Ilse Aichinger () a fost o scriitoare austriacă evreică, cunoscută pentru relatările sale despre persecuția la care a fost supusă de către naziști din cauza ascendenței sale evreiești. A scris poezii, povestiri scurte și piese de teatru radiofonic, fiind laureată a numeroase premii literare europene.

Biografie Ilse Aichinger s-a născut în 1921 la Viena, împreună cu sora sa geamănă, Helga. Mama lor, Berta (născută Kremer), era medic pediatru de origine evreiască, iar tatăl lor, Ludwig Aichinger, era profesor. Deoarece familia mamei era asimilată, copiii au fost crescuți în confesiunea catolică.

Aichinger și-a petrecut copilăria la Linz, iar după divorțul părinților s-a mutat la Viena cu mama și sora sa, urmând o școală secundară catolică. După Anschluss-ul din 1938 (anexarea Austriei la Germania), familia ei a fost supusă persecuțiilor naziste. Fiind considerată „jumătate evreică”, nu i s-a permis să își continue studiile și a fost obligată să presteze muncă forțată într-o fabrică de nasturi. A supraviețuit nazismului deoarece se botezase în religia catolică înainte de 1935 fiind denumită „corcitură de gradul întâi”.

Sora sa, Helga, a reușit să fugă de nazism în iulie 1939 prin intermediul unui Kindertransport (operațiune de salvare a copiilor evrei din teritoriile ocupate de naziști, desfășurată în perioada 1938 - 1939) către Anglia, unde ulterior a dat naștere unei fiice, viitoarea artistă britanică Ruth Rix. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Aichinger a reușit să își ascundă mama în propria cameră repartizată, situată chiar în fața Hotelului Metropol, sediul Gestapo-ului din Viena. Cu toate acestea, multe rude din partea mamei, inclusiv bunica ei Gisela, de care era foarte atașată, au fost trimise în lagărul de exterminare Maly Trostenets de lângă Minsk și au fost ucise.

În 1945, anul în care s-a încheiat războiul, Aichinger a început să studieze medicina la Universitatea din Viena, scriind în timpul liber. În primul text publicat, Das vierte Tor (A patra poartă), a scris despre experiența sa sub regimul nazist, fiind primul text despre lagărele naziste publicat în Austria. În 1946 a publicat eseul Aufruf zum Mißtrauen (Apel la îndoială). În 1947, ea și mama sa au reușit să călătorească la Londra pentru a le vizita pe Helga și pe fiica acesteia, Ruth. Această vizită a fost sursa de inspirație pentru povestirea „Dover”.

În 1948, a abandonat studiul medicinei pentru a-și finaliza romanul Die größere Hoffnung (Speranța cea mai mare, tradus și în limba română). Cartea a devenit unul dintre cele mai importante romane de limbă germană ale secolului XX, fiind o relatare suprarealistă a persecuției unui copil de către naziști în Viena.

În 1949, Ilse Aichinger a scris povestirea „Spiegelgeschichte” („Poveste în oglindă”). Aceasta a fost publicată în patru părți într-un ziar austriac și este foarte cunoscută în Austria, făcând parte din programa școlară. Povestea este scrisă în ordine inversă, începând cu sfârșitul biografiei unei femei anonime și terminându-se cu prima copilărie a acesteia.

Tot în 1949, Aichinger a devenit referent literar pentru edituri din Viena și Frankfurt și a colaborat cu Inge Scholl la fondarea unui Institut de scriere creativă în Ulm, Germania.

În 1951, a fost invitată să se alăture grupului de scriitori Grupul 47, care urmărea răspândirea ideilor democratice în Austria postbelică. Ea a citit povestirea Spiegelgeschichte în cadrul unei întâlniri a grupului, iar membri importanți, precum Hans Werner Richter, au fost impresionați de construcția narativă neobișnuită. În anul următor, a câștigat premiul grupului pentru cel mai bun text, devenind prima femeie care a primit această distincție. În 1956, s-a alăturat Academiei de Arte din Berlin și a fost lector invitat la Institutul German al Universității din Viena, predând literatură și psihanaliză.

Aichinger l-a cunoscut pe poetul și autorul de piese de teatru radiofonic Günter Eich prin intermediul Grup 47, cei doi căsătorindu-se în 1953. Au avut un fiu, Clemens (1954–1998), și o fiică, Mirjam, născută în 1958. După moartea soțului ei în 1972, Isle Aichinger și alți colaboratori au editat și publicat operele acestuia în volumul Opere alese de Günter Eich. În 1996, la vârsta de 75 de ani, a fost gazda seriei radiofonice germane Studio LCB pentru Literary Colloquium Berlin. După moartea soțului și a mamei sale, Ilse Aichinger s-a mutat din Großgmain lângă Salzburg la Frankfurt pe Main iar din 1988 a locuit la Viena unde a și murit în 2016. Din 1998, după decesul fiului, s-a retras din viața publică, devenind o mare consumatoare de filme de cinema experiență descrisă în volumul Film und Verhängnis. Blitzlichter auf ein Leben.

Ilse Aichinger a murit pe 11 noiembrie 2016, la vârsta de 95 de ani.

Opera literară Proză

Das vierte Tor (eseu, 1945) – A patra poartă Die größere Hoffnung (roman, 1948) – O speranță mai mare (tradus în engleză și sub titlul Herod's Children) Spiegelgeschichte (proză scurtă, 1949) – Poveste în oglindă Rede unter dem Galgen (proză scurtă, 1951) – Discurs sub spânzurătoare Der Gefesselte (proză scurtă, 1954) – Omul încătușat Plätze und Strassen (povestire, 1954) Eliza Eliza (proză scurtă, 1965) Nachricht vom Tag (proză scurtă, 1970) Schlechte Wörter (proză scurtă, 1976) Meine Sprache und ich (proză scurtă, 1978) Kleist, Moos, Fasane (proză scurtă, 1987) Film und Verhängnis. Blitzlichter auf ein Leben (autobiografie, 2001) – Film și destin. Flash-uri dintr-o viață Unglaubwürdige Reisen (proză scurtă, 2005) – Călătorii improbabile Subtexte (eseu, 2006)

Poezie

Verschenkter Rat (1978) – Sfat risipit

Piese de teatru radiofonic

Knöpfe (prima difuzare în 1953, publicată în 1961) – Nasturi Zu keiner Stunde. Szenen und Dialoge (1957) – În niciun moment. Scene și dialoguri Auckland (1969) Gare Maritime (1974)

Premii și distincții Ilse Aichinger a fost una dintre cele mai decorate figuri ale literaturii postbelice, primind, printre altele:

Premiul Literar al Grupului 47 (1952) Premiul Immermann (1955) Premiul Literar al orașului Bremen (1955) Marele Premiu pentru Literatură al Academiei Bavareze de Arte Frumoase (1961, 1991) Premiul Nelly Sachs (1971) Premiul Petrarca (1982) Marele Premiu de Stat al Austriei (1995) Premiul Joseph Breitbach (2000, împreună cu W. G. Sebald și Markus Werner)

Note

Bibliografie

Legături externe

Schriftstellerin Ilse Aichinger ist tot

Categorie:Nașteri în 1921 Categorie:Nașteri pe 1 noiembrie Categorie:Decese în 2016 Categorie:Decese pe 11 noiembrie Categorie:Scriitori austrieci Categorie:Scriitori austrieci din secolul al XX-lea Categorie:Evrei austrieci Categorie:Holocaust Categorie:Nazism