Baronul Juraj Rukavina Vidovgradski, cunoscut și ca Georg Rukavina von Vidovgrad sau Georg Rukawina (), a fost un militar și om politic croat. Rukavina a participat la Războaiele Napoleoniene și la luptele împotriva Imperiului Otoman, ajungând la gradul de general de artilerie. A deținut mai multe comenzi, inclusiv cea a Brigăzii Banului Croației, cu baza la Petrinja, o comandă de divizie la Petrovaradin și comanda cetății Timișoara. Banul Croației l-a numit, de asemenea, vicecăpitan al Regatului Croației. Rukavina a fost membru al Saborului Regatului Croației, unde și-a rostit discursul inaugural în limba croată în 1832, cu mult înainte ca aceasta să devină limba oficială a Saborului.
Biografie
Începutul carierei militare Juraj Rukavina s-a născut în satul Trnovac, lângă Gospić, în Regatul Croației, pe atunci parte a Monarhiei Habsburgice. Tatăl său, Georg Dominik (Duje sau Dujam), a primit în 1800 statutul ereditar de nobil al Austriei și titlul „Vidovgradski” pentru serviciul său militar. Mama sa a fost Magdalena von Hechimovich. Și alți membri ai familiei au fost activi în armată, din această familie provenind în total trei generali ai armatei austriece și alți 58 de ofițeri. În afară de Juraj Rukavina însuși, aceștia au fost (1737–1817) și (1796–1879). De asemenea, Ivan Rukavina din Klanačko Polje (1853–1917) și Stjepan Rukavina (1857–1936) au fost generali în armata austro-ungară, iar (1912–1992) a fost partizan și general al Armatei Populare Iugoslave.
Juraj a urmat școala militară la Gospić și s-a înrolat în Regimentul de Ogulin al Frontierei Militare Croate în 1793. Împreună cu acest regiment, a participat la Războiul Primei Coaliții. S-a remarcat în mai multe acțiuni militare, între care participarea la luptele de la San Giacomo, în regiunea Genovei, la 16 iulie 1795, unde a fost menționat printre combatanții evidențiați și a fost decorat cu medalia de aur pentru vitejie pentru participarea la asaltul asupra întăriturilor. La 16 decembrie 1796 a participat la asaltul asupra Calliano din Tirolul de Sud, unde a comandat avangarda de 60 de oameni a diviziei desemnate pentru atac; după pierderea ofițerilor, a preluat comanda, a străpuns liniile inamice, a capturat un tun și a făcut 200 de prizonieri. La 6 ianuarie 1801 a participat la apărarea podului peste Adige la Trento. În 1809 a fost implicat în luptele de la Landshut, unde a apărat podul peste Isar în fruntea companiei sale împotriva unui inamic superior numeric, precum și în acțiuni ulterioare, inclusiv distrugerea ambarcațiunilor de pe Salzach și bătălia de la Aspern, unde a fost avansat la gradul de maior. În cursul acestei bătălii a fost rănit, continuând să participe la acțiune până când a fost evacuat de pe câmpul de luptă din cauza pierderii de sânge.
Comenzi deținute În perioada 1814–1819, Rukavina a deținut gradul de locotenent-colonel în Regimentul de Otočac, înainte de a prelua comanda Regimentului de Ogulin. În 1829, a fost avansat la gradul de general-maior și a primit comanda brigăzii Banului Croației, cu baza la Petrinja, funcție pe care a deținut-o până în 1833. În aceeași perioadă, Banul Croației l-a numit și vicecăpitan al Regatului Croației. Pentru comportamentul său în bătălia de la din 1835, împotriva Imperiului Otoman, Rukavina a fost decorat cu Ordinul Leopold de către împăratul Ferdinand I al Austriei. Bătălia a reprezentat punctul culminant al unei expediții punitive împotriva incursiunilor otomane care hărțuiau zona de frontieră. Aceste raiduri rămăseseră fără răspuns din cauza interdicției acțiunilor de represalii impuse de Francisc I al Austriei, în încercarea de a evita un conflict mai amplu cu Imperiul Otoman. La scurt timp după moartea împăratului, Rukavina a ordonat o incursiune de represalii din proprie inițiativă. Forța de atac a fost formată în principal din unități ale Regimentului de Ogulin, comandate de colonelul Johann Schnekel von Trebersburg, sprijinite de elemente ale regimentului din Slunj. Cetatea a fost atacată la 10 iunie. Confruntarea de la Tržac s-a soldat cu cinci morți și zece răniți în rândul atacatorilor, în timp ce 80 de apărători au murit și 160 au fost răniți. Castelul Velika Kladuša a fost devastat la 17 iunie. Forța de atac a Regimentului de Ogulin a fost condusă personal de viitorul Ban al Croației, pe atunci căpitanul Josip Jelačić. Rukavina a fost onorat prin numirea sa ca proprietar () al Regimentului de infanterie nr. 61 în 1836, după moartea precedentului deținător, Franz Xaver von Saint-Julien. A deținut această funcție până la moarte, când a fost succedat de Julius Strassoldo-Grafenberg.
În perioada 1836–1840, Rukavina a fost comandant de divizie la Petrovaradin, deținând gradul de feldmareșal-locotenent. În 1840, a fost înnobilat cu titlul de baron. În același an a primit comanda cetății Timișoara și Ordinul Militar Maria Terezia. Împăratul Franz Joseph I al Austriei i-a conferit lui Rukavina Ordinul Coroanei de Fier, Ordinul Sfântul Gheorghe și gradul de general de artilerie.
În timpul Revoluției maghiare din 1848–1849, în calitate de comandant al cetății Timișoara, a refuzat ordinul guvernului maghiar din 12 octombrie 1848 de a preda cetatea generalului Haller și a organizat apărarea împotriva armatei revoluționare. A asigurat provizii pentru trei luni, a constituit o garnizoană de aproximativ 9.000 de oameni și a respins atacurile și cererile de capitulare. În timpul asediului, peste 20.000 de proiectile au fost lansate asupra cetății, iar epidemii de tifos, holeră și alte boli au afectat grav garnizoana. La 9 august 1849 a avut loc bătălia decisivă pe câmpurile din jurul Timișoarei, în urma căreia cetatea a fost eliberată. Rukavina a murit la scurt timp după aceste evenimente, în urma unei boli de scurtă durată, și a fost înmormântat în Catedrala Sfântul Gheorghe din Timișoara.
Familia și serviciul parlamentar Rukavina s-a căsătorit cu Cecilia Volgenut Greiftal (sau Cäcilia von Wohlgemuth) la Timișoara în 1810 și a avut doi copii: Alfred și Maria. Maria (n. 2 iunie 1815) a fost căsătorită cu general-maiorul Joseph von Schurtter și a rămas văduvă din 1857, stabilindu-se la Varaždin. Alfred (n. 29 decembrie 1812) s-a căsătorit la 12 august 1830 cu Ludmilla Pirkmayer von Püchelberg; ambii au decedat (Alfred la 29 august 1851), lăsând urmași doar din această căsătorie. Nepoții lui Juraj au fost:
Adelheid (n. 27 decembrie 1831); Auguste (n. 10 ianuarie 1833); Georg (n. 14 februarie 1834), proprietar funciar și șef al familiei în Ungaria; Ladislaus (n. 12 decembrie 1836), ofițer în armata imperială; Amalie (n. 4 iunie 1837); Isabella (n. 3 februarie 1839); Emerich (n. 16 august 1844), militar; Constantia (n. 3 martie 1846).miniatura|Stema familiei Rukavina de Vidovgrad
Stema baronială a familiei Rukavina de Vidovgrad este un scut cvartat cu scut central. Scutul central prezintă, pe fond roșu, un bărbat în armură, cu viziera deschisă, ținând cu ambele mâini o lance orientată pentru atac. În primul cartier, pe fond albastru, se află o stâncă abruptă pe care sunt reprezentate ruinele unei cetăți; în al doilea, pe fond argintiu, un tun așezat pe un deal verde; în al treilea, pe fond auriu, o semilună albastră inversată, însoțită de două lănci dispuse în cruce; în al patrulea, pe fond albastru, un leu argintiu pășind pe un pod de lemn. Deasupra scutului se află coroana de baron și un coif de turnir, din care se ridică un braț în armură ținând o sabie. Lambrechinii sunt roșii în dreapta și albaștri în stânga, căptușiți cu argint. Stema anterioară de nobil includea același motiv al cavalerului din scutul central și reprezentarea cetății pe stâncă.
Juraj fost membru al Saborului Croației, unde și-a rostit discursul inaugural în limba croată în 1832, cu mult înainte de începutul renașterii naționale croate, contribuind la afirmarea limbii naționale.
Note
Lectură suplimentară
Hirtenfeld, Jaromir (1857). Der Militär-Maria-Theresien-Orden und seine Mitglieder [Ordinul Militar Maria Terezia și membrii săi]. Viena: Tipografia Imperială și de Stat p. 1596–1601, p. 1752
Categorie:Oameni din Imperiul Austriac Categorie:Ordinul Militar Maria Terezia Categorie:Decese în 1849 Categorie:Nașteri în 1777 Categorie:Politicieni croați Categorie:Nașteri pe 21 martie Categorie:Decese pe 9 septembrie Categorie:Istoria Timișoarei Categorie:Militari croați