dreapta|cadru|Blazonul episcopului romano-catolic și diplomatului bulgar Petar Parcevici, figură importantă în organizarea timpurie a răscoalei Răscoala de la Ciprovăț sau Ciprovți (în ) a fost o răscoală împotriva stăpânirii otomane organizată în nord-vestul Bulgariei de către bulgarii romano-catolici, implicând însă și numeroși creștini ortodocși. Aceasta a izbucnit după cucerirea Belgradului de către Austria la 6 septembrie 1688 și s-a încheiat fără succes, centrul activității răsculaților, Ciprovăț, fiind complet distrus de forțele otomane.

Context istoric

Ciprovăț sub stăpânirea otomană miniatura|Ruinele Catedralei romano-catolice din secolul al XV-lea. După cucerirea Bulgariei, otomanii au lăsat un număr de regiuni, orașe și sate în afara sistemului administrativ otoman. Acestea erau de obicei regiuni-cheie, lăsate sub administrarea vechii conduceri bulgare din motive practice. Astfel de așezări erau cele care păzeau trecătorile balcanice, precum și importante zone de extracție a minereurilor, cum era Ciprovățul. Deși statutul localității, pe atunci sat, în acea perioadă nu este complet clar, se consideră în general că aristocrația creștină bulgară și-a păstrat cea mai mare parte a autorității în Ciprovăț. Surse din Dubrovnik menționează familia Soimirovici, ai cărei membri au locuit în Ciprovăț ca conducători suverani până la sfârșitul secolului al XIV-lea. După invazia otomană, familia (sau cel puțin cea mai mare parte a ei) s-a mutat la Dubrovnik, unde a devenit parte a aristocrației locale și, posibil, a trecut la romano-catolicism, fără a-și uita vechile posesiuni. Alte familii cunoscute din acea perioadă sunt Peiacevici, Parcevici, Cerkici, Marcianici și Knejevici.

În secolul următor, Ciprovățul a fost un has (posesiune permanentă) al familiei sultanului, iar mai târziu un valide hanîm (domeniu al mamei sultanului). Drepturile autoguvernării creștine, posibil moștenite din perioada celui de-al Doilea Țarat Bulgar și adaptate sistemului feudal militar otoman, au fost restrânse semnificativ în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. miniatura|O lucrare a școlii de orfevrărie din Ciprovăț (secolul al XVII-lea), Muzeul Național de Istorie al Bulgariei. În jurul mijlocului secolului al XVII-lea, în cercul nobilimii prooccidentale din Ciprovăț a început să prindă contur ideea restaurării statului bulgar cu ajutorul Europei Catolice occidentale. O figură importantă a acestei strategii a fost Petar Parcevici, care a vizitat curțile Imperiului Austriac, Uniunii polono-lituaniene, Republicii Veneția, principatelor Țării Românești și Moldovei, precum și pe papa Inocențiu al X-lea, pentru a solicita sprijin pentru o campanie antiotomană care urma să ducă la eliberarea Balcanilor și „mai ales a marelui Imperiu Bulgar”.

Organizare Factori suplimentari ai răscoalei au fost evenimentele de la mijlocul secolului al XVII-lea, în special lovitura primită de puternicul Imperiu Otoman prin înfrângerea din Bătălia de la Viena din 1683. Introducerea unor taxe grele destinate susținerii costisitoarelor, dar ineficiente, campanii europene ale imperiului și lipsirea catolicilor bulgari de unele dintre drepturile lor au avut un rol important în pregătirea răscoalei. Petar Parcevici, un cleric și diplomat catolic bulgar cu o educație aleasă, a desfășurat o amplă campanie diplomatică printre conducătorii creștini ai Europei Centrale între 1630 și 1645.

Împreună cu Petar Bogdan Bakșev și Francesco Soimirovici, acesta i-a vizitat pe monarhul austriac Ferdinand al II-lea, pe regele Uniunii polono-lituaniene Sigismund al III-lea Vasa și pe moștenitorul său Vladislav al IV-lea Vasa, precum și pe domnul Țării Românești, Matei Basarab. În jurul anului 1647, otomanii s-au retras aproape complet din nord-vestul Bulgariei în legătură cu războiul purtat împotriva Veneției pentru Creta. Matei Basarab a trimis soli pentru a promite o armată de 20.000 de oameni în sprijinul răscoalei. În momentul decisiv însă, Vladislav al IV-lea a murit la 20 mai 1648, iar răscoala a fost anulată.

După eșecul campaniei, Parcevici a mers la Veneția împreună cu guvernatorul Ciprovățului, Francesco Marcianici, apoi a vizitat pe noul rege al Uniunii polono-lituaniene, Ioan Cazimir al II-lea Vasa, precum și curtea regală austriacă, fiind refuzat în toate cele trei locuri. Parcevici s-a întâlnit și cu papa Inocențiu al X-lea și a vizitat, după 1651, Germania, Ungaria, Transilvania și Țara Românească. Eșecul acestor misiuni, precum și lipsa de dorință a Austriei și Poloniei de a conduce din nou o coaliție antiotomană au împiedicat din nou izbucnirea răscoalei în acel moment.

Un război între Polonia și Imperiul Otoman a izbucnit în 1672, ceea ce a reactivat activitatea lui Bogdan și Parcevici. O coaliție împotriva otomanilor nu s-a mai format însă, Parcevici murind la Roma la 23 iulie 1674, iar Bogdan urmându-l în septembrie același an.

Regele polonez Ioan al III-lea Sobieski a dat o lovitură grea forțelor otomane la Viena, la 12 septembrie 1683, împiedicându-le definitiv să mai înainteze dincolo de acel punct. Austria și Polonia au încheiat în primăvara anului 1684 o alianță împotriva otomanilor, la care s-a alăturat ulterior și Veneția. Rusia a decis de asemenea să devină parte a coaliției în 1686. De această dată, uniunea a căutat sprijin doar din partea catolicilor bulgari. Episcopul bulgar a consemnat că peste 500 de catolici albanezi din regiune au participat și ei la răscoala împotriva turcilor. Locuitorii din Ciprovăț și din satele învecinate au considerat că momentul potrivit sosise atunci când armata austriacă a cucerit Belgradul la 6 septembrie 1688.

Activitatea militară miniatura|281x281px|Răscoala de la Ciprovăț, a doua răscoală de la Tărnovo și răscoala lui Karpoș. Desfășurarea și organizarea răscoalei de la Ciprovăț nu sunt bine documentate. Printre conducătorii bulgari ai răscoalei s-au numărat frații Ivan și Mihail Stanislavov, împreună cu Bogdan Marinov. Unități răsculate conduse de Gheorghi Peiacevici au părăsit satul pentru a se alătura armatei austriece în primăvara anului 1688, forțele lui Peiacevici participând la atacul asupra Orșovei și în întreg Banatul. Răscoala a izbucnit în întreaga regiune a nord-vestului Bulgariei după bătălia pentru Belgrad. Înaintarea celor șase regimente austriece nu a reușit să coordoneze unitățile bulgare, care nu au făcut nimic pentru a împiedica regruparea otomană. Bătălia decisivă a avut loc în octombrie 1688, în ținutul Jeravița, aproape de Kutlovița, unde forțele răsculate au fost înfrânte de trupele otomane și aliații lor maghiari. Deși luptele au continuat, răscoala a fost rapid înăbușită, iar Ciprovățul a fost cucerit la 18 octombrie după o apărare eroică și complet distrus împreună cu satele învecinate Kopilovți, Jelezna și Klisura. Aproape întreaga populație a fost ucisă sau luată în robie. Rezistența a continuat în lunile următoare, resturile forțelor răsculate transformându-se în cete de haiduci. Între timp, trupele austriece aflate dincolo de Munții Balcani nu au acționat la timp și au cucerit Vidinul abia în toamna anului 1689.

Consecințe Răscoala și înăbușirea acesteia au provocat un val puternic de emigrare din nord-vestul Bulgariei, mai ales către regiunile dominate de creștini din vest și nord. Principalul val de refugiați s-a stabilit de-a lungul Dunării, în apropiere de Vidin și Lom, în jurul orașelor Pirot, Sofia și Berkovița. Cel mai mare grup de refugiați a fugit în Țara Românească, unde s-a dispersat și a fost treptat asimilat, deși anumite grupuri au format, împreună cu urmașii pavlicienilor din jurul Nicopolului și Șiștovului veniți la sfârșitul secolului al XVII-lea, grupul etnic al bulgarilor bănățeni.

Răscoala de la Ciprovăț a pus capăt statutului nord-vestului Bulgariei de zonă tampon între Imperiul Otoman și teritoriile habsburgice, influența catolică încetând în mare parte. Privilegiile nobilimii bulgare și autoritatea acesteia în regiune au fost eliminate, iar importanța Ciprovățului ca centru cultural și economic a scăzut considerabil.

Note

Legături externe

17th c. treasure hidden during uprising found in Bulgaria thehistoryblog.com. Publicat în 10 aprilie 2016. Accesat în 22 mai 2026. Monument din 1988 dedicat răscoalei. The 1688 Chiprovtsi uprising witnessesofstone.com. Accesat în 22 mai 2026. Pagina muzeului din Ciprovăț. CHIPROVTSI HISTORY MUSEUM bestmuseumsbulgaria.bg. Accesat în 22 mai 2026.

Categorie:Bulgaria otomană Categorie:Istoria Bulgariei Categorie:Răscoale în Europa Categorie:Anii 1680 în Europa