miniatura|Contele rus Nikolai Evdokimov, care a organizat campaniile de exterminare „Genocidul Cerchezilor”, a desemnat operațiunile militare rusești care vizau nativii circasieni prin termenul ochișcenie („curățare”). În istorie, religie și științe politice, o epurare este o înlăturare din poziții sau executare a unor persoane considerate indezirabile de către cei aflați la putere, dintr-un guvern, dintr-o altă persoană, din liderii echipelor lor sau din societate în ansamblu.
Epurările pot fi fie nonviolente, fie violente, primele fiind adesea rezolvate prin simpla înlăturare a celor care au fost demiși din funcție, iar cele din urmă prin închisoarea, exilul sau uciderea celor care au fost demiși. Guvernele care iau măsuri de epurare, dar vor să ascundă faptul că fac acest lucru, își pot justifica adesea acțiunile ca având ca scop rezolvarea unor amenințări la adresa securității sau a corupției.
Epurările sunt deosebit de probabile atunci când puterea elitelor concurente este temporar scăzută, cum ar fi atunci când un nou dictator a preluat funcția sau când un lider tocmai a supraviețuit unei lovituri de stat. Adesea, noile dictaturi vizează armata pentru o epurare.
Utilizare istorică miniatura|Decapitarea publică a unui comunist în timpul masacrului de la Shanghai din 1927.miniatura|Iosif Stalin și Nikita Hrușciov, 1936.miniatura|Un afiș de propagandă pentru programul „Revoluția Națională” al regimului de la Vichy.miniatura|Guerrillero Heroico, fotografie cu Che Guevara. Masacrul de la Shanghai din 1927, în China, și Noaptea Cuțitelor Lungi din 1934, în Germania nazistă, în care liderul unui partid politic se întoarce împotriva unei anumite secțiuni sau grup din cadrul partidului și îi ucide membrii, sunt numite în mod obișnuit „epurări”. Expulzările în masă ale populațiilor pe motive de rasism și xenofobie, cum ar fi deportarea tătarilor din Crimeea în Uniunea Sovietică, nu sunt. Deși epurările bruște și violente sunt notabile, majoritatea epurărilor nu implică execuția sau închisoarea imediată, de exemplu epurările masive periodice ale Partidului Comunist din Cehoslovacia pe motive de apatie sau neglijență sau epurarea evreilor și a dizidenților politici din administrația publică germană în 1933–1934.
Cea mai veche utilizare a termenului datează din timpul Epurării Mândriei din timpul Războiului Civil Englez. În 1648–1650, membrii moderați ai Parlamentului Lung Englez au fost epurați de către New Model Army. Commonwealth-ul Angliei condus de Oliver Cromwell a epurat întreaga Cameră a Lorzilor.
În Uniunea Sovietică, elitele militare și de securitate internă erau mai predispuse la deținere decât elitele civile. Termenul „epurare” este adesea asociat cu stalinismul. În timp ce conducea URSS, Iosif Stalin a efectuat epurări repetate care au dus la condamnarea a zeci de mii de oameni în lagăre de muncă Gulag și la execuțiile directe ale comuniștilor rivali, ofițerilor militari, minorităților etnice, sabotorilor și cetățenilor acuzați de complot împotriva comunismului.
În 1934, cancelarul Adolf Hitler a ordonat executarea lui Ernst Röhm, a altor lideri ai miliției Sturmabteilung și a oponenților politici.
După eliberarea Franței de către Aliați în 1944, Guvernul Provizoriu al Republicii Franceze și în special Rezistența Franceză au efectuat epurări ale foștilor colaboraționiști, așa-numiții „vichystes”. Procesul a devenit cunoscut în termeni juridici sub numele de epurare legală. Procese similare din alte țări și cu alte ocazii au inclus denazificarea în Germania ocupată de Aliați și decomunizarea în statele postcomuniste.
După Revoluția Cubaneză din 1959, Fidel Castro din Cuba a efectuat adesea epurări în rândul celor care fuseseră anterior implicați în regimul Batista. Epurările implicau de obicei executarea celor condamnați. Ulterior, Castro efectua epurări periodice în Partidul Comunist din Cuba. Epurările au devenit mai puțin frecvente în Cuba în anii 1990 și 2000.
Începând cu 1966, Mao Zedong și asociații săi au epurat o mare parte din conducerea Partidului Comunist Chinez, precum șeful statului, președintele Liu Shaoqi, și pe secretarul general de atunci, Deng Xiaoping, ca parte a ceea ce liderii au numit Revoluția Culturală. În statele maoiste, pedepsele implicau de obicei muncă silnică în lagărele laogai și execuții. Deng Xiaoping și-a dobândit o reputație pentru revenirea la putere după ce fusese epurat de mai multe ori.
În secolul XXI miniatura|Dinastia Kim din Coreea de Nord. miniatura|Întâlnirea vicepreședintelui Joe Biden cu președintele Erdogan la Ankara, pe 24 iulie 2016. miniatura|Mohammed bin Salman Al Saud în 2026. miniatura|Paradă de Ziua Armatei Republicii Islamice Iran la Teheran (2023). În Coreea de Nord, membrii familiei Kim și-au epurat periodic rivalii politici sau amenințările percepute de când și-au consolidat controlul asupra țării. Cea mai importantă epurare a lui Kim Il Sung a avut loc în 1956, când facțiunile Yanan pro-sovietice și pro-chineze ale Partidului Muncitorilor din Coreea au încercat să-l detroneze pe Kim. Majoritatea celor implicați în complot au fost executați, în timp ce alții au fugit în URSS și China. În primii ani de putere ai acestuia, Kim Jong Un a epurat mai mulți oficiali de rang înalt și generali instalați de tatăl său, Kim Jong Il. Deși unele epurări au fost efectuate sub Kim Jong Il, acestea nu au fost la fel de frecvente ca sub tatăl/fiul său.
După invazia condusă de SUA din 2003 în Irak, un ordin guvernamental (CPA 1) a declarat că toți angajații din sectorul public afiliați Partidului Ba'ath urmau să fie demiși din funcțiile lor și să li se interzică orice angajare viitoare în sectorul public. Se estimează că, înainte de 2007, 50.000 au fost demiși din funcții ca urmare a ordinului. O altă estimare plasează numărul la „100.000 de funcționari publici, medici și profesori”, care au fost demiși cu forța din sectorul public din cauza afilierii cu partidul.
În China, campania anticorupție a lui Xi Jinping este considerată pe scară largă o epurare. O campanie de amploare împotriva corupției a început în China după încheierea celui de-al 18-lea Congres Național al Partidului Comunist Chinez în 2012. Campania, desfășurată sub egida lui Xi Jinping a fost cel mai mare efort organizat și pretins anti-mită din istoria regimului comunist din China. În 2026, Xi Jinping a fost descris ca fiind implicat într-o epurare a armatei chineze, înlăturând peste 100 de lideri de rang înalt din 2022.
După tentativa eșuată de lovitură de stat din Turcia din 2016, guvernul Turciei condus de Recep Tayyip Erdoğan a început o epurare împotriva membrilor serviciului public și ai Forțelor Armate Turce. Epurarea s-a concentrat în principal, aparent, asupra funcționarilor publici și soldaților presupuși a face parte din mișcarea Gülen, grupul pe care guvernul l-a învinovățit pentru lovitura de stat. În cadrul epurării, aproximativ 200.000 de funcționari publici, inclusiv mii de judecători, au fost demiși și reținuți. Kurzii politizați din Turcia au fost, de asemenea, o țintă majoră a epurării conduse de Partidul Justiției și Dezvoltării.
În Arabia Saudită, prințul moștenitor Mohammed bin Salman a creat un comitet anticorupție care a dus la arestarea în masă a unui număr de prinți saudiți proeminenți, miniștri guvernamentali și oameni de afaceri. Arestările au dus la marginalizarea definitivă a facțiunii regelui Abdullah și la consolidarea completă a controlului de către Mohammed bin Salman asupra tuturor celor trei ramuri ale forțelor de securitate. De asemenea,a dus la o confiscare în masă a activelor de către regimul bin Salman. Alt URL
În august 2023, guvernul iranian ar fi avut un program de angajare a 15.000 de înlocuitori pentru personalul universitar și de plasare a clericilor în școli. De asemenea, a eliminat programele principale de sculptură, muzică și cinematografie ale Universității de Artă din Teheran. Pe 14 decembrie 2023, Ministerul Educației a anunțat că va angaja 7000 de clerici în loc de profesori.
Note
Vezi și Război murdar Genocid Lustrație politică Represiune politică Proscripție Domnia Terorii
Categorie:Rasism Categorie:Încălcări ale drepturilor omului Categorie:Persecuție Categorie:Represiune politică