Divizia 5 Panzer SS Wiking

Divizia 5 Panzer SS Wiking (în ) sau Divizia SS Wiking a fost o divizie de infanterie, ulterior blindată, din cele treizeci și opt de divizii ale Waffen-SS din Germania nazistă. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, divizia a servit pe Frontul de Răsărit. S-a predat la 9 mai 1945 forțelor americane în Austria.

Divizia a inclus contingente de voluntari străini din țări din Europa de Nord, inclusiv Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda, Estonia, Islanda, Țările de Jos și Belgia. Deși rolul voluntarilor străini a fost exagerat de propaganda germană din timpul războiului, marea majoritate a personalului diviziei (peste 90% în unele perioade) a rămas germană, voluntarii nordici provenind din regimentele SS „Westland” și „Nordland”. La fel ca alte divizii Waffen-SS, Divizia Wiking a participat la crime de război în Europa de Est.

Formare, instruire și date demografice După invadarea Poloniei de către germani în 1939, Heinrich Himmler, șeful SS-ului, a încercat să extindă Waffen-SS cu voluntari militari străini pentru „cruciada” nazistă împotriva bolșevismului. Înrolarea a început în aprilie 1940 odată cu crearea a două regimente: Regimentul Waffen-SS Nordland (pentru voluntari danezi, norvegieni, suedezi și o minoritate de islandezi) și Regimentul Waffen-SS Westland (pentru voluntari olandezi și flamanzi).McNab, pp. 167, 178

Formațiunea nordică, organizată inițial ca Nordische Division (Nr. 5), urma să fie compusă din voluntari nordici amestecați cu personal german din Waffen-SS. Regimentul SS Infanterie Germania din cadrul SS-Verfügungs-Division, format în principal din germani, a fost transferat pentru a ajuta la formarea nucleului unei noi divizii la sfârșitul anului 1940.McNab, p. 167 În decembrie 1940, noua formațiune motorizată SS urma să fie numită SS-Division Germania, dar după perioada de formare, numele a fost schimbat în Divizia SS Wiking în ianuarie 1941.Stein, pp. 103, 104 Divizia a fost structurată în jurul a trei regimente de infanterie motorizată: Germania, Westland și Nordland, la care s-a adăugat un regiment de artilerie. Comanda diviziei nou formate i-a fost încredințată lui Felix Steiner, fostul comandant al Regimentului SS Deutschland din cadrul Verfügungstruppe.Stein, p. 103

După formare, divizia a fost trimisă la Heuberg, în Germania, pentru instruire; până în aprilie 1941, era pregătită pentru luptă. Divizia a primit ordin să se deplaseze spre est la mijlocul lunii mai, pentru a lua parte la înaintarea Grupului de Armate Sud în Ucraina în timpul Operațiunii Barbarossa, invazia Uniunii Sovietice.McNab, p. 178 În iunie 1941, a fost format Batalionul de Voluntari Finlandezi din Waffen-SS din voluntari proveniți din această țară. Această unitate a fost atașată Regimentului SS Nordland al diviziei. Aproximativ 430 de finlandezi care luptaseră în Războiul de Iarnă au servit în Divizia SS Wiking de la începutul Operațiunii Barbarossa. În primăvara anului 1943, contractul de doi ani al finlandezilor s-a încheiat, iar batalionul finlandez a fost retras. În aceeași perioadă, Regimentul Nordland a fost transferat pentru a ajuta la formarea nucleului noii Divizii SS Nordland. Aceștia au fost înlocuiți de Batalionul estonian Narwa.Littlejohn (1987) p. 53.

Istoric operațional

Invazia Uniunii Sovietice miniatura|Trupe ale diviziei în Uniunea Sovietică în 1941. Divizia a luat parte la Operațiunea Barbarossa, invazia Uniunii Sovietice, înaintând prin Galiția, în Ucraina de astăzi. În iulie și august, Wiking a participat la bătăliile de încercuire de la Uman și Kiev. Mai târziu în august, divizia a luptat pentru capul de pod de peste râul Nipru la Dnipropetrovsk. În cele din urmă, divizia a luat parte la luptele grele pentru Rostov-pe-Don, înainte de a se retrage pe linia râului Mius în noiembrie, pentru a rezista pe timp de iarnă.

În februarie 1942, ofensiva sovietică de iarnă crease breșe de ambele părți ale nodului de transport de la Izium. Un grup de luptă () a fost format în jurul Batalionului 1 din Regimentul Germania și al bateriei de tunuri de asalt a diviziei, fiind trimis în nord pentru a ajuta la oprirea atacurilor sovietice. Până la 25 februarie, acest grup de luptă a fost practic nimicit în luptele defensive de lângă Izium împotriva forțelor blindate sovietice superioare. În cele din urmă însă, frontul a fost stabilizat, creându-se condițiile pentru contraatacul devastator al Axei din A doua bătălie de la Harkov câteva luni mai târziu.Gilbert pp. 181-182.

În primăvara anului 1942, divizia a primit întăriri pentru viitoarea ofensivă, inclusiv un batalion de infanterie finlandez și o baterie de vehicule StuG III pentru a înlocui pierderile anterioare. La începutul lunii iunie 1942, Wiking a primit propriul batalion de tancuri, fiind printre primele divizii SS care au primit un contingent blindat propriu. Batalionul de tancuri avea puțin sub șaizeci de tancuri și era format din două companii de Panzer III și o companie de Panzer IV. Batalionul era comandat de ofițerul veteran SS Johannes Mühlenkamp.Gilbert pp. 195-196.

În vara anului 1942, unitatea a luat parte la ofensiva Grupului de Armate Sud Operațiunea Albastru (Fall Blau), cu ordinul de a captura Rostovul și câmpurile petrolifere de la Maikop. După capturarea ambelor obiective, divizia s-a oprit în faleza Caucazului la 14 august. La sfârșitul lunii septembrie 1942, Wiking a participat la operațiunea care viza capturarea orașului Groznîi, alături de Divizia 13 Panzer. După multe dificultăți, divizia a capturat creasta Malgobek la 6 octombrie, dar obiectivul de a cuceri Groznîi și de a deschide un drum către Marea Caspică nu a fost atins. Divizia a luat parte și la încercarea de a cuceri Ordjonikidze. Operațiunea Uranus a sovieticilor, care a dus la încercuirea Armatei a 6-a la Stalingrad, a oprit orice avansare ulterioară și a impus ulterior o retragere din Caucaz.

După Operațiunea Furtuna de Iarnă, încercarea eșuată de salvare a Armatei a 6-a, Erich von Manstein, comandantul Grupului de Armate Sud, a propus o altă tentativă spre Stalingrad. În acest scop, divizia Wiking s-a îmbarcat în trenuri la 24 decembrie; totuși, în momentul în care a sosit la Zimovniki, pe 30 decembrie, Wehrmacht-ul se retrăgea deja spre vest. Divizia Wiking a primit sarcina de a acoperi retragerea Armatei 1 Panzer conduse de Kleist înapoi peste Don. Wiking a menținut Simovniki timp de șapte zile, acoperind retragerea mai multor mari formațiuni germane, suferind pierderi grele în acest proces. Divizia a scăpat prin breșa de la Rostov și a ocupat o nouă poziție defensivă la Stalino pe 5 februarie.Gilbert pp. 202-204.

Ucraina, 1943/44 La începutul anului 1943, divizia s-a retras în Ucraina, la sud de Harkov, abandonat recent de Corpul II SS Panzer, comandat de Paul Hausser. În săptămânile rămase din februarie, Corpul, inclusiv divizia Wiking, a atacat Grupul Mobil Popov, principala forță blindată sovietică numită după Markian Popov, în timpul A treii bătălii de la Harkov. Pe măsură cu ofensiva sovietică de după Stalingrad s-a epuizat, Manstein a reușit să stabilizeze frontul.

În 1943, Herbert Gille a fost numit la comanda diviziei. Regimentul SS Nordland, împreună cu comandantul său Fritz von Scholz, au fost retrași din divizie și folosiți ca nucleu pentru noua Divizie SS Nordland. Batalionul de voluntari finlandezi a fost, de asemenea, retras, fiind înlocuit de Batalionul estonian Narwa.

În vara anului 1943, divizia, alături de Divizia 23 Panzer, a format rezerva pentru Grupul de Armate al lui Manstein în cadrul Operațiunii Citadela. Imediat după eșecul german de la Kursk, Armata Roșie a lansat două contraofensive, Operațiunea Kutuzov și Operațiunea Polkovodeț Rumianțev. Wiking, împreună cu diviziile SS Totenkopf și Das Reich, a fost trimisă în sectorul Mius-Bogoduhov. Sovieticii au ocupat Harkovul pe 23 august și au început înaintarea spre Nipru. În octombrie, divizia a fost retrasă într-un sector liniștit al liniei, exact în momentul în care Ofensiva Nipru-Carpați a copleșit Grupul de Armate Sud.

În noiembrie 1943, divizia a participat la Operațiunea Erntefest, luând parte la uciderea în masă a mii de evrei în lagărul de exterminare Majdanek.

În urma căderii Kievului la sfârșitul lunii decembrie 1943, Fronturile 1 și 2 Ucrainene ale Armatei Roșii au încercuit mai multe divizii germane în timpul bătăliei din punga Korsun-Cerkasî în ianuarie 1944. Peste 60.000 de soldați, inclusiv cei din divizia Wiking, au fost prinși în capcană de-a lungul râului Nipru. Aproximativ jumătate din forțele germane au reușit să spargă încercuirea. La fel ca alte formațiuni din pungă, Wiking a suferit pierderi grele și și-a pierdut aproape tot echipamentul greu.

La începutul lunii martie 1944, în timp ce încă se refăcea după calvarul din punga Cercasi, divizia a primit ordin de deplasare către orașul Kovel pentru a ajuta la oprirea unei breșe sovietice. Doar o parte din efectivele diviziei, echipate doar cu arme de calibru mic, și comandantul diviziei, Gruppenführer Herbert Gille, au reușit să intre în Kovel înainte ca acesta să fie încercuit de forțele sovietice. O tentativă de ieșire din încercuire a fost considerată impracticabilă, deoarece în oraș se aflau peste 2.000 de răniți germani.

Până la sfârșitul lunii martie 1944, o forță de despresurare fusese adunată în afara pungii, condusă de Obersturmführer Karl Nicolussi-Leck. Această forță a fost constituită în jurul Companiei a 8-a din Regimentul 5 Panzer al diviziei Wiking, care tocmai primise șaisprezece tancuri noi Panther. Luptând împotriva unei rezistențe sovietice hotărâte și în condiții de ninsoare abundentă, forța de salvare a străpuns punga pe 30 de martie. Putând acum să fie reaprovizionat și să primească întăriri, Gille a condus contraatacuri pe parcursul lunii aprilie, care au culminat cu împrăștierea forțelor sovietice din jurul orașului Kovel la 24 aprilie.Gilbert pp. 278-279.

În cursul lunii mai, divizia a primit înlocuitori pentru pierderile anterioare, inclusiv tancuri Panzer IV, StuG IV și tancuri Panther. La începutul lunii iunie, divizia a primit ordin de deplasare spre vest, pe noi poziții defensive la Maciejow. Pe 6 iulie, avansul blindat sovietic a ajuns la Maciejow. Tancurile și tunurile antitanc ale diviziei Wiking erau bine îngropate și camuflate, reușind să distrugă peste 300 de vehicule blindate sovietice în trei zile de lupte. După ce a oprit înaintarea Armatei Roșii în acel sector, Wiking a fost trimisă în Polonia la 13 iulie 1944.Gilbert pp. 281.

Varșovia miniatura|Un vehicul blindat de luptă german SdKfz 251 din Divizia „Wiking”, capturat de insurgenții polonezi. La sfârșitul lunii august 1944, divizia a primit ordin de retragere la Fortăreața Modlin pe linia râului Vistula, lângă Varșovia, unde s-a alăturat nou-formatului Grupul de Armate Vistula. Luptând alături de Divizia de tancuri „Hermann Göring” a Luftwaffe și de Divizia SS Totenkopf, unitatea a participat la Bătălia de la Radzymin. Contraatacurile germane au oprit ofensiva sovietică, iar linia frontului s-a stabilizat pentru restul anului. miniatura|Insurgenții din timpul Revoltei din Varșovia examinează trofee de război, inclusiv o banderolă cu numele „Wiking”. Divizia a rămas în zona Modlin, fiind grupată cu Divizia 3 SS Totenkopf și Corpul IV SS Panzer. Gille a fost promovat la comanda noului corp SS Panzer, iar după o scurtă perioadă în care comanda a fost asigurată de Oberführer Eduard Deisenhofer, Standartenführer Johannes Mühlenkamp, comandantul Regimentului 5 SS Panzer Wiking, a preluat conducerea. Luptele din jurul orașului Modlin au continuat în tot restul anului. În octombrie, Mühlenkamp a fost înlocuit de Oberführer Karl Ullrich, care a condus divizia până la sfârșitul războiului.

Ungaria