Madrasa Ben Youssef (în ), transliterată și ca madrasa Bin Yusuf sau Ibn Yusuf, este o madrasă islamică (colegiu) din Marrakesh, Maroc. Madrasa este numită după Moscheea Ben Youssef din apropiere și a fost comandată în anii 1564–1565 de către sultanul saadit . Funcționând astăzi ca sit istoric, madrasa Ben Youssef a fost cel mai mare colegiu islamic din Magreb în perioada sa de apogeu și este recunoscută pe scară largă ca un punct culminant al arhitecturii saadite și marocane.

Istoric

Madrasa este numită după Moscheea Ben Youssef din apropiere, care a fost inițial principala moschee a orașului, fondată de sultanul almoravid (domnie 1106–1142).

Conform surselor istorice, în special al-Ifrani, prima madrasă de pe acest sit a fost fondată în timpul dinastiei marinide de către sultanul (domnie 1331–1348). Această dinastie, cunoscută pentru perpetuarea artelor și a literaturii, a guvernat din Fes în secolele al XIII-lea până la al XV-lea și a fost responsabilă de construirea a numeroase madrase în întreg Marocul. Din punct de vedere istoric, madrasele din Magreb serveau la formarea ulemalelor (învățați islamici) în dreptul islamic malikit, jurisprudență (fiqh) și lecturile variante (Qira'at) ale Coranului.

Dinastia saadită, care se bucura de statutul de șerifi (descendenți ai lui Mahomed), a fost mai puțin dependentă de construirea de madrase pentru a-și menține legitimitatea și sprijinul ulemalelor decât predecesorii lor marinizi. Cu toate acestea, au construit multe monumente noi, inclusiv madrase, în capitala lor, Marrakesh.

Madrasa Ben Youssef a fost construită de sultanul saadit (domnie 1557–1574), un constructor important al perioadei sale. Construcția acesteia a început probabil la scurt timp după ce a preluat puterea. A fost finalizată în anii 1564–1565 (972 AH), conform unei inscripții, urmând un stil stabilit în perioada marinidă anterioară. Odată finalizată, a fost cea mai mare madrasă din Magreb.

Închisă în 1960, clădirea a fost reamenajată și redeschisă publicului ca sit istoric în 1982. Madrasa Ben Youssef atrage în prezent mii de turiști în fiecare an și rămâne una dintre cele mai importante clădiri istorice din Marrakesh. Aceasta s-a închis din nou pentru restaurare în noiembrie 2018 și s-a redeschis publicului în aprilie 2022.

Arhitectură

Plan general Planul clădirii ocupă un spațiu aproape pătrat, care măsoară aproximativ 40 pe 43 metri. Intrarea în clădire se face printr-un singur acces din stradă, în fața căruia se află o boltă pătrată sculptată cu . De la ușă, un coridor îngust duce la un vestibul care oferă acces, pe una dintre laturi, la curtea centrală. Acest proces de intrare, la fel ca în cazul multor clădiri islamice, este conceput cu atenție pentru a inspira revelație și uimire printr-o deschidere neșteptată a spațiului către curtea principală. Planul clădirii este centrat în jurul curții principale, care este înconjurată de galerii pe laturile de est și de vest și de dormitoarele studenților la nivelurile superior și inferior. Asemenea multor clădiri islamice, curtea însăși este centrată în jurul unui bazin reflectorizant mare și puțin adânc, care măsoară cu aproximație 3 pe 7 metri. În extremitatea sud-estică a curții se află o altă sală mare, care servea ca sală de rugăciune, dotată cu un mihrab (nișă care simbolizează direcția rugăciunii) ce prezintă o decorațiune în stuc deosebit de bogată.

La fel ca în madrasele marinide clasice construite în timpul secolului al XIV-lea, planul madresei Ben Youssef conține chilii pentru dormitoarele studenților, grupate în jurul primului și celui de-al doilea nivel al curții centrale. Vestibulul madresei oferă acces la două coridoare secundare care înconjoară curtea pentru a permite accesul la dormitoarele de la parter, în timp ce două scări din vestibul oferă acces la coridoare similare de la al doilea nivel. Camerele de dormit sunt dispuse suplimentar în jurul unei serii de șase curți mici (trei în aripa de nord-est, trei în aripa de sud-vest) care se deschid la ambele niveluri din aceste coridoare. În total, madrasa era formată din 130 de camere pentru studenți și adăpostea până la 800 de studenți, ceea ce o făcea cea mai mare madrasă din Maroc.

La parter, coridorul estic ce pornește din vestibul oferă de asemenea acces la o sală de abluțiuni în colțul de nord-est al clădirii. Sala are un plan pătrat, cu patru coloane de marmură ce susțin patru arcuri sub o cupolă centrală cu muqarnas (similară cu cea din fața intrării madresei). Mijlocul sălii este ocupat de un bazin de apă pătrat, în timp ce o serie de latrine sunt accesibile în jurul perimetrului acesteia. În mod special, tot în această sală a fost remarcat pentru prima dată, în 1921, de către Jean Gallotti (inspector de arte istorice care lucra pentru Protectoratul Francez), un bazin de marmură din secolul al XI-lea adus din Cordoba.

Ornamentație Ornamentația madresei Ben Youssef derivă îndeaproape din cea a arhitecturii marocane și andaluze anterioare, care face uz de bazine, grădini, fântâni și suprafețe acoperite cu zellij (mozaic din plăci ceramice), precum și de stuc și lemn sculptate cu minuțiozitate. În special, dispunerea decorativă urmează tradițiile arhitecturale stabilite în madrasele marinide anterioare: placarea cu zellij este folosită de-a lungul părții inferioare a pereților, frizele caligrafice sunt în general prezente la nivelul ochilor, iar zonele mijlocii și superioare ale pereților sunt acoperite cu decorațiuni din stuc înainte de a trece în elemente de lemn, inclusiv streșini sculptate ornamental. Arcurile galeriilor de la parter din curte au de asemenea console din stuc care susțin buiandrugi din lemn sculptat ce unesc distanțele dintre fiecare stâlp. Curtea centrală principală a madresei transmite o puternică experiență vizuală vizitatorilor și studenților prin intermediul acestor elemente de înfrumusețare și al dispunerii lor simetrice. În această curte se intră din vestibul prin intermediul unui paravan de lemn (mashrabiyya) situat sub o boltă monumentală care este, la rândul ei, decorată cu stuc sculptat. Deși chiliile studenților care înconjoară curtea au puține sau chiar deloc elemente decorative interioare, curțile secundare mici care permit accesul la acestea poartă unele decorațiuni din stuc și lemn. Motivele sculptate în lemn și stuc includ elemente tradiționale cum ar fi arabescurile, sebka (sau darj wa ktaf), inscripțiile caligrafice și muqarnas, precum și motive specifice perioadei saadite, cum ar fi conurile de pin.

Intrarea din stradă a madresei este surmontată de o boltă elaborată cu muqarnas (sculptură sub formă de stalactite sau fagure) în fața ușii, în timp ce o altă cupolă cu muqarnas se găsește în sala de abluțiuni. Ușile madresei sunt placate cu bronz care formează un model geometric împletit și sunt îmbogățite cu motive de arabescuri sculptate în relief plat. Buiandrugul din lemn de cedru de deasupra ușilor este sculptat cu o inscripție în arabă pe un fundal de arabescuri. Inscripția îl numește și îl laudă pe sultanul Abdallah ca fiind constructorul madresei. Numeroase alte inscripții se găsesc de asemenea în întreaga clădire pe diverse suprafețe, constând adesea în versete coranice. Marea inscripție kufică din jurul arcului mihrabului, de exemplu, include basmala și tasliyya, urmate de versetul 36 și începutul versetului 37 din Sura An-Nur.

Bazin de marmură andaluz

În prezent, în madresă este expus un bazin de marmură sculptat cu minuțiozitate, datând din epoca Califatului de Cordoba (în Spania de astăzi). A fost realizat la Madinat al-Zahra între 1002 și 1007 pentru a servi ca bazin de abluțiuni și a fost dedicat lui , fiul lui , făcând parte dintr-o serie. Acesta a fost păstrat anterior la Madresa Ben Youssef timp de secole și a fost remarcat pentru prima dată de experți în 1923. Cercetătoarea Mariam Rosser-Owen a sugerat că bazinul a fost importat inițial la Marrakesh de către Ali Ibn Yusuf, care a încorporat o serie de elemente de spolia din marmură provenite din palatele în ruină din Cordoba în Moscheea Ben Youssef pe care a construit-o în secolul al XII-lea. Bazinul ar fi fost apoi reutilizat pentru Madresa Ben Youssef, care a fost construită în aceeași zonă mult mai târziu, după ce moscheea fusese lăsată în paragină. În secolul al XX-lea, bazinul a fost mutat pentru a fi studiat și a fost adăpostit până de curând la Muzeul Dar Si Said. După recenta restaurare a madresei și reorganizarea Muzeului Dar Si Said, bazinul a fost mutat din nou și este acum expus în sala de rugăciune a madresei.

Note

Legături externe

Categorie:Clădiri și structuri din 1565 Categorie:Arhitectura arabă Categorie:Arhitectura africană Categorie:Atracții turistice din Maroc