miniatura|259x259px|Oamenii de știință cu doctorate sunt considerați surse credibile în domeniul lor de expertiză, datorită studiilor avansate acreditate de stat. Credibilitatea cuprinde componentele obiective și subiective ale credibilității unei surse sau a unui mesaj. Credibilitatea este considerată esențială în multe domenii pentru a stabili expertiza. Ea joacă un rol crucial în jurnalism, predare, știință, medicină, management și rețele sociale.
Aristotel definește retorica ca fiind abilitatea de a vedea ce este posibil să fie persuasiv în fiecare situație. El a împărțit mijloacele de persuasiune în trei categorii despre care credea că au capacitatea de a influența receptorul unui mesaj: Ethos (credibilitatea sursei) Pathos (apelurile emoționale sau motivaționale) Logos (logica folosită pentru a susține o afirmație). Potrivit lui Aristotel, termenul „Ethos” se referă la caracterul vorbitorului. Intenția vorbitorului este de a părea credibil.
Credibilitatea are două componente cheie: onestitatea și expertiza, ambele având componente obiective și subiective. Onestitatea se bazează mai mult pe factori subiectivi, dar poate include măsurători obiective, cum ar fi fiabilitatea stabilită. Expertiza poate fi percepută în mod similar subiectiv, dar include și caracteristici relativ obiective ale sursei sau mesajului (de exemplu, acreditări, certificare sau calitatea informațiilor). Componentele secundare ale credibilității includ dinamismul sursei (carisma) și atractivitatea fizică.
Jürgen Habermas, în teoria sa despre acțiunea comunicativă, a dezvoltat patru afirmații de validitate (adevăr, sinceritate, adecvare și inteligibilitate), care au condus la conceptul de credibilitate.
În jurnalism Conform codului deontologic al Societății Jurnaliștilor Profesioniști, integritatea profesională este piatra de temelie a credibilității unui jurnalist. Obligația numărul unu a unui jurnalist este să fie onest. Trei aspecte ale credibilității:
claritatea (cât de ușor poate fi înțeles articolul), acuratețea (cât de bine documentată este informația), credibilitatea (cât de credibilă este informația).
În predare Percepția studenților asupra instructorilor are o importanță deosebită și posibile consecințe. În general, instructorii percepuți ca având credibilitate sunt asociați cu abilități didactice eficiente. Credibilitatea instructorului, definită ca „atitudinea unui receptor care se referă la gradul în care o sursă este percepută ca fiind credibilă”, constă din trei dimensiuni:McCroskey, J. C. (1998). An introduction to communication in the classroom (2nd ed.).Acton, MA: Tapestry Press.
competență (expertiza sau cunoștințele sale într-un anumit domeniu) caracter („bunătatea”, adică onestitatea, încrederea) grijă (dacă instructorul manifestă preocupare sau empatie pentru bunăstarea sau situația studenților).
Instructorii credibili sunt percepuți ca implicând o varietate de comportamente eficiente de comunicare instrucțională, cum ar fi argumentativitatea, imediatitatea verbală și nonverbală, căutarea afinităților și asertivitatea și receptivitatea.Schrodt, P. (2003). Students' appraisals of instructors as a function of students' perceptions of instructors' aggressive communication. Communication Education, 52, 106–121.Johnson, S. D., Miller, A. N. (2002). A cross-cultural study of immediacy, credibility, and learning in the U.S. and Kenya. Communication Education, 51, 280–292.Frymier, A. B., & Thompson, C. A. (1992). Perceived teacher affinity-seeking in relation to perceived teacher credibility. Communication Education, 41, 388–399.
În știință Credibilitatea științifică a fost definită ca măsura în care știința, în general, este recunoscută ca o sursă de informații fiabile despre lume. Sintagma se referă la cât de mult aderă lucrarea în cauză la principiile științifice, cum ar fi metoda științifică. Metoda cea mai frecvent utilizată pentru a evalua calitatea științei este evaluarea inter pares și apoi publicarea ca parte a literaturii științifice. Alte abordări includ evaluarea colaborativă a unui subiect de către un grup de experți. Publicul larg poate acorda o mare importanță percepțiilor privind autoritatea științifică în deciziile sale privind probleme controversate care implică cercetarea științifică, cum ar fi biotehnologia.
În medicină Oamenii se bazează pe expertiza medicilor pentru a răspunde la probleme legate de sănătatea lor. Încrederea în credibilitatea unui medic este esențială pentru sănătatea unui pacient: în funcție de încrederea pacientului în medic, acesta va fi mai mult sau mai puțin dispus să ceară ajutor, să dezvăluie informații sensibile, să se supună unui tratament și să urmeze recomandările medicului.
În afaceri Credibilitatea publică se referă la măsura în care afirmațiile unei persoane sau entități sunt considerate demne de încredere de către persoana obișnuită. Brandingul este un proces strategic prin care companiile investesc resurse financiare pentru a comunica informații despre produsele lor, tipurile de consumatori care le utilizează și motivele pentru care alții ar trebui să ia în considerare acest lucru. Această abordare specifică își propune să cultive o percepție publică favorabilă pentru a crește vânzările.Men, L. R. (2012). CEO credibility, perceived organizational reputation, and employee engagement. Public Relations Review, 38(1), 171–173. .
Percepția angajaților asupra organizației influențează în totalitate relația pozitivă dintre credibilitatea directorului general și gradul de implicare al angajaților. Deși credibilitatea directorului general are un efect pozitiv asupra implicării angajaților, impactul real este determinat de percepția angajaților asupra reputației organizației.
În online Credibilitatea online a devenit un subiect important de la mijlocul anilor 1990. Acest lucru se datorează faptului că internetul a devenit din ce în ce mai mult o resursă de informații.
Note
Categorie:Credință