Sauna finlandeză (, ) este o parte substanțială a și a celei din Europa de Nord.
Cultura saunei finlandeze a fost înscrisă pe Lista patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO în cadrul reuniunii din 17 decembrie 2020 a Comitetului UNESCO Interguvernamental . În cazul Estoniei, tradiția saunei cu fum din Võrumaa a fost adăugată pe listele UNESCO ale patrimoniului cultural imaterial în anul 2014. Autorizată de stat, se angajează, alături de comunitățile saunei finlandeze și de promotorii acestei culturi, să salvgardeze vitalitatea tradiției saunei și să îi evidențieze importanța ca parte a obiceiurilor și a bunăstării. Cuvântul saună în sine este de origine finlandeză.
În timpul , popularitatea saunelor s-a extins și în alte țări, deoarece băile publice europene erau distruse din cauză că sifilisul, printre altele, devenise endemic.
Finlandezii au folosit sauna pentru a locui în ea, pentru a mânca și pentru a rezolva probleme de igienă, inclusiv pentru a da naștere într-un mediu aproape steril. Spre deosebire de multe alte locuri din Europa, mai dens populate, lemnul necesar pentru a construi și a încălzi o saună era disponibil la scară largă.
Obiceiuri stânga|thumb|200px|Polonic și găleată pentru saună thumb|vertical|Un „” finlandez („” în estul Finlandei), realizat din mesteacăn. Este folosit în baia tradițională de saună pentru masaj și stimularea pielii. thumb|Femei care folosesc mănunchiuri de mesteacăn () Saunele sunt o parte integrantă a modului de viață din Finlanda. Ele se găsesc pe malurile numeroaselor lacuri din Finlanda, în apartamente private, sedii de companii, la și chiar la o adâncime de în . Sauna este o parte importantă a identității naționaleValtakari, P.: Finnish Sauna Culture - Not Just a Cliché. The Finnish Sauna Society., iar cei care au ocazia merg de obicei la saună cel puțin o dată pe săptămână. Ziua tradițională a saunei este sâmbăta.Korhonen, N.: The sauna - a sacred place. Universitas Helsingiensis, 4/1998, Helsinki University, Helsinki.
Tradiția saunei este atât de puternică încât, ori de câte ori finlandezii pleacă în străinătate, se bucură de orice ocazie de a face o saună bună: chiar și Biserica Finlandeză din , Londra, are propria saună. Soldații finlandezi aflați în misiuni de menținere a păcii sunt renumiți pentru saunele lor; chiar și în cadrul misiunii din Eritreea, o saună a fost printre primele clădiri ridicate.Aurén, V.: Barettiyhdistyksiltä Eritrean Sacristin kirjat (Finnish) . Finnish Peacekeepers. Un manual de campanie militară finlandeză din epoca celui de-Al Doilea Război Mondial stipulează că o pauză de opt ore este tot ce are nevoie un batalion pentru a construi saune, a le încălzi și a se îmbăia în ele. Saunele, chiar și în armată, sunt locuri strict egalitare: în saună nu se folosesc titluri sau ierarhii.
O ședință de saună începe cu o spălare (de obicei un duș), urmată de o așezare în camera saunei, încăperea fiind de obicei încălzită la . Apa este aruncată pe pietrele fierbinți care acoperă -ul, o sobă specială folosită pentru a încălzi sauna. Acest lucru produce cantități mari de abur, cunoscut sub numele de , crescând umiditatea și din interiorul saunei. Doar cuvântul este folosit pentru acest tip specific de abur; cuvântul finlandez („abur, vapori”) nu este folosit niciodată pentru acesta, cu excepția unui sens științific. Echivalente pentru pot fi găsite în limbile finice, cum ar fi în carelă, în estonă, leülü în votică, l'öl''' în și löul în . Sensul său original semnifica „spirit, suflare, suflet” și acest lucru se vede încă în limbile uralice — de exemplu, lul în udmurtă, lol în , läl („viață”) în , lil'' în hantî și în maghiară.
thumb|dreapta|Cârnații și berea sunt gustări tradiționale după saună. Ocazional, se folosește un mănunchi de rămurele înfrunzite și parfumate de , numit ( în Finlanda de Vest), pentru a se bate ușor corpul. Se presupune că acest lucru are un efect relaxant asupra mușchilor și ajută, de asemenea, la calmarea iritațiilor provocate de înțepăturile de țânțari. Când căldura începe să devină inconfortabilă, este un obicei să se sară într-un lac, în mare, într-o piscină sau să se facă un duș. În timpul iernii, tăvălirea în zăpadă sau chiar înotul într-o copcă tăiată în gheața lacului, un , este uneori folosit ca înlocuitor. Adesea, după saună, este o tradiție să se stea în vestiar sau pe prispa saunei pentru a savura un cârnat, alături de o bere sau băuturi răcoritoare.
După răcorirea de după prima baie, persoana se întoarce în camera fierbinte și reia ciclul. Numărul și durata ciclurilor cameră fierbinte-răcorire variază de la o persoană la alta, în funcție de preferințele personale. De obicei, se parcurg cel puțin două sau trei cicluri, durând între 30 de minute și două ore. În numeroasele cabane de vară din Finlanda, îmbăierea poate continua până târziu în noapte. Acest lucru este valabil mai ales vara, când practic nu există întuneric pe timpul nopții. Ședința de saună se încheie cu o spălare amănunțită.
Pentru cineva crescut în Finlanda, regulile sunt instinctive, dar sunt greu de transpus în cuvinte. În funcție de mărimea, componența, relațiile și structura de vârstă a grupului, pot apărea trei modele de bază: toată lumea poate merge la saună în același timp, bărbații și femeile pot face saună separat sau fiecare familie poate merge la saună separat. Saunele mixte cu persoane din afara familiei sunt cele mai frecvente în rândul tinerilor adulți și sunt destul de rare pentru persoanele în vârstă sau în ocazii mai oficiale. Este obișnuit ca adolescenții să nu mai meargă la saună cu părinții lor la un moment dat.
În saună, constituie un faux pas (gafă) să porți haine în camera fierbinte, deși este acceptabil să te așezi pe un prosop mic sau , un șervețel de unică folosință conceput să reziste la căldură și umiditate (acesta poate fi obligatoriu într-o saună publică, cum ar fi la o piscină publică). În timpul răcoririi, este obișnuit să se înfășoare un prosop în jurul corpului. Pentru un finlandez tipic, sauna este, cu puține excepții, un loc strict nonsexual; nuditatea în saună este o stare normală de lucruri printre finlandezi, fără nicio legătură cu actul sexual. În Finlanda, o „saună” înseamnă doar o saună, nu un bordel, club de sex sau altele asemenea. În saunele publice, costumele de baie sunt interzise în camera fierbinte din motive de sănătate: în multe piscine interioare se adaugă clor în apă din motive de igienă; dacă echipamentul de baie folosit în această apă este adus în camera fierbinte, clorul se va vaporiza și va cauza probleme respiratorii persoanelor cu astm sau alergii.
În casele private sau în reședințele de vară, sauna este de obicei încălzită pentru a onora oaspetele, iar refuzul poate fi mai dificil. Cu toate acestea, finlandezii nu se vor simți foarte jigniți dacă oaspetele lor refuză. Acest lucru este deosebit de frecvent dacă mersul la saună ar necesita mult efort din partea oaspetelui (cum ar fi reaplicarea unui machiaj complex ulterior), dacă este incomod din punct de vedere social (disconfort legat de nuditate sau o saună mixtă) sau incomod din alte motive (dacă oaspetele nu are haine de schimb sau dacă sauna ar avea loc târziu în noapte, etc.).
Tipuri thumb|stânga|220px|Interiorul unei saune cu fum în , Finlanda thumb|dreapta|220px|Sobă de saună pe lemne Multe tipuri diferite de saune pot fi găsite în Finlanda și Estonia. Ele pot fi clasificate fie după clădirea saunei în sine, fie după tipul de sobă pe care îl folosește.
Principala diviziune a saunelor se face între sobele cu încălzire unică și cele cu încălzire continuă. Toate saunele cu fum sunt cu încălzire unică, dar există și alte tipuri de cuptoare care se încălzesc o singură dată.
Sobele cu încălzire unică au o cantitate mai mare de pietre care sunt încinse înainte de baie. Acest lucru se poate face prin arderea lemnului, cu sau fără coș de fum, prin arderea petrolului, a peleților de lemn sau a gazului natural. Sobele cu încălzire continuă au o cantitate mai mică de pietre care sunt încălzite în timpul băii. Încălzirea se poate face prin arderea lemnului, a petrolului, a gazului natural sau electric.
Temperatura în saunele finlandeze este de , de obicei de , și este menținută clar peste punctul de rouă în pofida vaporizării apei de , astfel încât condensarea vizibilă a aburului să nu aibă loc ca într-un islamic.
Sauna cu fum thumb|O saună cu fum în , Savonia de Nord Soba (sauna cu fum) nu are coș de fum și, prin urmare, pe măsură ce lemnul arde, fumul umple încăperea. După ce sauna atinge temperatura corespunzătoare, focul este stins și încăperea este ventilată. Având în vedere construcția încăperii, sauna reține suficientă căldură pe durata utilizării. Deși saunele cu fum sunt considerate un tip mai tradițional, s-a înregistrat o creștere semnificativă a construcției lor în ultimii ani. Cu toate acestea, din cauza cantității de efort și de timp necesare pentru a le opera — încălzirea poate dura cea mai mare parte a unei zile — este puțin probabil ca ele să înlocuiască majoritatea saunelor obișnuite.
Saunele cu fum mai există nu doar în Finlanda și Estonia, ci și în Letonia și Lituania. Ele sunt considerate ieftine, simplu de construit și durabile (dacă se iau măsuri de prevenire a incendiilor în timpul construcției saunei). Longevitatea este garantată de proprietățile dezinfectante ale fumului.
În 2014, UNESCO a inclus fenomenul saunei cu fum estoniene (suitsusaun) pe lista sa a patrimoniului cultural imaterial.
O curiozitate specifică și rar întâlnită este utilizarea unui arzător pe peleți de lemn pentru a încălzi o sobă de saună cu fum (); de obicei, arzătorul propriu-zis este instalat într-o cameră adiacentă camerei de saună și a -ului. Un arzător pe peleți de lemn, destul de asemănător cu un arzător pe motorină, este apoi folosit pentru a încălzi o sobă de saună cu fum — practic o grămadă mare de pietre. Deoarece procesul de ardere este mult mai curat decât în cazul unei sobe cu fum convenționale, aroma fumului este mult mai puțin înțepătoare și funinginoasă, în timp ce umiditatea produsă prin arderea peleților face aerul mai plăcut decât în cazul sobelor cu încălzire continuă.
Sauna cu sobă pe lemne thumb|150px|O sobă finlandeză autentică, de tip vechi, cu un boiler pentru încălzirea apei Sauna cu sobă pe lemne este mai frecventă în zonele rurale, în timp ce sauna electrică este mai des întâlnită în zonele urbane. Soba de metal cu pietre deasupra () este încălzită cu foc din lemn de mesteacăn, iar aceasta aduce camera de saună la temperatura necesară. Dacă nu este disponibil lemn de mesteacăn, orice alt lemn este bun, dar mesteacănul bine uscat este preferat datorită calității bune, mirosului și arderii de lungă durată. Cel mai important lucru este să existe un bun, adică atunci când pietrele sunt suficient de fierbinți pentru a evapora apa aruncată pe ele în abur care se ridică spre cei care se îmbăiază. Persoana care se îmbăiază în orice tip de saună stă pe o bancă înaltă, aproape de tavan, unde aburul fierbinte ajunge rapid la ea.
Sauna electrică thumb|Sobă electrică de saună