Serviciul civil european este un termen generic aplicat întregului personal care deservește instituțiile și agențiile Uniunii Europene (UE). Deși recrutarea se face uneori în comun, fiecare instituție este responsabilă pentru propriile structuri și ierarhii interne. Serviciul civil al Comisiei Europene este condus de un secretar general.

Funcționarii europeni îndeplinesc o varietate de sarcini, cum ar fi verificarea candidaților la aderarea la UE și prezentarea de rapoarte. Funcționarii lucrează pentru organisme precum Comisia Europeană, Parlamentul European sau Consiliul, unde sunt reprezentate statele membre. Aceștia se bucură de imunitate politică în îndeplinirea atribuțiilor lor. În funcție de agenția lor, funcționarii UE sunt responsabili de implementarea și monitorizarea legislației europene și lucrează adesea în cooperare cu statele membre. De exemplu, Comisia monitorizează respectarea tratatelor UE și poate intenta acțiuni în justiție împotriva companiilor, precum și a guvernelor individuale.

În 2010, Comisia a angajat 25.018 persoane, dintre care 12.931 erau în categoria AD și 12.087 în categoria AST. În plus, au fost angajați 7 122 de agenți „externi” (personal contractual, funcționari naționali detașați etc.).

În 2016, Comisia Europeană avea 33.494 de angajați (24.428 de funcționari și agenți temporari și 9.066 personal suplimentar).

În 2022, comisia EPSO estimează numărul total de angajați la peste 60.000. InstituțieAngajați/ PozițiiParlamentul European8.132Consiliul Uniunii Europene3.119Comisia Europeană32.169Curtea de Justiție a Uniunii Europene2.247Banca Centrală Europeană3.500Curtea de Conturi Europeană~900Serviciul European de Acțiune Externă4.643Comitetul Economic și Social European~700Comitetul Regiunilor329Ombudsmanul European75Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor124

Principii Dreptul serviciului public european (pe scurt, dreptul serviciului european) a jucat un rol de pionier în domeniul dreptului serviciului public și în dezvoltarea principiilor care protejează drepturile individuale în jurisprudență. Acestea includ principiile egalității de tratament, interzicerea discriminării, obligația de diligență a autorității angajatoare, autocontrolul administrativ, protejarea așteptărilor legitime, principiul bunei-credințe, dreptul de a fi ascultat și obligația de a oferi motive. Se consideră că dreptul serviciului european are o influență puternică asupra integrării europene.Johannes Saurer: Der Einzelne im europäischen Verwaltungsrecht: Die institutionelle Ausdifferenzierung der Verwaltungsorganisation der Europäischen Union in individueller Perspektive, Mohr Siebeck, 2014, ISBN 978-3-16-151958-1, S. 207–208.

În 2012, Ombudsmanul European a rezumat următoarele cinci principii ale serviciului public care ar trebui să se aplice întregului personal al instituțiilor UE:

Angajament față de Uniunea Europeană și cetățenii săi; Integritate Obiectivitate Respect pentru ceilalți Transparență

Personal

Funcționarii și angajații Comisiei provin din toate statele membre. Cea mai reprezentată naționalitate în general este cea belgiană (19,5% din total), în principal datorită faptului că aproximativ 30% dintre angajații din categoria AST sunt belgieni; acest lucru se explică prin faptul că trei sferturi dintre angajații Comisiei lucrează în Belgia.

Recrutarea se face pe baza unor concursuri organizate centralizat de EPSO (Oficiul European de Selecție a Personalului). Un concurs poate fi organizat fie pentru a ocupa imediat unul sau mai multe posturi vacante, fie, în majoritatea cazurilor, pentru a crea o listă de rezervă.

Regulile, principiile, standardele și condițiile de muncă ale funcției publice europene sunt stabilite în Statutul funcționarilor, adoptat de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 336 din TFUE.

Comisarii europeni, deși sunt adesea confundați cu funcționarii publici, dar aceștia sunt politicieni care ocupă funcții publice și sunt răspunzători în fața Parlamentului European. La fel ca miniștrii guvernamentali la nivel național, aceștia instruiesc direcția politică a serviciului civil.

Inițial, conform articolului 91 din Statut, Curtea Europeană de Justiție (CJUE) avea competență în soluționarea litigiilor dintre Comunități și funcționarii acestora. Prin decizia din 2 noiembrie 2004, Consiliul a instituit Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene, exercitând competența conferită prin Tratatul de la Nisa de a crea camere jurisdicționale pe lângă Tribunalul de Primă Instanță, care exercită competențele jurisdicționale prevăzute de tratat în domenii specifice. Având în vedere creșterea numărului de litigii și termenele excesiv de lungi de soluționare a cauzelor aflate pe rolul Tribunalului, acesta a fost dizolvat la 1 septembrie 2016, iar competența sa a fost transferată Curții de Justiție a Uniunii Europene.Präsentation. EuGH, abgerufen am 30. August 2024.

Calificări Calificările necesare pentru a intra în serviciul public european depind de specialitatea postului și de gradul postului. Una dintre condițiile de admitere este ca candidatul să cunoască cel puțin două dintre limbile oficiale europene, dintre care una trebuie să fie engleza, franceza sau germana. Candidații a căror limbă maternă este una dintre acestea trei trebuie să promoveze concursul de admitere într-una dintre celelalte două limbi oficiale. Un candidat trebuie să dețină o diplomă de licență în orice disciplină, cu o diplomă emisă de o universitate din orice stat membru al UE (sau o diplomă omologată de un serviciu al unui stat UE). Serviciile au angajat în mod tradițional candidați cu diplome în drept, economie sau audit.

Înainte de prima lor promovare, funcționarii trebuie să demonstreze competența într-o a treia limbă oficială a UE.

După recrutare, funcționarul public rămâne stagiar timp de nouă luni înainte de a fi numit într-un post permanent. Dacă nu își desfășoară activitatea în mod satisfăcător, este concediat (art. 34).

Grade miniatura|Categorii/grade ale funcționarilor publici europeni. Personalul este împărțit într-un set de grade: de la AD 5 (administrator), cel mai junior grad de administrator, până la AD 16, care este director general. Alături de categoria AD se află și AST (asistent).

Trecerea de la grupa AST la grupa AD este condiționată de selecția prealabilă, absolvirea unei instruiri specifice și susținerea a două teste. Conform statisticilor interne ale comisiei, chiar dacă noii funcționari au o experiență profesională medie de opt ani, ar fi nevoie, în medie, de peste 40 de ani pentru a urca de la AD 5 la AD 16.

Înainte de acest sistem, funcționarii publici erau împărțiți în mod tradițional în patru categorii, iar gradele principale erau de la A8 (numire nouă fără experiență profesională anterioară) până la A1 (director general):

„A” era responsabil cu elaborarea politicilor (ceea ce este acum AD) „B” era responsabil cu implementarea „C” era secretariat „D” erau șoferi și mesageri (B, C și D fac acum parte din categoria AST).

Avansarea la un grad superior se bazează pe vechime (la fiecare 2 ani). Există doar 4 grade per grad. Prin urmare, după 8 ani în același grad, progresia salarială se oprește. O creștere salarială valorează aproximativ 4,2% pentru primele două, 2,8% pentru al treilea și 1,4% pentru ultimul, care corespunde și remunerației de bază a gradului următor.Statut des fonctionnaires des Communautés européennes, Chapitre 3, art 44 ., p. I-23.

Un funcționar public poate rămâne blocat în gradul său actual dacă evaluarea performanței sale este nesatisfăcătoare. După trei evaluări nesatisfăcătoare, acesta este retrogradat, iar după cinci ani, este demis automat.

Condiții de muncă Odată cu modificările aduse Statutului funcționarilor instituțiilor europene, care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014, toți angajații instituțiilor comunitare, inclusiv cei ai Comisiei, lucrează minimum 40 de ore pe săptămână și beneficiază de cel puțin 24 de zile de concediu anual.

Evoluția salariilor se stabilește conform unei metode de indexare bazate pe evoluția puterii de cumpărare. Salariile funcționarilor UE sunt scutite de impozitul național pe venit. În schimb, salariile lor sunt supuse unui impozit progresiv al UE, care variază între 8 și 45%, în funcție de salariu, și este returnat bugetului UE. Salariile de bază variază de la 2.300 EUR pe lună pentru un funcționar AST nou recrutat până la aproximativ 16.000 EUR pe lună pentru un funcționar de nivel înalt cu o vechime de peste patru ani în acest grad. La salariile de bază se pot adăuga diverse indemnizații, de exemplu pentru cei care au fost nevoiți să își părăsească țara de origine pentru a lucra pentru Comisie și alocații familiale. Fiecare funcționar public se află, la un moment dat, într-una dintre următoarele șase poziții (art. 35):

activitate: funcționarul public ocupă funcția în care a fost numit și primește o remunerație aferentă. detașare: funcționarul public ocupă temporar o funcție în afara instituției sale de origine și este plătit de organizația în care lucrează efectiv, cu o remunerație comparabilă (la o altă instituție sau ca asistent la o persoană care deține o funcție politică sau în domeniul cercetării) concediu pentru motive personale: funcționarul public nu ocupă un loc de muncă și nu este plătit (situație ce poate dura între un și 15 ani). disponibililtate: funcționarul public nu mai deține temporar o funcție în instituția sa de origine, în măsura în care nu mai există funcții de gradul său în cadrul instituției. Acesta nu primește salariu, dar primește o compensație (situație ce poate dura maxim doi ani). concediu pentru serviciu militar pentru serviciul național sau activități în rezervă. concediu parental sau concediu familial pentru creșterea unui copil sau îngrijirea unui părinte în vârstă sau aflat în întreținere. concediu în interes de serviciu: măsură organizatorică de revocare a unui funcționar public, similară concediului, cu cel puțin 5 ani înainte de vârsta de pensionare.

Cultura organizațională În anii 1980, comisia a fost dominată în principal de influențe culturale franceze, germane și italiene, inclusiv de o organizare strict ierarhică. Cu toate acestea, de la extinderea UE și, prin urmare, de la sosirea personalului din numeroasele state membre mai noi, a existat o schimbare în cultura serviciului public. Noii funcționari publici din statele nordice și estice au adus noi influențe, în timp ce accentul Comisiei s-a mutat mai mult pe „participare” și „consultare”. O cultură mai egalitară a preluat controlul și primele femei au fost numite în Comisie.

Deși direcțiile generale ale Comisiei acoperă domenii de politică similare cu ministerele din guvernele naționale, funcționarii publici europeni nu au fost neapărat formați sau nu au lucrat într-o funcție publică națională înainte de a fi angajați în UE.

Structura organizațională Comisia este împărțită în departamente cunoscute sub numele de Direcții Generale (DG-uri sau servicii), fiecare condus de un director general, și diverse alte servicii. Fiecare acoperă un domeniu de politică sau un serviciu specific, cum ar fi Relațiile Externe sau Traducerea, și se află sub responsabilitatea unui comisar european. Direcțiile generale pregătesc propuneri pentru comisarii lor, care pot fi apoi supuse votului în cadrul colegiului comisarilor. Direcțiile Generale sunt împărțite în patru grupuri: DG-uri Politice, DG-uri Relații Externe, DG-uri Servicii Generale și DG-uri Servicii Interne.

Note

Categorie:Administrație publică Categorie:Comisia Europeană