Saintes-Maries-de-la-Mer este o comună franceză situată în departamentul Bouches-du-Rhône, în regiunea Provence-Alpes-Côte d'Azur. Este capitala regiunii Camargue, loc de pelerinaj și stațiune balneară în Provence.

Construită în jurul bisericii sale din secolele al XI-lea și al XII-lea și înconjurată mult timp de ziduri de incintă, comuna păstrează și astăzi urmele acestui trecut istoric în configurația străduțelor sale adesea înguste.

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]

Localizare Comuna este situată în sudul Franței, pe coasta mediteraneeană, în Camargue, la aproximativ un kilometru est de gura de vărsare a Petit-Rhône, unde se întinde pe ambele maluri, și la 51 de kilometri în linie dreaptă la sud-vest de Arles.

Comune limitrofe

Geologie și relief Suprafața comunei este de 37 461 de hectare, iar altitudinea sa variază între 0 și 6 metri.

Foarte extinsă, aceasta este a treia comună din Franța metropolitană după Arles, vecina sa, și Val-Cenis (Savoie). Cuprinde în principal terenuri aluvionare și mlaștini. Terenurile agricole sunt situate în vestul comunei, de-a lungul brațului Petit-Rhône, iar mlaștinile în est, unde se află iazul Vaccarès.

Climă Au fost realizate mai multe studii pentru a caracteriza tipurile climatice la care este expus teritoriul național. Zonările obținute diferă în funcție de metodele utilizate, de natura și de numărul parametrilor luați în considerare, de rețeaua teritorială de colectare a datelor și de perioada de referință. Astfel, în anul 2010, clima comunei era de tip mediteranean pur, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) bazat pe o metodă ce combină datele climatice cu factorii de mediu (topografie, utilizarea terenurilor etc.) și pe date care acoperă perioada 1971–2000. În anul 2020, clima predominantă este clasificată drept Csa, conform clasificării Köppen-Geiger pentru perioada 1988–2017, mai exact o climă temperată cu vară caldă și uscată. De asemenea, Météo-France a publicat în anul 2020 o nouă tipologie a climateror din Franța metropolitană, în care comuna este expusă unei clime mediteraneene și se încadrează în regiunea climatică Provence, Languedoc-Roussillon; aceasta este caracterizată prin pluviometrie scăzută vara, o insolație foarte bună (2 600 h/an), o vară caldă (21,5 °C), aer foarte uscat vara și uscat în toate anotimpurile, vânturi puternice (frecvență de 40 până la 50% de vânturi > 5 m/s) și puține episoade de ceață. În plus, aceasta se află în zona H3 în ceea ce privește reglementarea de mediu din 2020 pentru construcțiile noi.

Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 14,8 °C, cu o amplitudine termică anuală de 0,8 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 575 mm, cu 5,3 zile de precipitații în ianuarie și 1,7 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică situată în comuna Aigues-Mortes la 23 km distanță în linie dreaptă, este de 16,0 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 552,6 mm.

Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022.

Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Les Saintes-Maries-de-la-Mer este categorisită drept târg rural, conform noii grile comunale de densitate cu 7 niveluri definită de în 2022. Aceasta aparține unității urbane Saintes-Maries-de-la-Mer, o unitate urbană monocomunală ce constituie un oraș izolat. În plus, comuna se află în afara zonei metropolitane a orașelor.

Comuna, mărginită de Marea Mediterană, este, de asemenea, o comună litorală în sensul legii din 3 ianuarie 1986, cunoscută sub numele de legea litoralului. Dispoziții urbanistice specifice se aplică aici pentru a proteja spațiile naturale, siturile, peisajele și echilibrul ecologic al litoralului, cum ar fi, de exemplu, principiul interdicției de construire în afara zonelor urbanizate pe fâșia litorală de 100 de metri sau mai mult, dacă planul local de urbanism prevede acest lucru.

Utilizarea terenurilor Utilizarea simplificată a terenurilor în comună, în anul 2018, era următoarea: ape maritime (47,2%), zone umede de coastă (34,3%), terenuri arabile (7,6%), zone agricole eterogene (5,0%), spații deschise fără vegetație sau cu vegetație puțină (2,6%), ape interioare (1,3%), vegetație arbustivă și/sau ierboasă (0,8%), zone urbanizate (0,4%), păduri (0,4%), pajiști (0,2%), culturi permanente (0,1%), spații verzi artificiale (0,1%). Aceasta evidențiază importanța zonelor umede de coastă (iazul Vaccarès) și a apelor maritime, precum și o urbanizare redusă a teritoriului. Terenurile agricole, care ocupă 12,9% din suprafața comunei, sunt destinate în principal cultivării orezului.

Căi de comunicație și transporturi Comuna este legată de orașul Arles, situat la o distanță de 38 km, prin drumul departamental RD 570, iar de Petite Camargue, în direcția Aigues-Mortes și Montpellier, prin bacul Sauvage, podul Sylvéréal și podul Saint-Gilles. O pistă permite accesul la farul Gachole, apoi la farurile Beauduc și Faraman.

Toponimie În occitana provensală, numele comunei este Lei Santas / Lei Santei Marias de la Mar, conform normei clasice, sau Li Santo / Li Sànti Marìo de la Mar, conform normei mistraliene (în occitana medievală: La Vila de la Mar / Nòstra Dòna de la Mar). Pronunția locală este /li ˈsaŋtɔ/.

Populația și societatea Date demografice Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare.

În 2023, comuna număra 2433 locuitori, în creștere cu +4,42 % față de 2017 (Bouches-du-Rhône: +3,14 %, Franța fără Mayotte: +2,36 %).

Cultură locală și patrimoniu Locuri și monumente

Biserica din Saintes-Maries-de-la-Mer: Biserică fortificată din secolele al XI-lea și al XII-lea, destinată protejării relicvelor sfintelor (dar și a locuitorilor), în cazul unor incursiuni ale sarazinilor. Capela superioară formează un adevărat donjon, înconjurat la bază de un drum de veghe și surmontat de o platformă crenelată. Pelerinajele din 24–25 mai și de la sfârșitul lunii octombrie (Sfintele Maria a lui Iacob și Salomeea): Cel din 24 mai este celebrat și pentru patroana rromilor, „Fecioara Neagră”, Sfânta Sara. Primele două pelerinaje sunt foarte vechi din punct de vedere istoric și evocă o tradiție creștină, cea a debarcării primilor creștini pe țărmul Camargue. Cel al rromilor, mai recent, nu este menționat înainte de mijlocul secolului al XX-lea. Muzeul din Saintes-Maries-de-la-Mer: Prezintă o secțiune dedicată vieții marchizului Folco de Baroncelli-Javon, precum și o secțiune dedicată arheologiei maritime, unde sunt expuse obiecte provenite din săpăturile subacvatice efectuate în largul comunei începând cu anii 1980, dar și obiecte recuperate accidental în plasele de pescuit. Arenele din Saintes-Maries-de-la-Mer: Construite la începutul anilor 1930. Orașul este membru al Uniunii Orașelor Taurine Franceze. Într-o regiune în care tauromahia este profund înrădăcinată încă din secolul al XVI-lea și chiar, conform unor cercetători, din secolul al XII-lea, arenele din Saintes-Maries-de-la-Mer se numără printre locurile emblematice ale tauromahiei franceze. Acestea găzduiesc trei forme de coride: cursa camargheză, corrida și corrida de rejón. Parcul ornitologic Pont-de-Gau, precum și castelul d'Avignon și domeniul său, situate pe drumul spre Arles. Crucea și Mas de Méjanes, cunoscut mai degrabă sub numele de domeniul Paul Ricard, de pe malul iazului Vaccarès. Sculptura lui Ben K, numită „Camargue”, ridicată în centrul satului cu ocazia trecerii în noul mileniu, fiind inaugurată de primarul Roland Chassain la 1 ianuarie 2001. Primăria, construită în anii 1930 și decorată de pictorul Marcel Dyf. Piețele: În fiecare zi de luni și vineri, în piața primăriei. Prezența în apropierea satului a unui luciu de apă special amenajat pentru tentativele de record de viteză la windsurfing.

Cabanele din Les Launes Aproximativ treizeci de cabane de gardieni se înalță aliniate cu fața la mare, între faleza de pe coastă și iazul Les Launes, la vest de localitate. Apărute în anii 1950 pe o fâșie de pământ care pe atunci era aproape virgină, acestea își au originea în inițiativa primarului de la acea vreme, Roger Delagnes, de a crea, la intrarea de vest a satului, o zonă rezervată exclusiv construirii de cabane camargheze cu acoperiș din stuf. Construite de meșteșugari specializați în ridicarea de cabane, aceste locuințe par desprinse din același tipar. Majoritatea dintre ele au fost concepute ca reședințe de vacanță pentru sejururi sezoniere la mare, iar câteva dintre ele ca puncte de plecare pentru drumeții ecvestre.

Nemurite de numeroase cărți poștale în anii 1950–1970, acestea constituie, pe lângă o parte din trecutul recent al localității Les Saintes-Maries, o curiozitate arhitecturală și urbanistică unică de acest fel în Europa.

Personalități Vincent van Gogh: în timpul șederii sale la Les Saintes-Maries-de-la-Mer, între 10 și 16 iunie 1888, artistul a pictat trei tablouri și a realizat unsprezece desene. : venea întotdeauna la Les Saintes-Maries-de-la-Mer cu ocazia pelerinajului.

Note

Referințe

Bibliografie

Vezi și Lista comunelor din Bouches-du-Rhône

Legături externe

Note în dicționare sau enciclopedii generale:

Categorie:Comune din Bouches-du-Rhône