Migrație înstrumentalizată (sau Migrație folosită ca armă) este o sintagmă folosită pentru a descrie acțiunile unui guvern ostil care organizează sau amenință să organizeze un aflux brusc de refugiați într-o altă țară sau entitate politică, cu intenția de a provoca tulburări politice în acea entitate. Țara responsabilă (sau uneori un actor nestatal) caută de obicei să obțină concesii de la țara vizată și să atingă un anumit obiectiv politic, militar și/sau economic.

Centrul Armatei Statelor Unite pentru Lecțiile Învățate ale Armatei a publicat un manual intitulat „Ghidul comandantului pentru operațiuni de sprijin în rândul persoanelor strămutate înarmate, refugiaților și evacuaților”. Manualul oferă o prezentare generală de bază a considerațiilor și metodelor de reacție în cazul în care războiul CBRN este executat cu civili strămutați.Department of the Army, Commander's Guide to Support Operations Among Weaponized Displaced Persons, Refugees, and Evacuees, Center for Army Lessons Learned, 14 no. 10 (August 2014): 3-8

Constrângerea migrației Constrângerea migrației reprezintă utilizarea sau amenințarea de a utiliza migrația ca instrument pentru a induce schimbări comportamentale sau pentru a obține concesii de la ținta receptoare. În 1966, Teitelbaum și Weiner au afirmat că, în politica externă, guvernele creează migrații în masă ca instrument pentru a atinge obiectivele non-migranților.Thomas Schelling, 1966, "Arms and Influence" New Haven, CT: Yale Univ. Press, page 4

Un exemplu în timpul conflictului din Afghanistan este încercarea sovietică de a influența procesul decizional pakistanez prin determinarea afganilor să ceară azil peste Linia Durand.Myron Weiner, "Security, Stability, and International Migration," International Security The MIT Press Volume 17, Number 3, Winter 1992 page 101.

Criza Operațiunii Peter Pan și Rafter Exilații cubanezi au fugit sau au părăsit insula Cuba după Revoluția Cubaneză din 1959.

Între noiembrie 1960 și octombrie 1962, peste 14.000 de copii cubanezi au fost trimiși în Statele Unite de către părinții lor în cadrul Operațiunii Peter Pan. Decizia acestora a fost influențată de zvonurile răspândite de CIA și de grupuri de opozanți ai regimului cubanez, potrivit cărora guvernul lui Fidel Castro intenționa să retragă părinților drepturile de custodie pentru a-i supune pe copii unui proces de îndoctrinare ideologică. Autorii John Scanlan și Gilburt Loescher susțin că acceptarea emigranților cubanezi de către Statele Unite după Revoluția Cubaneză din 1959 a fost influențată și de considerente de politică externă, administrația americană sperând că exilul cubanez ar putea contribui la înlăturarea regimului lui Fidel Castro. În cazul Zborurilor pentru Libertate, primirea emigranților cubanezi a fost privită și ca o modalitate de a slăbi economia Cubei prin reducerea forței sale de muncă. În același timp, emigrarea unui număr mare de cubanezi nemulțumiți de situația din țară a contribuit la consolidarea unei imagini negative a Cubei în opinia publică internațională. În anii 1960, Departamentul de Stat al Statelor Unite i-a prezentat pe emigranții cubanezi drept refugiați aflați în căutarea libertății. După exodul de la Mariel din 1980, atitudinea Statelor Unite față de Cuba s-a modificat treptat. Unii autori apreciază că, din perspectiva politicii externe americane, Cuba a început să fie percepută mai degrabă ca o problemă regională decât ca o amenințare majoră la adresa securității naționale. Exodul de la Mariel a fost suspendat la scurt timp după începerea sa și a beneficiat de un sprijin limitat din partea opiniei publice americane. Criza plutelor cubaneze din 1994 a determinat emigrarea a peste 35.000 de cubanezi către Statele Unite, mulți dintre aceștia traversând Strâmtoarea Floridei pe ambarcațiuni improvizate.

Ca răspuns la criză, Bill Clinton a adoptat politica „Picioare ude, picioare uscate”, prin care doar plutele cubaneze care ajung pe teritoriul american vor fi lăsate să rămână. De asemenea, SUA vor aproba doar 20.000 de vize de imigrare pe an pentru cubanezi.

Fidel Castro a beneficiat de pe urma exilului deoarece a reușit să înlăture lipsurile de loialitate prin îndepărtarea directă a cetățenilor neloiali din Cuba, ceea ce exportă migrația. După ce a trimis peste 100.000 de migranți cubanezi (inclusiv infractori și persoane cu dizabilități mintale) în Florida, Fidel Castro a constrâns Statele Unite să facă concesii în politica externă.Kelly Greenhill, 2010, Weapons of Mass Migration, Cornell Univ. Press, Ithaca, NY), 89–106

Câteva exemple de cazuri sau presupuse cazuri

Al doilea război civil sirian (2011) În timpul războiului civil din Libia din 2011, Muammar Gaddafi a amenințat că va „inunda” Uniunea Europeană cu migranți dacă aceasta va continua să sprijine protestatarii. Războiul Civil Sirian Războiul Civil Sirian este un război civil multilateral purtat în Siria între Republica Arabă Siriană, partid baasist, condus de președintele Bashar al-Assad, alături de aliați interni și străini, și diverse forțe interne și străine care se opun atât guvernului sirian, cât și reciproc în diverse combinații. Generalul cu patru stele al NATO, comandantul Forțelor Aeriene ale Statelor Unite din Europa, a declarat cu privire la problema armelor fără discriminare folosite de Bashar al-Assad și utilizarea neprecizată a armelor de către forțele ruse - acestea fiind motivele care determină migrarea refugiaților.

Criza refugiaților din Marile Lacuri Criza refugiaților din Marile Lacuri a dus la exodul a peste două milioane de ruandezi către țările vecine din regiunea Marilor Lacuri din Africa . Mulți dintre refugiați erau etnici hutu care fugeau de Frontul Patriotic Rwandez (FPR), predominant tutsi, care preluase controlul asupra țării la sfârșitul genocidului ruandez.Greenhill, Kelly M. (March 2008). "Strategic Engineered Migration as a Weapon of War". Civil Wars. 10 (1): 9.

Inversarea acestui proces este repatrierea refugiaților, adică procesul de întoarcere la locul lor de origine sau la cetățenia lor. Acest lucru s-a întâmplat după Primul Război din Congo, când rebelii susținuți de FPR au invadat Zairul.

Osetia de Sud Războiul ruso-georgian a fost între Georgia, Rusia și republicile autoproclamate Osetia de Sud și Abhazia, susținute de Rusia. Războiul a avut loc în august 2008, în urma unei perioade de înrăutățire a relațiilor dintre Rusia și Georgia, ambele foste republici constitutive ale Uniunii Sovietice. Luptele au avut loc în regiunea Transcaucazia, o regiune strategic importantă. Impactul umanitar al războiului ruso-georgian a fost devastator asupra civililor. În urma acestora, etnicii georgieni au fost expulzați din Osetia de Sud, iar majoritatea satelor georgiene au fost distruse. Epurarea etnică a georgienilor din Osetia de Sud a fost o expulzare în masă a etnicilor georgieni, efectuată în Osetia de Sud și în alte teritorii ocupate de forțele rusești și sud-osetiene. Conform recensământului din 2016 efectuat de autoritățile sud-osetiene, 3.966 de etnici georgieni au rămas în teritoriul separatist, constituind 7% din populația totală a regiunii, care număra 53.532 de locuitori.

Rusia a făcut presiuni pentru recunoașterea internațională a Abhaziei și Osetiei de Sud (care aveau să devină state satelit). Abhazia și Osetia de Sud sunt teritorii disputate în Caucaz. Guvernul central al Georgiei a considerat republicile aflate sub ocupație militară de către Rusia. Acestea au fost parțial recunoscute ca state independente de Rusia, Venezuela, Nicaragua, Nauru și Siria. Recunoașterea inițială de către Rusia a independenței Abhaziei și Osetiei de Sud a avut loc în urma războiului ruso-georgian din 2008.

Hong Kong 83.000 de chinezi cu identități false au migrat în Hong Kong în timpul tranziției de la controlul britanic la cel chinez, aceștia servind drept „mâna invizibilă” a Beijingului.Yin Qian, "Beijing's Fifth Column and the Transfer of Power in Hong Kong: 1983–1997", in Hong Kong in Transition, ed. Robert Ash (Basingstoke: Palgrave McMillan, 2000), 113–129.

Note

Lectură suplimentară Weapons of Mass Migration: Forced Displacement (Arme ale migrației în masă: strămutare forțată, coerciție și politică externă), Coercion, and Foreign Policy, Cornell University Press, 2011. Border and Rule: Global Migration, Capitalism, and the Rise of Racist Nationalism (Graniță și guvernare: Migrație globală, capitalism și ascensiunea naționalismului rasist), Haymarket Books, 2021.

Categorie: Arme Categorie: Diplomație militară Categorie: Securitate