miniatura|Performanța indicelui Dow Jones în preajma Lunii Negre (19 octombrie 1987). dreapta|miniatura|Broșură despre mania lalelelor (tipărită în 1637). miniatura|Mulțimi de oameni pe Wall Street la scurt timp după Joia Neagră din 1929. miniatura|Gravură din numărul din 24 mai 1884 al revistei Harper's Weekly care descrie situația de pe Wall Street în dimineața zilei de 14 mai, în timpul Panicii din 1884. O criză financiară este scăderea rapidă a valorii instituțiilor sau activelor financiare pe piața financiară, cel mai adesea legate de lichiditatea insuficientă sau de insolvența băncilor, instituțiilor financiare sau a altor entități. Multe crize financiare sunt declanșate de spargerea bulelor economice, atunci când prețurile activelor, care au crescut rapid în volum, se prăbușesc brusc.
Salvarea băncilor insolvente impune o povară fiscală suplimentară de aproximativ 5-15% din produsul intern brut anual și dublează raportul dintre datoria publică și produsul intern brut.
Tipuri de crize financiare
Criză bancară Criză valutară Criză a datoriilor
Cursul unei crize financiare Potrivit lui Władysław Szymański, o criză financiară urmează adesea următorul model:
liberalizarea fluxurilor de capital atrage capital străin, ceea ce revitalizează economia și atrage noi investitori; stimularea creditului intern crește masa monetară; creșterea prețurilor la acțiuni și proprietăți imobiliare; creșterea activelor corporative care pot servi drept garanție pentru împrumuturi; condițiile economice bune, creșterea economică și intrările de capital determină o creștere a cursului de schimb al monedei naționale; creșterea economică și incapacitatea de a subvenționa importurile cu producția internă accelerează ritmul importurilor; creșterea cursului de schimb și cererea internă ridicată limitează exporturile; un dezechilibru în balanța comercială și de plăți apare și se amplifică (menținerea în continuare a creșterii economice și a prosperității cu aflux de capital străin aduce factori predispuși la crize); teama de o deteriorare suplimentară a dezechilibrelor externe are ca rezultat o înăsprire a politicii monetare (creșterea ratelor dobânzilor); ratele mari ale dobânzilor atrag capital nou; moneda națională continuă să se aprecieze; companiile autohtone contractează împrumuturi mai ieftine în străinătate, care sunt apoi convertite în monedă națională; rezultatul este o creștere suplimentară a rezervelor valutare și noi intrări de capital; creșterea serviciului datoriei externe de către întreprinderile autohtone duce la deteriorarea balanței de plăți; presiune puternică din partea valutelor străine asupra monedei naționale, ca urmare a conștientizării tot mai mari a posibilității unui colaps al monedei naționale; o scădere bruscă a valorii monedei naționale (rezervele băncii centrale se dovedesc insuficiente); prăbușirea cursului de schimb valutar; efectele prăbușirii se extind și în alte sectoare ale economiei; deprecierea monedei crește dificultățile de plată (întreprinderile au dificultăți în rambursarea datoriilor, pasivele lor se deteriorează); speculatorii își măresc împrumuturile pe termen scurt, crescând ratele dobânzilor; o creștere a ratelor dobânzilor coroborată cu o scădere a cursului de schimb înrăutățește situația financiară a băncilor și a întreprinderilor; o creștere a ratelor dobânzilor la depozite cu imposibilitatea majorării ratelor dobânzilor la creditele acordate; scăderea prețurilor la acțiuni și proprietăți imobiliare înseamnă pierderi pentru bănci și companii; costurile importurilor sunt în creștere; băncile nu sunt capabile să sprijine afacerile; incapacitatea companiilor de a-și îndeplini obligațiile provoacă falimente în masă.
Note
Vezi și
Marea criză economică Stagnare economică Tranzacționare în marjă Criză energetică
Categorie:Crize financiare Categorie:Crize Categorie:Risc sistemic