miniatura|Colegiul Comisarilor în 2024. Declarația de avere este un document oficial pe care funcționarii publici sunt obligați să îl depună. Aceasta este o cerință a Convenției Națiunilor Unite împotriva Corupției (UNCAC), un tratat internațional care stabilește standarde globale pentru prevenirea și combaterea corupției.

Declararea averii își propune să sporească transparența și încrederea publică, să prevină și să gestioneze conflictele de interese și să permită monitorizarea evoluției patrimoniului, atât pentru descurajarea eventualelor abateri, cât și pentru a oferi dovezi atunci când este necesar.

Istorie Fără a lua în considerare statele din SUA, prima țară care a pus declarațiile la dispoziția publicului a fost Regatul Unit în 1974, când Camera Comunelor a introdus Registrul intereselor financiare ale membrilor. În urma scandalului Watergate, dezvăluirea financiară a funcționarilor publici a devenit o cerință în Statele Unite prin Legea privind etica în guvern din 1978. Până în 1980, majoritatea țărilor europene (începând cu Spania, Italia în 1982), impuneau declarații de avere publică. Reprezentantul este obligat să depună o declarație de avere în termen de treizeci de zile de la stabilirea valabilității mandatului său și apoi în termen de treizeci de zile de la încetarea mandatului său.

Principii cheie Declararea veniturilor și averilor funcționarilor publici este consacrată în Convenția Națiunilor Unite împotriva Corupției (articolul 8), în documentele Băncii Mondiale, ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și ale altor instituții internaționale. Sistemul de declarare există în multe țări din întreaga lume, dar nu există un standard unic, fiecare țară având propriile specificități. În același timp, toate sistemele sunt construite în jurul a două obiective cheie: prevenirea îmbogățirii ilicite sau rezolvarea conflictelor de interese.

Îmbogățire ilicită reprezintă o creștere semnificativă a activelor unui funcționar public care depășește venitul său legal și pe care acesta nu o poate justifica rațional.

Conflictul de interese reprezintă o situație în care interesul personal al unui funcționar public (direct sau indirect) influențează sau poate influența îndeplinirea obiectivă a atribuțiilor sale oficiale și în care apare sau poate apărea un conflict între interesul personal al funcționarului și interesele legitime ale altor persoane.

Conținutul declarațiilor Pe lângă informații generale precum numele, domiciliul, funcția, componența familiei, declarația conține de obicei:

informații despre venituri informații imobiliare informații despre vehicul depozite bancare, valori mobiliare

De obicei, declarația este completată de o persoană fără control, așadar abuzul este posibil. Acest lucru impune verificarea după depunerea acesteia. Verificarea declarației se efectuează folosind informații din registrele de proprietate și instituțiile bancare. În unele țări, sistemul automat de depunere a declarațiilor este conectat la registrele de stat și la instituțiile bancare. În acest caz, participarea declarantului la completarea formularului este minimă.

Principalele subiecte ale legii

Numărul persoanelor obligate să declare averea Termenul limită pentru declarația de avere Păstrarea în siguranță a declarației de avere Obligația de a declara averea Consecințele juridice ale încălcării obligației de declarare a averii Cerințe formale pentru depunerea unei declarații de avere Testul acumulării de avere

O persoană obligată să facă o declarație de avere este o persoană din serviciul public care, independent sau ca membru al unui organism, are dreptul să facă propuneri, să ia decizii sau să controleze:

într -un caz de contravenție administrativă sau de reglementare, în timpul unei proceduri de achiziții publice, în îndeplinirea atribuțiilor sale, peste resurse financiare, precum și în gestionarea activelor statului sau ale administrației locale, precum și în gestionarea fondurilor de stat alocate, a creditelor gestionate pe capitole și a bugetelor de sprijin financiar ale administrației locale, în timpul procedurii de luare a deciziei privind sprijinul individual din partea statului sau a administrației locale, examinarea utilizării subvențiilor de stat sau locale sau în timpul contabilizării utilizării acestora.

În plus, următoarele persoane sunt obligate să își declare averea:

Demnitari și membri ai instituțiilor reprezentative: parlamentari, miniștri, secretari de stat, secretari de stat adjuncți, primari și viceprimari, membri ai consiliilor județene, consilieri municipali sau locali, consilieri politici, consilieri guvernamentali; Conducători ai instituțiilor publice și ai administrației: persoane care ocupă funcții de conducere în autorități publice centrale sau locale, șefi de instituții publice autonome sau autorități de reglementare, directori generali, președinți și membri ai consiliilor de administrație ale instituțiilor publice; Personal cu responsabilități în domeniul securității și aplicării legii: persoane care dețin funcții de conducere în structuri de aplicare a legii sau în serviciile de securitate națională, funcționari sau oficiali supuși controlului de securitate națională, persoane cu grade de general, colonel sau echivalent, ofițeri și personal cu rang înalt din forțele armate

Magistrați și profesii juridice cu autoritate publică: judecători, procurori, notari publici, executori judecătorești; Persoane cu rol decizional în administrația financiară și economică: funcționari publici cu atribuții de conducere, persoane responsabile de gestionarea fondurilor publice, de achiziții publice sau de control financiar intern și audit, membri ai consiliilor de supraveghere din organizații comerciale cu capital majoritar de stat Conducerea fundațiilor publice: membri sau funcționari ai organelor de conducere ale fundațiilor publice înființate de Parlament sau Guvern

Note

Vezi și

Legea Sarbanes-Oxley

Categorie:Proprietate Categorie:Transparență (comportament) Categorie:Administrație publică Categorie:Funcționari Categorie:Măsuri anticorupție Categorie:Servicii publice