miniatura|Dumnezeu protejează Franța. Napoleon I (în stânga) îl înfruntă pe Napoleon al III-lea (în dreapta).miniatura|„Cei patru Napoleoni”, imagine de propagandă din 1858 care îi înfățișează pe Napoleon I, Napoleon al II-lea, Napoleon al III-lea și Louis-Napoléon, Prinț Imperial Bonapartismul este ideologia politică provenită de la Napoleon Bonaparte și de la adepții și succesorii săi. Deși bonapartismul a apărut în 1814 odată cu prima cădere a lui Napoleon, acesta a dezvoltat claritate și coeziune doctrinară abia în anii 1840. Un bonapartist era o persoană care fie participa activ, fie susținea facțiunile politice imperiale din Franța secolului al XIX-lea.
Politologi și istorici renumiți au opinii foarte diferite în ceea ce privește definiția și interpretarea bonapartismului. Termenul a fost folosit și pentru a desemna mișcările politice care pledează pentru un stat autoritar centralizat, cu un lider militar puternic și un lider carismatic cu o ideologie relativ tradiționalistă.
Marxism În teoria marxistă, termenul „bonapartism” a fost inventat pentru a descrie traiectoria politică a lui Napoleon al III-lea, nepotul lui Napoleon I. Karl Marx a fost un adept al iacobinismului și al Revoluției Franceze, precum și un critic contemporan al celei de-a Doua Republici și al celui de-al Doilea Imperiu. El a folosit termenul pentru a se referi la o situație în care ofițerii militari contrarevoluționari preiau puterea de la revoluționari și folosesc reformismul selectiv pentru a coopta radicalismul maselor. În acest proces, susținea Marx, bonapartiștii păstrează și maschează puterea unei clase conducătoare mai restrânse.
Note
Vezi și
Cezarism Poujadism
Categorie:Casa de Bonaparte Categorie:Teorii sociale Categorie:Terminologie revoluționară Categorie:Autoritarism Categorie:Ideologii politice după politician