El Shatt a fost un complex de tabere de refugiați din timpul celui de-al Doilea Război Mondial în deșertul peninsulei Sinai din Egipt, înființat la începutul anului 1944. Regiunea Dalmația (în Croația de astăzi, pe atunci Iugoslavia) a fost evacuată de Aliați, în urma capitulării Italiei din septembrie 1943 și înaintea unei invazii germane. Tabăra a fost desființată după încheierea războiului, în martie 1946.

Fugind de ofensiva germană din toamna și iarna anilor 1943–1944 și de teama represaliilor, aproape 40.000 de civili au scăpat pe insula Vis. Această insulă găzduia deja forțele britanice aliate și fusese stabilit ca sediu al armatei partizane. Având lipsă de alimente și incapabili să le asigure protecția, aliații au decis să trimită refugiații evacuați și populația necombatantă de pe insulă în sudul Italiei, mai întâi la Bari și apoi la Taranto. Refugiații proveneau în mare parte din Makarska (aproximativ 5800), Korčula (4500), Brač și Šolta (4300), Vodice (4000), Vis (3800), Hvar (3.000) și multe alte locuri din Dalmația. Din cauza luptelor grele din Italia între forțele aliate și germani, s-a decis transferul refugiaților în Egipt.

Pe măsură ce amenințarea germană s-a retras după bătălia de la El Alamein, unele foste tabere ale armatei britanice au devenit disponibile pentru refugiații europeni. El Shatt, lângă Suez, împreună cu taberele de la Tolumbat și Khatatba, a fost ales să devină noua casă a dalmaților, iar doar câteva mii au rămas în Italia.

Tabăra

Tabăra era situată lângă Canalul Suez și era împărțită în cinci baze mai mici. Refugiații erau adăpostiți în corturi, câte una sau două familii per cort. Deși departe de casă și trăind în condiții precare, încercau să păstreze iluzia unei vieți normale. Au înființat școli, diverse ateliere, o spălătorie comună și au publicat un ziar (Naš List). Un cort era desemnat drept biserică. Josip Hatze, un compozitor și dirijor născut în Split, aflat în ultimii ani ai vieții, își petrecea timpul organizând coruri. Oamenii din Dalmația au avut dificultăți de adaptare la condițiile deșertice, în special copiii care sufereau de boli intestinale. Mulți dintre ei au murit, mai ales în tabăra Khatatba, în timpul unei epidemii de rujeolă. Guvernul britanic a menținut un regim strict, permițând ieșirea din complex doar cu permise. În vecinătatea taberei exista un poligon de aviație al Armatei Regale Iugoslave, iar avioanele lor au aruncat bombe asupra taberei de cinci ori, ucigând mai multe persoane.

Peste 30.000 de oameni, majoritatea femei și copii, au locuit în lagăr timp de aproape doi ani. În timpul petrecut în lagăr, au avut loc 300 de căsătorii și s-au născut 475 de copii.

Pe măsură ce războiul se apropia de sfârșit, a fost formată o comisie de repatriere pentru a organiza întoarcerea. Din cauza relațiilor uneori tensionate dintre Iugoslavia lui Tito și aliații britanici, a durat multe luni, din mai 1945 până în martie 1946, pentru ca aceștia să se întoarcă. Unii nu s-au mai întors niciodată, iar la locul exilului lor se află acum un cimitir cu 715 morminte.

Moștenire

John Corsellis, un lucrător umanitar britanic din tabără, a scris mai târziu: „Oamenii (lucrătorii umanitari) apăreau și dispăreau în mod misterios cu o frecvență care amintește de un hotel de tranzit popular”. El a adăugat, de asemenea: „Nu trebuie să las impresia că acești oameni (refugiați) au creat un mic paradis aici, în deșert, cu ingeniozitatea lor. Lipsa lor extremă a tuturor lucrurilor face doar ceea ce fac și mai impresionant, având în vedere cum se întâmplă într-un astfel de context.”

Cimitirul de la El Shatt a fost grav avariat în Războiul de Șase Zile din 1967, apoi restaurat în 1985. Cu sprijinul guvernului croat, în 2003 a fost înființat un loc memorial în onoarea tuturor celor 856 de victime ale exilului.

Galerie de imagini Imagini din colecția Administrației pentru Securitatea Agricolă – Biroul de Informații de Război (Biblioteca Congresului), datate septembrie 1944.

Note

Vezi și Istoria Croației

Legături externe Milovanović, Branko. 1985. Lovčević, Ninoslav. 2009. Survivors of The Sinai Express: European Exiles In Egypt (1944) Fotografii cu croați care au fugit de germani pentru căldura și praful Egiptului.

Categorie:Tabere de refugiați din Asia