Andrei Nicolaevici Illarionov (; ) este un economist rus și fost consilier politic principal al lui Vladimir Putin, președintele Rusiei, din aprilie 2000 până în decembrie 2005.
Carieră miniatura|Illarionov în calitate de consilier economic al lui Putin la Forumul Economic Mondial de la Moscova, 2003. miniatura|Ilarionov cu președintele Putin în 2000 Ilarionov prezisese criza financiară din 1998 și pledase pentru o devalorizare a rublei rusești pentru a evita prăbușirea financiară din august 1998. Pe 12 aprilie 2000, Illarionov a fost invitat de Vladimir Putin să fie consilierul său economic principal, iar în mai 2000 a devenit reprezentantul personal al președintelui rus în G8. A jucat un rol important în introducerea impozitului pe venit de 13% în Rusia, în rambursarea anticipată a datoriei externe ruse, în crearea Fondului de Stabilizare al Federației Ruse, bazat pe veniturile din petrol, și în aducerea Rusiei cu drepturi depline în G8-ul politic. Pe 3 ianuarie 2005, Illarionov a demisionat din funcția de reprezentant prezidențial la G8 din cauza asaltului trupelor guvernamentale asupra școlii din Beslan, pe 3 septembrie 2004, care a dus la moartea a 333 de copii, a părinților și a profesorilor acestora. Pe 21 decembrie 2005, Illarionov a declarat: „Anul acesta, Rusia a devenit o țară diferită. Nu mai este o țară democratică. Nu mai este o țară liberă”. Washington Post a relatat că a citat un raport recent al observatorului pentru drepturile omului Freedom House. Pe 27 decembrie 2005, Illarionov și-a prezentat demisia din funcția de consilier economic în semn de protest față de furtul a miliarde de dolari de către cercul apropiat al lui Putin de la statul rus prin listarea la bursă a companiei de stat Rosneft.
În timp ce era consilier economic la Kremlin, a făcut parte din consiliul de supraveghere al Băncii Centrale a Rusiei și a accesat conturile băncilor de stat rusești străine. El a descoperit că, în 1990, Uniunea Sovietică a primit un împrumut de 1,75 miliarde de dolari de la Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Kuweit, ca plată pentru veto-ul Uniunii Sovietice asupra atacului Furtuna în Deșert. În 1992, împrumutul de 1 miliard de dolari acordat Rusiei de FMI a fost folosit pentru a preveni intrarea în incapacitate de plată a Eurobank din Paris. Eurobank a fost unul dintre cele mai importante centre financiare ale Uniunii Sovietice și ale Rusiei pentru operațiunile de informații externe ale KGB și GRU.
Pe 14 aprilie 2007 și 9 iunie 2007, Illarionov a participat la marșurile disidenților din opoziție de la Moscova și, respectiv, Sankt Petersburg. Apoi a observat că represiunea a fost „brutală” și că, „în comparație cu cele 15 foste republici sovietice, Rusia este acum pe penultimul loc în ceea ce privește creșterea economică”.
Ilarionov a pus sub semnul întrebării versiunea oficială rusă a războiului ruso-georgian care a dus la ocuparea de către Rusia a provinciilor georgiene Osetia de Sud și Abhazia . El a furnizat dovezi că războiul a fost lansat de conducerea rusă, care a început agresiunea împotriva Georgiei pe 6 august 2008, prin aducerea armatei sale în Osetia de Sud și escaladarea situației înainte ca partea georgiană să fie forțată să răspundă în noaptea de 8 august. Ilarionov a mai afirmat că intervenția Moscovei în Georgia a speriat investitorii și a fost parțial responsabilă pentru criza financiară rusă din 2008. El a criticat atacurile guvernului rus asupra sectorului privat din vara anului 2008, care au contribuit la criza financiară.
Într-un interviu din 10 octombrie 2013, Illarionov a dezvăluit multe dintre punctele de vedere ale lui Putin de la începutul anilor 2000 și că Putin își dorea ca Leonid Kucima să folosească forța pentru a înăbuși Revoluția Portocalie, dar Kucima a refuzat. Illarionov susține că Putin are o viziune imperialistă cu privire la Ucraina și că, similar altor tirani precum Adolf Hitler, va pleca din funcția de lider al Rusiei doar după moarte. Transcript from the interview prior to Crimea takeover by Russia.
Pe 4 februarie 2014, înainte de intervenția rusă în Crimeea, Illarionov a prezis că Vladimir Putin va implementa o operațiune militară pentru a stabili efectiv controlul politic asupra Ucrainei. La sfârșitul lunii martie 2014, în urma Revoluției Demnității și a anexării Crimeii de către Rusia, Illarionov a sugerat că Putin ar încerca să includă Ucraina, Belarus, părți din Georgia și statele baltice în Rusia.
Pe 9 iunie 2014, Illarionov a declarat că începerea armistițiului și a negocierilor dintre noul președinte ales al Ucrainei, Poroșenko, și separatiștii republicilor separatiste din estul Ucrainei ar duce în cele din urmă la o încercare a Rusiei de a stabili controlul politic asupra întregii Ucraine. În decembrie 2014 a criticat opinia fostului președinte ceh Václav Klaus, conform căreia Uniunea Europeană și Statele Unite au făcut mai mult pentru escaladarea războiului din Donbas decât a făcut-o Vladimir Putin.
În ianuarie 2015, Ilarionov s-a ciocnit cu Mihail Hodorkovski pe tema anexării Crimeei din 2014. Chiar și atunci au existat discuții despre „războiul hibrid” al Kremlinului.
În martie 2016, Illarionov a fost frustrat de etichetarea Rusiei de către disidenți drept „regim hibrid”, considerând că acesta este o dictatură pură.
În noiembrie 2018, Andrei Illarionov a declarat că dizolvarea Federației Ruse este inevitabilă, un proces natural pentru imperiile multinaționale. În același interviu, când a fost rugat să numească lucrul care îl îngrozește cel mai mult în Rusia modernă, Illarionov a enumerat dictatura politică, suprimarea drepturilor civile și politice ale cetățenilor și politicile neo-imperiale ale Kremlinului față de alte țări, vecine sau nu.
În aprilie 2022, Illarionov a remarcat în timpul unui interviu acordat agenției de știri BBC că, dacă țările occidentale „ar încerca să implementeze un embargou real asupra exporturilor de petrol și gaze din Rusia”, atunci, ca răspuns, „probabil în decurs de o lună sau două, operațiunile militare rusești în Ucraina vor fi probabil încetate, vor fi oprite”. El a afirmat că deciziile care implică piețele energetice rusești implică „instrumente foarte eficiente” în ceea ce privește influențarea comportamentului liderilor de rang înalt. Illarionov a declarat, de asemenea, că „este absolut imposibil să existe un viitor pozitiv pentru Rusia cu actualul regim politic”.
În iunie 2024, Illarionov a fost intervievat de Kyiv Post. El a propus că începutul campaniei lui Putin în Ucraina a avut loc pe 17 septembrie 2003. În această zi, în fața miniștrilor săi de nivel înalt, Putin a revendicat teritoriul Ucrainei. Acesta a fost momentul în care Putin și-a început expansiunea, odată cu conflictul de pe insula Tuzla din 2003. Illarionov a repetat această afirmație, pe care o făcuse încă din vara anului 2014.
Note
Vezi și
Silovik Oligarh rus