Insula Morților (în ) este o serie de cinci picturi pictate între 1880 și 1886 de Arnold Böcklin.https://agerpres.ro/documentare/2020/06/24/doza-de-cultura-insula-mortilor--530240

Acestea înfățișează o insulă la apus, spre care se îndreaptă o barcă condusă de un luntraș. Lângă el, în barcă, un bărbat decedat stă în giulgiul său, privind spre golful în care barca este pe cale să intre. Pe insulă, o curte umbroasă, stânci abrupte și chiparoși înalți creează o atmosferă de singurătate și apăsare. Böcklin nu a oferit nicio explicație publică cu privire la semnificația picturii, deși a descris-o ca fiind „o imagine onirică: trebuie să producă o asemenea nemișcare încât cineva să fie impresionat de o bătaie în ușă”.Hubert, Locher (2004), "Arnold Böcklin: Die Toteninsel. Traumbild des 19. Jahrhunderts"; In: Kunsthistorische Arbeitsblätter [Translation: "Arnold Böcklin: The Isle of the Dead; Dream Image of the 19th Century"; In: Art History Worksheets], Zeitschrift für Studium und Hochschulkontakt; Issue 7/8, p. 71.Culshaw, John (1949), Rachmaninov: The Man and his Music, p. 73.To Marie Berna he wrote on 29 June 1880: ""

Titlul, acordat picturii de către comerciantul de artă Fritz Gurlitt în 1883, nu a fost specificat de Böcklin, dar derivă dintr-o frază dintr-o scrisoare din 1880 pe care a trimis-o patronului picturii. Mulți observatori l-au interpretat pe vâslaș drept luntrașul Charon, care transporta suflete în lumea de dincolo în mitologia greacă. Apa ar reprezenta atunci Styxul sau Acheronul, iar pasagerul îmbrăcat în alb un suflet în tranzit spre viața de apoi.

Insula Morților este parțial inspirată de cimitirul englezesc din Florența, Italia, unde au fost create primele trei versiuni ale picturii. Cimitirul, situat lângă studioul lui Böcklin, a fost și locul de înmormântare al fiicei sale, Maria (în total, Böcklin a pierdut opt ​​dintre cei paisprezece copii ai săi).

Versiuni Există cinci versiuni diferite ale acestor picturi, create la câțiva ani distanță: În 1880, este păstrată la Kunstmuseum din Basel; În 1880, este păstrată la Muzeul Metropolitan de Artă din New York; În 1883, este păstrată la Alte Nationalgalerie din Berlin; În 1884, distrusă în timpul unui bombardament asupra Berlinului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial; a supraviețuit doar ca o fotografie alb-negru. În 1886, este păstrată la Museum der bildenden Künste din Leipzig.

Böcklin a finalizat prima versiune a picturii în mai 1880. Aceasta a fost comandată de Alexander Günther, dar artistul a păstrat-o în cele din urmă pentru el. Acum se află la Kunstmuseum Basel.

Admiratori Tabloul a atras o mare varietate de admiratori. Sigmund Freud a păstrat o reproducere în biroul său; Lenin avea una deasupra patului său; Hitler a cumpărat unul dintre originale. Vladimir Nabokov a scris că reproduceri ale tabloului pot fi „găsite în fiecare casă din Berlin”.Essay by Alastair Macaulay, December 2021, accessed 25 January 2022.Nabokov, Vladimir (1936; English translations 1937, 1965), Despair, p. 56.

Note

Categorie:Picturi din 1880 Categorie:Picturi din 1883 Categorie:Picturi din 1884 Categorie:Picturi din 1886