miniatura|Antropomorfism O tehnică narativă sau un dispozitiv narativ (de asemenea, în ficțiune, un dispozitiv ficțional) este oricare dintre diversele tehnici de povestire pe care le folosește creatorul unei povești, transmițând astfel eficient informații publicului sau făcând povestea mai completă, complexă sau captivantă. Tehnicile narative se disting de elementele narative prin faptul că sunt strategii opționale de construcție a poveștii, în timp ce elementele narative sunt componente inerente tuturor operelor narative.
Cadru/Context spațio-temporal NumeDefinițieExempluCadrul (decorul) ca formă de simbolism sau alegorieCadrul este atât momentul, cât și locația geografică dintr-o narațiune sau dintr-o operă de ficțiune; uneori, autorii folosesc cadrul ca modalitate de a reprezenta idei mai profunde, de a reflecta emoțiile personajelor sau de a sugera conexiuni care adaugă complexitate interpretării poveștii.Romanul Ulise de James Joyce este plasat în Dublin, Irlanda, pe parcursul unei singure zile, 16 iunie 1904. Romanul se întinde de la Sandycove în sud până la Howth Head în nord, cu descrieri detaliate ale locațiilor din Dublin care sunt similare cu cele din Odiseea lui Homer. Casa lui Leopold Bloom de pe strada Eccles nr. 7 servește drept Itaca modernă, în timp ce alte repere reprezintă diverse episoade ale Odiseei. În romanul Sezonul migrației spre nord (1966) de Tayeb Salih, narațiunea alternează între un sat fără nume de pe Nil și Londra, Anglia. Acest cadru dual evidențiază deplasarea lui Mustafa Sa'eed între spațiul natal și centrul imperial, ilustrând modul în care locul îi modelează relațiile și identitatea, în timp ce romanul explorează efectele continue ale colonialismului.
Acțiune/Intrigă NumeDefinițieExempluFundal narativ ()Povestea care precede evenimentele relatate în narațiunea principală; evenimente din trecut sau context care adaugă sens situației actuale.Deși trilogia Stăpânul Inelelor are loc într-o perioadă relativ scurtă, spre sfârșitul Erei a Treia, de 3021 de ani, narațiunea oferă o privire asupra evenimentelor mitologice și istorice care au avut loc mai devreme în Erea a Treia, care au dus la acțiunea din roman, precum și în Prima și a Doua Ere.Pistolul lui Cehov ()Principiu dramatic conform căruia fiecare element dintr-o narațiune trebuie să fie relevant, iar elementele inutile sau arbitrare trebuie eliminate.„Șterge tot ce nu are nicio relevanță pentru poveste. Dacă în primul capitol spui că există o pușcă atârnată pe perete, în al doilea sau al treilea capitol trebuie neapărat să se declanșeze. Dacă nu se va trage, nu ar trebui să fie atârnată acolo.” - Anton CehovFinal suspendat ()Finalul narațiunii lasă situația nerezolvată, pentru a atrage publicul către o continuare în care se va oferi rezolvarea.Aproape fiecare episod din seriale TV precum Dexter și Breaking Bad se termină cu unul dintre personaje aflat într-o situație dificilă (pe cale să fie prins de bandiți, pe cale să fie demascat de autorități sau un membru al familiei sau un prieten află secretul murdar al personajului principal).Eucatastrofă ()Concept introdus de J. R. R. Tolkien; un eveniment de vârf care pare catastrofal, dar care nu se materializează astfel și duce la un rezultat favorabil protagonistului.La sfârșitul Stăpânului Inelelor, Gollum îi ia cu forța Inelul lui Frodo, sugerând că Sauron va prelua în cele din urmă Pământul de Mijloc. Cu toate acestea, Gollum sărbătorește cu prea mult entuziasm și cade stângaci în lavă, ceea ce distruge inelul și, odată cu el, puterea lui Sauron. Într-un fel, Gollum face ceea ce Frodo și Frăția Inelului au intenționat să facă pe parcursul întregii intrigi a trilogiei, adică să arunce inelul în lacul de foc din inima Muntelui Morții.Retrospecție ()Tehnică narativă prin care povestea revine temporar la evenimente anterioare momentului acțiunii principale.Povestea „Cele trei mere” din poveștile O mie și una de nopți începe cu descoperirea cadavrului unei tinere femei. După ce criminalul se dezvăluie mai târziu, el își povestește motivele crimei ca o retrospectivă a evenimentelor care au dus la descoperirea cadavrului ei la începutul poveștii.Anticipare ()Secvență narativă care proiectează acțiunea în viitor, prezentând evenimente care urmează să se întâmple.Apare în Colind de Crăciun când domnul Scrooge vizitează fantoma viitorului. Este, de asemenea, frecventă în sezoanele ulterioare ale serialului de televiziune Lost.Prefigurare ()Indicii subtile și intenționate ale autorului care sugerează evenimente ce urmează să aibă loc.O narațiune ar putea începe cu un personaj masculin care trebuie să despartă o ceartă în curtea școlii între niște băieți care se luptă pentru atenția unei fete, fapt introdus pentru a prefigura evenimentele care au dus la o ceartă la cină între personaj și fratele său geamăn din cauza unei femei, pe care amândoi o curtează în același timp.Narațiune-cadru ()Poveste principală care încadrează una sau mai multe alte povești narate în interiorul ei (povestire în ramă).Cu mai multe povești interne: exemple timpurii includ Kalila și Dimna, O mie și una de nopți și Decameronul. Cu o singură poveste internă: în Frankenstein, povestea-cadru este narată de un explorator arctic, căruia îi este spusă povestea principală de către Victor Frankenstein. În La răscruce de vânturi, povestea-cadru este spusă de un vizitator; povestea principală începe cu 30 de ani mai devreme și cuprinde transcrieri ale scrisorilor și intrărilor din jurnalele pe care le citește și relatări pe care le aude de la protagoniști.În mijlocul acțiunii ()Tehnică prin care narațiunea începe direct în mijlocul evenimentelor.Acest lucru este folosit în poemele epice, de exemplu, unde este o formă obligatorie de adoptat. Iliada și Odiseea lui Homer sunt exemple excelente. Ultima operă începe cu întoarcerea lui Ulise în Itaca, casa sa, și apoi, în flashback-uri, povestește despre cei zece ani de rătăcire ai săi după Războiul Troian.Cârlig narativ ()Deschiderea poveștii menită să capteze atenția cititorului și să-l motiveze să continue lectura.Multe cărți non-ficțiune sunt introduse cu un fapt interesant.MacGuffinObiect sau element care declanșează acțiunea sau motivează personajele, dar care are importanță redusă în sine.Colierul „Inima Oceanului” din filmul Titanicul din 1997 servește practic ca obiect pentru a o determina pe Rose să-și spună povestea.Final cu poantă ()Întrerupere bruscă a fluxului narativ sau verbal, marcând finalul printr-o poantă surpriză.Un Rakugo este un divertisment verbal japonez care durează de obicei 30 de minute și se termină cu o replică surpriză, o cascadorie narativă cunoscută sub numele de ochi (cădere) sau salvie (coborâre). Douăsprezece tipuri de ochi sunt codificate și recunoscute. Kobanashi-ul anterior era o scurtă vinietă comică care se termina cu un ochi.Răsturnare de situație ()Schimbare neașteptată a direcției sau rezultatului acțiunii.Justiție poetică ()Virtutea este recompensată, iar viciul este pedepsit printr-o întorsătură ironică a evenimentelor.Wile E. Coyote inventează o invenție pentru a-l prinde pe Road Runner, dar este dejucat și prins de propriile sale istorii. Pedeapsa pentru fiecare păcat din Infernul lui Dante este un exemplu simbolic de justiție poetică.Paradoxul predestinației ()Paradox al călătoriei în timp în care evenimentele se auto-determină într-o buclă cauzală.În Doctor Who, personajul principal se află în mod repetat sub obligația de a călători înapoi în timp din cauza a ceva ce a făcut personajul său viitor.Indiciu fals ()Element introdus pentru a distrage atenția de la informația relevantă.De exemplu, în romanele polițiste, o parte nevinovată poate fi considerată în mod intenționat extrem de suspectă prin accent sau tehnici descriptive pentru a distrage atenția de la adevărata parte vinovată.Profeție autoîmplinită ()Previziune care, prin simplul fapt că este formulată, contribuie la îndeplinirea ei.Printre exemplele timpurii se numără legenda lui Oedip și povestea lui Krishna din Mahabharata. Există, de asemenea, un exemplu în acest sens în Harry Potter, când Lord Voldemort a auzit o profeție (făcută de Sybill Trelawney către Dumbledore) conform căreia un băiat născut la sfârșitul lunii iulie, ai cărui părinți l-au sfidat pe Voldemort de trei ori și au supraviețuit, va fi marcat ca egalul său. Din cauza acestei profeții, Lord Voldemort l-a căutat pe Harry Potter (crezând că este băiatul despre care se vorbea) și a încercat să-l omoare. Părinții săi au murit protejându-l, iar când Voldemort a încercat să arunce un blestem ucigaș asupra lui Harry, acesta a revenit și i-a luat cea mai mare parte a puterii, dându-i lui Harry Potter o abilitate și o conexiune unică cu Lordul Întunecat, marcându-l astfel ca egalul său.Poveste în poveste ()O narațiune inclusă în interiorul altei narațiuni.În romanul „Vântul prin gaura cheii” de Stephen King, din seria „Turnul Întunecat”, protagonistul le povestește tovarășilor săi o întâmplare din trecutul său, iar în această poveste povestește o altă întâmplare relativ fără legătură.Scenariul bombei cu ceas ()Situație în care un dezastru iminent creează tensiune și urgență narativă.În romanul post-apocaliptic „Pe plajă”, personajele principale se confruntă cu o radioactivitate tot mai mare care traversează ecuatorul spre Australia. Faptul că se preconizează că ce e mai rău va veni mai devreme decât mai târziu sporește urgența și sentimentul de imediatitate resimțite de personaje și de cititor.Narator nesigur ()Narator care distorsionează, ascunde sau interpretează subiectiv evenimentele, inducând cititorul în eroare.Un exemplu este „Uciderea lui Roger Ackroyd”. Romanul include o răsturnare de situație neașteptată la final. În ultimul capitol, Sheppard descrie cum era un narator nesigur.
Perspectivă narativă