André Martinet () a fost un lingvist francez, părintele analizei funcționaliste în lingvistica franceză.
Biografie A intrat în clasa pregătitoare de litere, dar a renunțat să se pregătească pentru concursul de admitere la École normale supérieure deoarece diversitatea materiilor („în pregătirea pentru ENS, se face de toate…”) i se părea că îl îndepărtează de specializarea timpurie pe care o căuta (fonetica limbii engleze).
Student în licență la limba engleză la Sorbona (1928), i s-a propus de către Joseph Vendryes să traducă lucrarea Langage (apărută în 1921) în engleză. Această muncă i-a oferit ocazia de a merge de două ori în Danemarca pentru a-și lăsa corecturile revizuite de către cel care comandase traducerea, Otto Jespersen, care l-a prezentat lui , liderul Cercului lingvistic de la Copenhaga. A promovat examenul de agregare în limba engleză în 1930.
El urmează cursurile de lingvistică ale lui Vendryes, însă, deoarece acestea se rezumau în principal la seminare consacrate diverselor limbi indo-europene, Fernand Mossé este cel care, spune el, îl inițiază în metodele acestei științe încă sulfuroase în Franța. Noțiunea de „lingvistică generală” propusă de Ferdinand de Saussure este pe atunci confuză, iar Mossé îi recomandă să o aprofundeze prin lectura lucrărilor . André Martinet își susține în 1937 cele două teze de doctorat: La gémination consonantique d'origine expressive dans les langues germaniques și La phonologie du mot en danois.
Carieră profesională Din 1938 până în 1946, a fost director de studii la École Pratique des Hautes Études: acolo a inițiat, cu sprijinul Comitetului Internațional Permanent al Lingviștilor, un mare atlas fonologic al Franței, pe care avea să-l termine în captivitate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, culegând trăsăturile de pronunție ale camarazilor săi de detenție din lagărul unde era prizonier. Candidatura sa la Sorbona fiind respinsă, a acceptat invitația lui Roman Jakobson de a preda la Universitatea Columbia și de a-l ajuta să lanseze o revistă dedicată în întregime lingvisticii, Word. Martinet a condus apoi International Auxiliary Language Association (IALA) la New York, din 1946 până în 1948, unde a contribuit la elaborarea limbii interlingua. A predat la Universitatea Columbia, unde a fost numit director al departamentului de lingvistică (1947-1955) și a devenit director al revistei Word.
În 1955, și-a reluat postul la École Pratique des Hautes Études și a ocupat catedra de lingvistică generală la Sorbona, apoi la Universitatea Paris-Descartes. A fost președinte al Societății Europene de Lingvistică (1966-1999), a fondat Societatea de Lingvistică Funcțională și revista La Linguistique.
Influențat de Școala de la Praga, a fondat abordarea funcționalistă a sintaxei (Langue et Fonction, 1962). Este autorul a aproximativ douăzeci de lucrări importante în lingvistica diacronică (Économie des changements phonétiques, 1955) și în lingvistica generală. Lucrarea sa cea mai cunoscută, Éléments de linguistique générale (1960), a fost tradusă în 17 limbi și a influențat o întreagă generație de lingviști din Franța și din lume. Este, de asemenea, autorul lucrărilor Syntaxe générale (1985) și Fonction et dynamique des langues (1989). A lăsat o autobiografie intelectuală: Mémoires d'un linguiste, vivre les langues (1993).
André Martinet a fost primul care a evidențiat dubla articulare a limbajului, trăsătură care singularizează limbajul uman (prin opoziție cu limbajele formale). Lui i se datorează noțiunile de lexem și morfem.
Publicații
Note
Legături externe Resurse relevante pentru cercetare:
Note în dicționare sau enciclopedii generale:
Categorie:Nașteri în 1908 Categorie:Nașteri pe 12 aprilie Categorie:Decese în 1999 Categorie:Decese pe 16 iulie Categorie:Lingviști francezi Categorie:Cadre universitare ale Universității din Paris Categorie:Structuralism