Jean-Luc Domenach (Extrase din fișierele Insee.) a fost un sinolog și politolog francez. Cercetător la Fondation nationale des sciences politiques, a fost specialist în politica chineză și în problemele contemporane ale Asiei.
Biografie Tinerețe și educația Jean-Luc Domenach s-a născut la 11 august 1945. Este fiul scriitorului și luptătorului în rezistență Jean-Marie Domenach. După obținerea bacalaureatului, a intrat la Institut d'études politiques de Paris, pe care l-a absolvit în 1969 la secția Relații internaționale... În paralel, a studiat chineza la Institut national des langues et civilisations orientales.
În 1979, și-a susținut teza de doctorat în științe politice, pregătită în cotutelă la École des hautes études en sciences sociales (EHESS) și la Universitatea Paris-Nanterre, sub îndrumarea lui Lucien Bianco. Lucrarea sa s-a intitulat „Aux origines du grand bond en avant: la crise économique, sociale et politique dans la province du Henan et les mutations de la ligne politique du Parti communiste chinois de l'été 1956 à l'été 1958” (Originile marelui salt înainte: criza economică, socială și politică din provincia Henan și mutațiile liniei politice ale Partidului Comunist Chinez din vara lui 1956 până în vara lui 1958)..
Ulterior, Jean-Luc Domenach a obținut titlul de doctor de stat pentru o teză intitulată (Represiune și încarcerare în China populară (1948-1989)), coordonată de Marie-Claire Bergère la EHESS în 1992..
A fost căsătorit cu Muriel Humbertjean, militantă a Partidului Socialist, care l-a însoțit la Beijing și a lucrat la UNESCO. A fost tatăl lui Alice Domenach, absolventă de ENA, diplomat și consultant TV.; al lui Élise Domenach, absolventă a École Normale Supérieure, traducătoare a lui Stanley Cavell și jurnalistă pentru revista de cinema Positif; și al lui Raphaël Domenach, jurnalist sportiv. A fost fratele jurnalistului Nicolas Domenach și al lui Fanny Domenach.
Carieră academică În 1973, Jean-Luc Domenach a devenit cercetător la Fondation nationale des sciences politiques (FNSP)Jean-Luc Domenach, directeur de recherche, Sciences Po.. Astfel, a predat la Institut d'études politiques de Paris.. De asemenea, a coordonat un program de masterat aprofundat (DEA) privind Asia contemporană. În 1985, a fost numit director al Centrului de Cercetări Internaționale (Centre de recherches internationales - CERI), funcție pe care a deținut-o până în 1994..
Între 1995 și 2000, a fost director științific al FNSP. Începând din 2001, și-a reluat funcția de director de cercetare la CERI.
În 2002, a fost detașat la Beijing, fiind responsabil al seminarului franco-chinez de științe umane și sociale de la Beijing din cadrul Universității Tsinghua. A revenit în februarie 2007 pentru a preda la Institut d'études politiques de Paris și la CERI până la pensionare.
Carieră profesională Între 1970 și 1972, a locuit la Tokyo, iar apoi la Hong Kong ca atașat cultural în cadrul consulatului general al Franței, din 1976 până în 1978. A fost însărcinat cu misiuni la centrul de analiză și previziune al Ministerului Afacerilor Externe din 1979 până în 1981, apoi a condus Centrul de Studii și Cercetări Internaționale (CERI) din 1985 până în 1994. În 2001, a devenit președinte al comitetului de conducere al Casei franco-chineze pentru știință.
Deces Jean-Luc Domenach a decedat pe 8 ianuarie 2026 la Paris, la vârsta de 80 de ani. A fost înmormântat pe 17 ianuarie 2026 în Cimitirul Montparnasse..
Alte activități cronicar constant pentru La Croix și Ouest-France; membru al consiliului științific sau al comitetului de redacție al mai multor reviste, printre care Revue française de science politique, Vingtième Siècle. Revue d'histoire, Critique internationale, Politique étrangère, Politique internationale, Croissance, precum și Géoéconomie; membru al Consiliului de administrație al Malesherbes Publications; membru al Asociației pentru apărarea principiilor democrației umaniste (Ouest-France); membru al Societății Hubert Beuve-Méry (Le Monde); membru al Consiliului de orientare al postului de televiziune Histoire; membru al Haut Conseil de la coopération internationale (Înaltul Consiliu al Cooperării Internaționale); vicepreședinte al Comitetului pentru Asia din cadrul Fundației Europene pentru Știință; vicepreședinte al Comitetului de științe sociale din cadrul Comisiei Naționale Franceze pentru UNESCO; membru al Consiliului de administrație al École française d'Extrême-Orient și al mai multor consilii științifice, în special la EHESS, la Presses de Sciences Po, la Centrul Marc Bloch, la CEFC din Hong Kong, la Institut de relations internationales et stratégiques (Institutul de Relații Internaționale și Strategice), al rețelei franceze „Réseau Asie”, al consiliului științific al rețelei euro-asiatice Alliance și al consiliului consultativ (Advisory Board) al revistei Asia Europe Journal.
Opinii și comentarii Tibet Jean-Luc Domenach a subliniat că China, încă din anii 1950, consideră Tibetul ca „o diferență ce trebuie distrusă”, chinezii reprimând Tibetul până la mijlocul anilor 1970.. Referindu-se la tulburările din Tibet din martie 2008, Jean-Luc Domenach a considerat că problema este „de natură colonială; există o armată chineză, ei fac ce vor și se pot sprijini pe chinezii radicali, dar și pe tibetanii colaboratori”.. Domenach a estimat că problema tibetană va fi „rezolvată prin colonizare, întrucât chinezii, într-un fel sau altul, vor inunda Tibetul”..
Premiul Nobel pentru Liu Xiaobo Jean-Luc Domenach a indicat că acordarea Premiului Nobel pentru Pace lui Liu Xiaobo este un la adresa Chinei, care refuză amestecul în treburile sale interne și că liderii chinezi ar trebui să fie mai riguroși în schimburile lor cu țările occidentale. Totuși, era imposibil de anticipat amploarea măsurilor de retorsiune, deoarece conducerea chineză este relativ divizatăSud-Ouest de sâmbătă, 9 octombrie 2010: interviu realizat de Pierre Tillinac, pagina 2..
Publicații Cărți Aux origines du Grand Bond en avant, le cas d'une province chinoise, Presses de Sciences Po, 1982. Chine: l'archipel oublié, Fayard, 1992. Communismes d'Asie: Mort ou métamorphose ? (co-coordonat cu François Godement), 158 de pagini, Éditions Complexe, 1994 • La Chine 1949-1994 (cu Philippe Richer), Le Seuil, 1985 — a 2-a ediție: 1994. Cu David Camroux: L'Asie retrouvée, Le Seuil, 1997. L'Asie en danger, Fayard, 1998 Cu Aimé Savard: L'Asie et nous, Desclée de Brouwer, 2001 Où va la Chine ?, Fayard, 2002. Comprendre la Chine d'aujourd'hui, Perrin, 2007 La Chine m'inquiète, Perrin, 2008. Mao, sa cour et ses complots. Derrière les Murs rouges, Fayard, 2012 ,. .. Les Fils de princes. Une génération au pouvoir en Chine, Fayard, 2016
Articole „Que veut la Chine ? Que peut-elle donc ?”, în Politique étrangère, nr. 1, 1983, pp. 87-100. „Le totalitarisme n'arrête pas l'histoire : communisme et société en Chine”, în Esprit, septembrie-noiembrie 1984, pp. 23-39.
Premii și distincții Decorații Cavaler al Ordinului Național de Merit (decretul din 13 mai 1996); Cavaler al Legiunii de onoare.
Note
Legături externe
Categorie:Nașteri în 1945 Categorie:Decese în 2026
Categorie:Istorici francezi din secolul al XX-lea Categorie:Istorici francezi din secolul al XXI-lea Categorie:Sinologi francezi Categorie:Politologi francezi Categorie:Cavaleri ai Legiunii de onoare Categorie:Decorați cu Ordinul Național de Merit (Franța) Categorie:Decese în Paris