Joseph-Marie Amiot () a fost un preot iezuit, astronom și istoric francez, misionar în China. El a fost unul dintre ultimii supraviețuitori ai misiunii iezuite în China.

Biografie Amiot a intrat în Ordinul iezuit la Avignon în 1737 și a fost hirotonit preot la 21 decembrie 1746 la Lyon. În timpul formării sale, solicitase să fie trimis ca misionar în China. Acest lucru i-a fost acordat și, însoțit de doi novici (iezuiți) chinezi, a părăsit portul Lorient (Franța) în decembrie 1749, ajungând la Macao la 27 iulie 1750. În anul următor a plecat la Beijing, unde a intrat la 22 august 1751. A rămas acolo până la moartea sa, în 1793.

Schimbarea atmosferei politice Deși oamenii de știință și intelectualii din Occident erau în continuare bineveniți la curtea imperială, atmosfera din China nu mai era aceeași ca pe vremea lui Matteo Ricci, Ferdinand Verbiest și a altor pionieri. Creștinismul fusese interzis acolo, iar persecuțiile aveau loc periodic. Iezuiții care rezidau la curte (printre care și Amiot) sperau că prezența și activitatea lor în slujba împăratului vor permite o reabilitare a creștinismului sau cel puțin restabilirea libertății religioase.

Pe lângă activitatea obișnuită de publicare a buletinelor astronomice, Amiot a impulsionat cercetarea în domeniul magnetismului și s-a ocupat de formarea oamenilor de știință chinezi.

El a tradus, de altfel, și a introdus în Europa în 1772 cartea, considerată ca fiind fondatoare a strategiei, Arta războiului de Sun Tzu, sub titlul Les treize articles (în ).

Muzică chineză În 1754, el a trimis în Franța un memoriu, nesemnat și nedatat, rămas mult timp inedit, De la Musique moderne des Chinois, pe care menționa că îl completează printr-o altă trimitere, pierdută, despre Musique que les Chinois cultivaient anciennement. În 1779, lucrarea sa Divertissements chinois, publicată de La Fage în 1844, consta în piese muzicale notate în stil chinezesc și transcrise după o notație mixtă pe portativ. Patruzeci și unu de melodii au fost puse astfel la dispoziția amatorilor și a compozitorilor europeni. O serie de studii au arătat că nu este vorba despre transcrieri realizate după ureche de un european care le-ar fi auzit, ci de partituri scrise utilizate la curtea manciuriană. Nu a existat un singur culegere care să servească drept sursă pentru Amiot, însă un număr mare dintre piesele sale au fost găsite ca fiind încă în uz în genurile Shifan sau Kunqu. Aceste Divertissements constituie o mărturie prețioasă a muzicii chineze din epoca manciuriană. Nu mai puțin important, culegerea sa Musique sacrée atestă rugăciunile în limba chineză cântate în biserica din Beitang de la Beijing.

Evoluții tragice La fel ca mulți alți membri ai misiunii iezuite în China, Amiot a contribuit la popularizarea culturii chineze în Europa, deși acesta nu era obiectivul principal al prezenței sale la Beijing. Alături de colegii săi iezuiți Antoine Gaubil și Michel Benoist, el a încercat să obțină recunoașterea religiei creștine și revenirea misionarilor în China. Cu toate acestea, demersul său nu a avut succes.

În plus, veștile care veneau din Europa erau dramatice. Ordinul iezuit a fost interzis în Franța în 1764. Amiot a obținut atunci de la Henri Bertin, ministru de stat cu care se afla în corespondență, ca regele Franței să finanțeze în nume personal activitatea iezuiților francezi la Beijing. Nouă ani mai târziu, în 1773, ordinul iezuit a fost desființată de papa Clement al XIV-lea. Pentru a salva ceea ce mai rămasese din misiunea iezuită din China, Amiot a obținut ca lazariștii să le ia locul. Toate acestea au fost măturate de Revoluția Franceză din 1789. Amiot a fost apoi profund tulburat când a aflat că regele Ludovic al XVI-lea fusese executat. Amiot a decedat chiar în ziua în care a fost informat despre această veste: celebrase o liturghie pentru rege și a murit în noaptea de 8 octombrie 1793. Odată cu el dispărea ultimul iezuit din marea epopee a misiunii iezuite în China. Stela sa funerară se află în grădinile templului budist Wutasi 五塔寺, sau Templul celor Cinci Pagode.

Opere

Note

Bibliografie

Legături externe

Resurse relevante pentru muzică:

Note în dicționare sau enciclopedii generale:

Categorie:Nașteri în 1718 Categorie:Nașteri pe 8 februarie Categorie:Decese în 1793 Categorie:Decese pe 9 octombrie Categorie:Francezi din secolul al XVIII-lea Categorie:Preoți romano-catolici francezi Categorie:Iezuiți Categorie:Misionari francezi Categorie:Misionari în China Categorie:Astronomi francezi Categorie:Istorici francezi