Educație sexuală LGBTQ

Educația sexuală LGBTQ este un program de educație sexuală în cadrul unei școli, universități sau centru comunitar care se adresează nevoilor de ale persoanelor LGBTQ.

Există unele dezbateri cu privire la includerea educației sexuale LGBTQ în programele școlare de educație sexuală. Susținătorii educației sexuale LGBTQ afirmă că includerea tematicilor LGBTQ în programele de educație sexuală reduce , îmbunătățește sănătatea persoanelor LGBTQ și scade incidența problemelor comune în rândul elevilor LGBTQ, cum ar fi depresia și stima de sine scăzută.

Oponenții susțin că programele de educație sexuală LGBTQ ar impune un punct de vedere politic elevilor, ar folosi greșit banii din impozite și ar lipsi de respect valorile religioase.

Un studiu din 2020 sugerează că educația sexuală incluzivă LGBTQ poate reduce hărțuirea, poate îmbunătăți sănătatea mintală și poate reduce tendințele suicidare în rândul tinerilor LGBTQ. Până în 2014, doar 5% dintre elevii de școală gimnazială și liceu din Statele Unite au raportat că au beneficiat de „discuții pozitive pe teme legate de LGBTQ” în cadrul orelor de sănătate. Până în 2025, doar 7 state americane obligau includerea subiectelor LGBTQ în școli, 6 din cele 7 solicitând, de asemenea, educația sexuală în programele lor școlare.

În România, tematicile LGBTQ nu sunt incluse în programa oficială a sistemului de învățământ preuniversitar. Cadrul legislativ privind educația sexuală a suferit modificări restrictive; conform legii adoptate în 2022, programele de educație pentru sănătate și prevenirea bolilor cu transmitere sexuală se pot organiza începând cu clasa a VIII-a, dar exclusiv cu acordul scris al părinților sau reprezentanților legali. Deși organizațiile neguvernamentale și asociațiile de elevi susțin introducerea educației sexuale incluzive pe fondul ratelor crescute de mame adolescente, inițiativele politice de factură conservatoare și cultele religioase limitează strict dezbaterea publică și accesul tinerilor la informații privind diversitatea sexuală sau identitatea de gen în mediul școlar.

Context În prezent, educația sexuală LGBTQ nu este acoperită în multe școli. Cercetările au arătat că elevii consideră adesea că programele existente de educație sexuală LGBTQ nu sunt eficiente,Gegenfurtner, and Gebhardt. "Sexuality Education Including Lesbian, Gay, Bisexual, and Transgender (LGBT) Issues in Schools." Educational Research Review, vol. 22, 2017, pp. 215–222. deși datele sugerează că statele cu educație sexuală incluzivă LGBTQ au rate reduse de hărțuire, o mai bună sănătate mintală și un risc redus de sinucidere în rândul tinerilor. Profesorii și părinții au opinii diferite despre homosexualitate, ceea ce poate influența în mod direct momentul și modul în care este implementată educația sexuală LGBTQ.

Cercetări

Mai multe studii au concluzionat că educația sexuală LGBTQ nu este adesea încorporată în cursurile școlare de educație sexuală și că majoritatea elevilor nu primesc instruire eficientă în problemele de sănătate sexuală LGBTQ.

Un studiu care a analizat literatura de specialitate a constatat că, deși educația sexuală își propune să formeze elevi complecși, cu valori legate de sexul protejat, cunoștințe nediscriminatorii și atitudini sănătoase față de sex, realitatea este diferită. Educația sexuală modernă promovează adesea narațiuni și strategii de prevenire heterosexuale, ceea ce face ca tinerii să fie mai puțin pregătiți pentru viitorul lor. Informațiile inadecvate pot fi dăunătoare pentru viitorul lor, conform celor înțelese de Organizația Mondială a Sănătății (OMS). , adică educația sexuală care acoperă toate aspectele legate de sexualitate și gen, poate avea un impact decisiv asupra viitorului sănătății elevilor. De asemenea, s-a constatat că ESC este eficientă în construirea unor relații sănătoase, prevenirea violenței între parteneri și împotriva copiilor, dobândirea de cunoștințe avansate în situații emoționale și sociale și amânarea activității sexuale.

Dincolo de cunoștințele sexuale și relații, atenția socială sporește și ea ca beneficiu al unei educații sexuale adecvate. Conform OMS, ideea că educația sexuală ar devansa debutul vieții sexuale este falsă. O educație sexuală corectă are un impact pe tot parcursul vieții, ajutându-i pe elevi să fie pregătiți pentru sex, mai degrabă decât să-l provoace.

Elevii pot învăța despre sex nu doar la școală, ci și acasă, prin intermediul relațiilor și în alte cadre informale. Adesea, elevii nu beneficiază de educație sexuală LGBTQ până la facultate. O educație adecvată îi poate ajuta pe studenți să navigheze în aceste medii, lucru pe care Jessamyn Bowling l-a constatat prin oferirea de cursuri de educație sexuală LGBTQ studenților din anul întâi în Carolina de Nord.

Într-un studiu realizat de Ellis și High în Marea Britanie (2004), au fost chestionați 384 de elevi; s-a constatat că 24% nu primiseră instruire cu privire la problemele sexuale LGBTQ. Studiul Diviziei de Sănătate Adolescentină și Școlară din cadrul CDC a relevat că 48% dintre școlile din SUA acopereau subiecte LGBTQ. Conform cercetărilor raportate de Burston și Hart în 2001, 45% dintre elevii chestionați considerau că nu au abordat suficient educația sexuală LGBT la școală. Cercetările au arătat, de asemenea, că la orele de educație sexuală poate exista o prezumție implicită că toți elevii sunt heterosexuali.

Elevii LGBTQ din studiul realizat de Eleanor Formby în 2011 privind educația sexuală au declarat că nu se simt întotdeauna bineveniți la orele de educație sexuală sau la școală. Cursurile de educație sexuală idealizează de regulă căsătoria (fără a recunoaște că multe țări interzic căsătoria între persoane de același sex), prezentând astfel o viziune heterosexuală asupra sexului și relațiilor ca fiind norma. Câteva studii au sugerat că programele de educație sexuală nu acoperă adesea practicile de sex mai sigur pentru persoanele LGBT.

Unele programe de educație sexuală acoperă problemele LGBTQ. De exemplu, oferă un program de educație sexuală numit , care include discuții despre orientarea sexuală și prezintă homosexualitatea și heterosexualitatea ca fiind la fel de valabile. Our Whole Lives oferă programe concepute pentru o serie de etape de dezvoltare, de la nivelul grădiniței până la vârsta adultă, și respectă „Ghidul pentru o educație sexuală cuprinzătoare” pe care îl susține (SIECUS). sprijină, de asemenea, programul Our Whole Lives.

Probleme ale programelor de educație sexuală

Cercetările au arătat că unele cursuri de educație sexuală prezintă problemele LGBTQ într-o lumină negativă — înfățișând persoanele LGBTQ și sexualitatea LGBTQ ca fiind ceva greșit, bolnav și anormal. Potrivit , abordările bazate pe „” în educația sexuală pot fi, de asemenea, alienante pentru elevii LGBT, deoarece aceste programe presupun că mariajul reprezintă o posibilitate și o dorință pentru toți elevii, chiar și acolo unde căsătoria între persoane de același sex este ilegală. În plus, promovarea căsătoriei ca scop pentru elevii LGBTQ reproduce un standard homonormativ, marginalizându-i pe cei care nu au acces sau interes pentru căsătorie. Studiul realizat de Ellis și High în 2004 (pe un eșantion de 384 de elevi) a relevat că 59% dintre tinerii care au beneficiat de educație sexuală LGBT au considerat-o ineficientă.

Profesorii

Profesorii au fost identificați ca un obstacol în calea educației sexuale LGBTQ în unele studii. Cadrele didactice au întotdeauna propriile opinii despre homosexualitate și, conform acestor studii, dacă profesorii au opinii negative față de persoanele LGBTQ, acest lucru se poate reflecta în predarea lor — făcându-i pe elevii LGBTQ să se simtă neacceptați și în pericol. Un sondaj din 2024 a constatat că școlile conțin adesea un limbaj și medii dăunătoare pentru elevii LGBTQ, produse frecvent chiar de profesori. Potrivit lui Ellis și High (2004), atunci când elevii LGBT primesc informații despre sexualitatea LGBTQ cu conotații negative, ajung să se simtă semnificativ mai rău și mai puțin în siguranță decât dacă homosexualitatea ar fi fost omisă din programă. Cercetătorii au documentat cazuri de profesori autoproclamați „pro-LGBTQ” ale căror clase promovau de fapt lecții pline de prejudecăți. De asemenea, acești profesori sunt foarte predispuși să ignore episoadele de hărțuire homofobă îndreptate împotriva tinerilor LGBTQ în timpul orelor lor. Burston și Hart (2001) au raportat că profesorii consideră uneori că nu ar trebui să ia partea cuiva în problema homosexualității și, prin urmare, nu ar trebui să intervină atunci când homofobia se manifestă în clasă. Potrivit lui Formby (2011), chiar și formulările care plasează subtil homosexualitatea într-o lumină negativă pot avea un efect dăunător asupra experienței elevilor LGBTQ la orele de educație sexuală.

Au existat, de asemenea, probleme legate de libertatea profesorilor de a preda o educație sexuală care să pună accent în mod egal atât pe informațiile de sănătate heteroseuxale, cât și pe cele homoseuxale. Studiul Deanei Morrow (1993) a raportat că unii profesori s-au declarat îngrijorați că ar putea fi concediați dacă discută despre problemele LGBTQ. Această teamă este legată de asocierea istorică eronată a homosexualității cu abuzul în Statele Unite; această presupusă legătură naturală a fost demontată de nenumărate ori. Cu toate acestea, atât profesorii heterosexuali, cât și cei LGBT se confruntă în continuare cu acuzații de abuz atunci când se angajează în discuții legate de sexualitate, în special în cele care privesc tematicile LGBT. De asemenea, profesorii se pot simți blocați deoarece mediul școlar este ostil homosexualității; în studiul lui Burston și Hart din 2001, unii au declarat chiar că aveau impresia că școala nu le-ar permite să predea educație sexuală LGBTQ.

Colegii de clasă pot fi, de asemenea, reticenți față de problemele LGBTQ în cursurile actuale de educație sexuală, iar elevii ezită adesea să vorbească despre homosexualitate, potrivit lui Buston și Hart (2001).

Părinții Începând cu 2021, deși 85% din sprijinul parental din liceele din Statele Unite este în favoarea prezenței orientării sexuale în orele de educație sexuală, există încă discursuri majore cu privire la tipul de cursuri de educație sexuală care ar trebui sau nu transmise elevilor.

include cel mai adesea informații despre amânarea activității sexuale până la căsătorie, insuflarea unor valori morale legate de sex — asociate frecvent cu religia — și promovarea unor discursuri anticontracepție pentru a combate ratele de ITS și de sex premarital. Cu toate acestea, cercetările sugerează că instruirea bazată exclusiv pe abstinență nu are niciun efect asupra ratelor de natalitate în rândul adolescenților. S-a demonstrat prin cercetări că această metodă de instruire impune heteronormativitate elevilor LGBTQ, ducând la izolare și la informații inechitabile despre sex.

Programele de educație sexuală bazate pe prevenție se concentrează adesea pe sarcina la adolescente și pe ITS. 26 de state din Statele Unite impun validitatea medicală în educația sexuală, 8 dintre acestea extinzând și educația LGBTQ.

Educația sexuală LGBTQ se bucură de 66% din sprijinul părinților începând cu 2025. Cu toate acestea, 91,8% dintre elevii care au răspuns în 2019 nu au acces la o educație sexuală care să abordeze aspecte legate de comunitatea LGBTQ. Cercetătorii susțin că ezitarea în acțiunile legale și parentale se datorează unei din jurul tematicii LGBTQ în comunitățile școlare. Deși există un sprijin adecvat pentru includerea orientării sexuale în programa școlară pentru educația sexuală, tinerii se confruntă în continuare cu informații insuficiente privind școlarizarea LGBTQ la toate materiile.