Elandul uriaș (Taurotragus derbianus) este o antilopă care trăiește în savane deschise cu vegetație densă. O specie din familia Bovidae și genul Taurotragus, a fost descrisă în 1847 de John Edward Gray. Elandul uriaș este cea mai mare specie de antilopă, cu o lungime a corpului cuprinsă între 220 și 290 cm. Poate fi văzută în principal în Republica Centrafricană, Sudan, Camerun și Senegal. Are două subspecii: T. d. derbianus, o specie aflată în pericol critic de dispariție, care trăiește în Parcul Național Niokolo-Koba din Senegal, și T. d. gigas, o specie mai puțin amenințată, care trăiește în Africa Centrală. Populația este estimată la 15.000-20.000 de indivizi.

Etimologie Denumirea științifică a elandului uriaș este Taurotragus derbianus, derivată din trei cuvinte: tauros, tragos și derbianus. Tauros înseamnă taur sau bou în greacă. Tragos înseamnă țap mascul în greacă și se referă la smocul de păr care crește în urechea elandului și care seamănă cu barba unei capre.

Elandul uriaș este numit și „elandul Lordului Derby” în onoarea lui Edward Smith-Stanley, al 13-lea conte de Derby. Datorită eforturilor sale, elandul uriaș a fost introdus pentru prima dată în Anglia între 1835 și 1851. Lordul Derby l-a trimis pe botanistul Joseph Burke să colecteze animale, vii sau moarte, din Africa de Sud pentru muzeul și menajeria sa. Primii elanzi introduși în Anglia au fost o pereche de elanzi comuni și ceea ce avea să fie identificat ulterior ca un eland uriaș. Detaliile au fost consemnate în lucrarea tipărită privat a lui Smith-Stanley, Gleanings from the Menagerie at Knowsley Hall. Numele latin indică faptul că „a aparținut” (dat de sufixul -anus) orașului Derby, de unde și derbianus.

Deși elandul uriaș este ceva mai mare decât elandul comun, epitetul „uriaș” se referă de fapt la coarnele sale mari. Numele „eland” înseamnă în olandeză „elan”. Are o sursă baltică similară cu lituanianul élnis, care înseamnă „cerb”. A fost împrumutat anterior ca ellan (franceză) în anii 1610 sau elend (germană).

Descriere

Elandul uriaș face parte din categoria antilopelor cu coarne spiralate. În ciuda numelui său popular, această specie se suprapune în mare măsură ca dimensiuni cu elandul comun (Taurotragus oryx). Totuși, elandul uriaș este, în medie, ceva mai masiv decât ruda sa, fiind astfel cea mai mare specie de antilopă din lume.

Lungimea corpului (de la cap la coadă) este de obicei între 219 și 291 cm, iar înălțimea la greabăn variază între 128 și 181 cm. Specia prezintă dimorfism sexual, masculii fiind mai mari decât femelele. Astfel, masculii cântăresc între 400 și 1.200 kg, în timp ce femelele au o greutate cuprinsă între 300 și 600 kg. Coada este lungă, are o lungime medie de 91 cm și se termină cu un ciuf de păr închis la culoare. Speranța de viață a elandului uriaș este de până la 25 de ani.

Blana netedă are o culoare maro-roșiatică până la castaniu – de regulă mai închisă la masculi decât la femele – și prezintă între 8 și 12 dungi albe verticale, bine definite, pe trunchi. Culoarea blănii masculilor devine mai închisă odată cu vârsta. Conform zoologului Jakob Bro-Jørgensen, nuanța blănii masculului poate reflecta nivelul de androgen (hormonul masculin), care atinge pragul maxim în perioada de rut. Comparând cele două subspecii: Taurotragus derbianus derbianus se caracterizează printr-un colorit roșcat, dimensiuni mai mici și 15 dungi pe corp. Taurotragus derbianus gigas este mai mare, are o culoare nisipie și prezintă 12 dungi pe corp.

O coamă din păr scurt și negru se întinde de-a lungul gâtului până la mijlocul spatelui, fiind deosebit de pronunțată în zona umerilor. Picioarele zvelte sunt ceva mai deschise la culoare pe partea interioară și prezintă marcaje alb-negre chiar deasupra copitelor. Pe partea superioară a picioarelor din față se pot observa pete mari și negre. Puntea nazală este de un negru-cărbune, iar între ochi există o linie subțire și ștearsă, de culoare cafenie, care formează un bumerang. Buzele sunt albe, la fel ca o serie de puncte dispuse de-a lungul maxilarului.

La atingerea maturității sexuale, din zona bărbiei până la partea superioară a pieptului se dezvoltă o salbă de piele proeminentă și atârnătoare (mai mare la masculi decât la femele), tivită cu franjuri de păr. Urechile mari ale elandului uriaș au rolul de a transmite semnale în cadrul grupului. De asemenea, elandul uriaș are picioare mai lungi comparativ cu elandul comun, precum și marcaje alb-negre mult mai stridente pe picioare și pe chișițe.

Coarne

Ambele sexe au coarne în formă de V, strâns spiralate.. Acestea pot ajunge până la 124 cm lungime la masculi și până la 67 cm la femele. Masculii au coarne mai groase la capete, mai lungi și mai divergente (depărtate) decât cele ale femelelor. Aceste caracteristici sugerează că elandul uriaș a evoluat dintr-un strămoș ale cărui coarne aveau un rol pur demonstrativ (de etalare a forței).

Paraziți Studiile coproparazitologice efectuate pe elandul uriaș vestic au dezvăluit prezența unei specii nou descoperite, Eimeria derbani, din genul Eimeria, care face parte din încrengătura paraziților Apicomplexa. Sporularea a durat două zile la o temperatură de 23 °C. Această specie a fost diferențiată de E. canna și E. triffittae, paraziți specifici elandului comun (T. oryx). Elandul uriaș este, de asemenea, parazitat de Carmyerius spatiosus (o specie de trematod), precum și de Taenia crocutae și Taenia hyaennae (două specii de tenie).

Galerie

Note

Legături externe

Information at ITIS

Categorie:Mamifere din Africa de Vest Categorie:Mamifere descrise în 1847 Categorie:Taxoni clasificați de John Edward Gray