Aurore Évain este o actriță, scriitoare, dramaturgă, regizoare de teatru și cercetătoare franceză. Activitatea sa artistică și academică este legată de istoria femeilor în teatru, de recuperarea autoarelor dramatice din perioada Vechiului Regim și de promovarea noțiunii francofone de matrimoine, asociată cu patrimoniul cultural feminin.
Biografie
Tinerețe și formare După obținerea unui bacalaureat literar cu mențiunea „foarte bine”, Aurore Évain s-a orientat spre teatru. S-a format ca actriță la conservatoarele arondismentelor X, VI și XIII din Paris și a urmat studii teatrale la Universitatea Sorbonne Nouvelle, cu specializare în istoria Vechiului Regim. La aceeași universitate a obținut, în 1997, o diplomă de maîtrise în studii teatrale, iar în 1999 un DEA.
Carieră artistică și cercetare
În 1998, a scris prima sa piesă, Femmes d’attente, pusă în scenă de Stéphan Druet la Bouffon Théâtre, unde Évain a interpretat rolul Aura. Piesa a atras atenția criticiiArmelle Héliot, Le Quotidien du médecin, 7 octombrie 1998; France Culture, „Profession spectateur”, 3 octombrie 1998.Aurore Evain, invitată la emisiunea „Cercle de minuit”, Philippe Lefait, France 2. și a fost laureată a concursului teatral al Universității Sorbonne Nouvelle. În aceeași perioadă, a jucat în spectacole clasice și contemporane puse în scenă de Stéphan Druet, Jean-Louis Bihoreau și Sophie Caffarel.
În paralel, a început o cercetare asupra istoriei femeilor de teatru. Din 1995, a studiat apariția actrițelor profesioniste în Europa. Lucrarea sa de master, finalizată în 1997, a fost selectată pentru Premiul Cancelariei Universităților din Paris. În cadrul doctoratului, s-a interesat de primele autoare dramatice profesioniste din perioada Vechiului Regim. În acest context, a cercetat istoria termenului francez autriceFrance Culture, „Autrice, la très vieille histoire d’un mot controversé”, video de Camille Renard, cu Aurore Évain, 14 martie 2019. și a început editarea pieselor scrise de aceste autoare, în colaborare cu cercetătorii americani Henriette Goldwyn și Perry Gethner.
În 2010, a adaptat romanul Le Lieu perdu de Norma Huidobro, pe care l-a pus în scenă în cadrul festivalului Nuits d’Été Argentines de la Paris.
În 2012, s-a alăturat Mouvement HF, organizație dedicată egalității între femei și bărbați în arte și cultură. În cadrul acestei mișcări, a fost una dintre inițiatoarele Journées du Matrimoine. A susținut conferințe și lecturi despre matrimoniul teatral în Franța și în străinătate. În 2021, a participat cu lecturi publice la ciclul „Autrices oubliées”, organizat de Biblioteca Națională a Franței, alături de cercetătoarele Edwige Keller-Rahbé și Justine Mangeant.
În 2014, a fondat compania teatrală La Subversive, a cărei directoare artistică este. În 2015, a montat Le Favori de Madame de Villedieu, prima reluare în Franța a acestei tragicomedii jucate în 1665 de trupa lui Molière. Spectacolul, creat la La Ferme de Bel Ébat – Théâtre de Guyancourt, a fost selectat în 2016 de Festivalul Internațional de Teatru Clasic de la Almagro.
În 2015, a fost implicată în lansarea primelor Journées du Matrimoine, organizate de Mouvement HF pentru egalitatea între femei și bărbați în cultură.
În 2016, a devenit artistă asociată a Théâtre des Îlets, Centrul Dramatic Național din Montluçon. În 2018, La Ferme de Bel Ébat, Théâtre de Guyancourt i-a acordat o rezidență artistică de patru ani, consacrată matrimoniului. Acolo a creat, în noiembrie 2019, spectacolul La Folle Enchère de Madame Ulrich, considerată prima comedie publicată de o femeie și reprezentată la Comédie-Française în 1690.
În 2020, a conceput spectacolul Mary Sidney alias Shakespeare, adaptat după eseul cercetătoarei Robin P. Williams, Sweet Swan of Avon. Did a Woman Write Shakespeare?. Spectacolul pornește de la ipoteza potrivit căreia Mary Sidney Herbert, contesă de Pembroke, ar fi putut fi autoarea operelor atribuite lui William Shakespeare. Évain a adaptat ulterior această cercetare sub forma unui eseu autoficțional destinat publicului larg, publicat în 2024 la editura Talents Hauts, în colecția „Alias, des essais d’un autre genre”. Volumul a primit Prix Pandore, creat la inițiativa La Maison de Colette, precum și premiul Coup de Cœur INfluencia.
În 2021, a participat, alături de mai multe teatre, printre care La Ferme de Bel Ébat – Théâtre de Guyancourt, Le Vivat d’Armentières și Théâtre des Îlets, la crearea rețelei „Édifier notre Matrimoine”, dedicată producției și difuzării matrimoniului în artele spectacolului.
În 2021 și 2022, a creat două spectacole pentru publicul tânăr, inspirate de fabulele Mariei de France și de basmele Mariei-Catherine d’Aulnoy.
În 2024, a remontat, cu compania La Subversive, Laodamie, reine d’Epire de Catherine Bernard, prezentată ca prima tragedie scrisă de o autoare și jucată la Comédie-Française. Piesa nu mai fusese reluată de 335 de ani.
Angajament public
Locul femeilor în teatru Aurore Évain cercetează și promovează contribuția femeilor la istoria teatrului, în special a actrițelor și autoarelor dramatice din perioada Vechiului Regim.Laure Daussy, „On lit toujours les textes de femmes avec un doute”, Charlie Hebdo, 23 septembrie 2015.
Noțiunea de matrimoine Évain a susținut recunoașterea termenului francez matrimoine, asociat cu ideea de patrimoniu cultural feminin, ca noțiune complementară față de patrimoine („patrimoniu”).
Publicații
Lettre à l'écrivain qui a changé ma vie, Gallimard / Télérama, colecția „Page blanche”, 1992, p. 11–12, ISBN 978-2-07-056745-4. L'apparition des actrices professionnelles en Europe, Paris, L'Harmattan, colecția „Univers Théâtral”, 2001, 241 p. „Les autrices de théâtres et leurs œuvres dans les dictionnaires dramatiques du XVIIIe siècle”, SIEFAR (Société Internationale pour l'Étude des Femmes de l'Ancien Régime), iunie 2003. „Mlle de Saint-Léger, « femme écureuil » et autrice de théâtre”, Revue des Études rétiviennes, nr. 37, decembrie 2005, p. 173–220. „Les reines et princesses de France, patronnes et mécènes du théâtre au XVIe siècle”, în K. Wilson-Chevalier, cu colaborarea lui E. Pascal (coord.), Patronnes et mécènes en France à la Renaissance, Saint-Étienne, Publications de l’Université, 2007, p. 59–99. „Histoire d’autrice, de l’époque latine à nos jours”, Sêméion : travaux de sémiologie, Université Paris-Descartes, nr. 6, februarie 2008. „Performance du Favori de Mme de Villedieu”, în E. Keller-Rahbé și N. Grande (coord.), Madame de Villedieu et le théâtre, Tübingen, Narr Verlag, „Biblio 17”, nr. 184, 2009, p. 147–159. Cu Perry Gethner și Henriette Goldwyn (coord.), Théâtre de femmes de l'Ancien Régime, Saint-Étienne, Publications de l’Université de Saint-Étienne; Paris, Classiques Garnier, 2006–2022, 5 volume; reeditare în format de buzunar, Classiques Garnier, 2025. Françoise Pascal, Le vieillard amoureux, prefață de Aurore Évain, Talents Hauts, colecția „Les plumées”, 2020, ISBN 978-2-36266-360-4. En compagnie. Histoire d'autrice de l'époque latine à nos jours, éditions iXe, Donnemarie-Dontilly, 2019, ISBN 979-10-90062-47-4; urmat de Sarah Pèpe, Presqu'îles. „Théâtre/Public n° 242, janvier-mars 2022”, Institut d’Histoire des Représentations et des Idées dans les Modernités, UMR 5317. „Se souvenir pour mieux combattre”, în #MeTooThéâtre, Libertalia, 2022. Mary Sidney alias Shakespeare, Talents Hauts, colecția „Alias”, februarie 2024. Catherine Bernard, Frédéric de Sicile, prefață de Aurore Évain, Talents Hauts, martie 2024.
Texte și spectacole montate
1998: Femmes d’attente, de Aurore Évain, regia Stéphan Druet, Bouffon Théâtre, Paris. 2010: Le Lieu perdu, după Norma Huidobro, adaptare și regie de Aurore Évain, Festival Nuits d’Été Argentines, Hôtel Gouthière, Paris. 2015: Le Favori, de Madame de Villedieu (1665), regie și prolog de Aurore Évain, La Ferme de Bel Ébat – Théâtre de Guyancourt. 2018: À la recherche de la Princesse de Montpensier, conferință-spectacol scrisă și pusă în scenă de Aurore Évain, Théâtre municipal Berthelot, Montreuil. 2019: La Folle Enchère, de Madame Ulrich (1690), regie de Aurore Évain, creație la La Ferme de Bel Ébat – Théâtre de Guyancourt, Le Vivat – scenă convenționată din Armentières și Théâtre de l’Épée de Bois – Cartoucherie de Vincennes. 2020: Mary Sidney, alias Shakespeare, spectacol de Aurore Évain după cercetările lui Robin P. Williams, traducere și adaptare de Aurore Évain, cu colaborarea lui Isabelle Gomez, creat la Théâtre des Îlets – CDN de Montluçon. 2021: Les Fables de Marie de France, regie de Aurore Évain, muzică de Isabelle Olivier, traducere de Françoise Morvan, creație la La Ferme de Bel Ébat – Théâtre de Guyancourt. 2022: Contes des fées, de Marie-Catherine d'Aulnoy (1697), regie de Aurore Évain, creație la La Ferme de Bel Ébat – Théâtre de Guyancourt și Espace Alya, Avignon OFF. 2024: Laodamie, de Catherine Bernard (1689), regie de Aurore Évain, creație la La Ferme de Bel Ébat – Théâtre de Guyancourt.
Note
Legături externe
Site oficial
Categorie:Actrițe franceze Categorie:Scriitoare franceze Categorie:Dramaturgi francezi Categorie:Regizori de teatru francezi Categorie:Feministe franceze Categorie:Oameni în viață