Jacques-Joseph Champollion, cunoscut sub numele de Champollion-Figeac sau Champollion cel Bătrân, () a fost un arheolog francez. El a fost fratele mai mare al lui Jean-François Champollion.
Origine Pe linie paternă, Jacques-Joseph aparține unei familii din Valbonnais originare din Valjouffrey (Isère), sat locuit de țărani care străbăteau regiunile ca colportori în timpul iernii. Bunicii săi, Barthélémy Champollion, născut în 1694 la Valjouffrey și Marie Géréoud sau Géroux, născută în 1709 la Valbonnais, se căsătoresc la Valbonnais în 1727. Aceștia au cinci copii, printre care Jacques, născut la 10 februarie 1744 la La-Roche-des-Engelas (astăzi cătun al comunei Valbonnais), care se stabilește la Figeac în 1770. Acolo se căsătorește, la 23 ianuarie 1773, cu Jeanne-Françoise Gualieu, dintr-o familie de burghezi din acest oraș; el reușește să cumpere o casă în 1772 și o prăvălie de librar în 1779 în piața Basse, precum și o nouă casă, care va deveni muzeul Champollion.
Jacques Champollion a avut șapte copii cu soția sa, Jeanne-Françoise Gualieu: Guillaume, născut mort la 18 octombrie 1773, Thérèse, născută un an mai târziu, la 11 noiembrie 1774, Pétronille, la 3 noiembrie 1776, Jacques-Joseph, la 5 octombrie 1778, Jean-Baptiste, la 23 octombrie 1780, care a murit la douăzeci și trei de luni, Marie-Jeanne, la 9 mai 1782 și, în final, Jean-François, la 23 decembrie 1790, toți fiind născuți la Figeac.
Biografie După finalizarea studiilor, a fost, din primăvara anului 1794 până în 1797, funcționar la biroul de corespondență generală al districtului Figeac. În 1798, s-a stabilit la Grenoble, unde verii săi i-au găsit un post de funcționar în afacerea lor.
În 1802, a legat o prietenie cu matematicianul Joseph Fourier, care tocmai fusese numit prefect al departamentului Isère, și a căpătat obiceiul de a adăuga numele orașului său natal la patronimul său. Jacques-Joseph a devenit membru al Societății de Științe și Arte din Grenoble în decembrie 1803, iar Fourier l-a implicat, începând cu 1804, în lucrările care urmau să conducă la Description de l'Égypte (în ). În această perioadă a scos la iveală existența unei cripte Saint-Oyand din secolul al VI-lea, situată sub biserica Saint-Laurent din Grenoble. La 1 iulie 1807, s-a căsătorit cu Zoé Berriat, fiica președintelui consiliului avocaților din oraș și sora unui viitor primar al orașului Grenoble, Honoré-Hugues Berriat. Din această căsătorie a avut mai mulți copii: Joseph Ali, Pierre Jules Isidore, Aimé-Louis, Joséphine Agathe Zoé Césarine și Paul Alfred.
În 1813, s-a retras la Valjouffrey, unde a fost ales primar, iar în 1814 a fost numit membru corespondent al Institutului Franței.
Cu doisprezece ani mai mare decât Champollion cel tânăr, i-a fost acestuia preceptor și i-a transmis pasiunea pentru arheologie. Deși un mare erudit, a preferat să rămână în umbră pentru a pune mai bine în valoare realizările fratelui său mai mic. După moartea prematură a acestuia, în 1832, el a editat lucrările sale neterminate, la care, de altfel, contribuise anterior.
Este înmormântat în cimitirul din Fontainebleau. Casa sa, dobândită prin căsătoria cu Zoé, a devenit Muzeul Champollion din Vif.
Carieră Bibliotecar-adjunct, apoi bibliotecar la biblioteca municipală din Grenoble (1808-1815), el a integrat lucrările provenite din depozitele literare. Examinator pentru școlile militare. Profesor de literatură greacă la Facultatea de Litere din Grenoble, apoi decan al Facultății de Litere (1810-1815). Redactor al publicației Journal de l'Isère în timpul celor „O sută de zile”, la cererea lui Napoleon I.
Destituit din funcțiile de bibliotecar al orașului Grenoble și de profesor universitar (universitatea din Grenoble a fost suprimată în timpul Restaurației), a fost, de asemenea, condamnat la exil printr-un ordin emis în martie 1816. Redactarea lucrării Annales des Lagides (în ) în 1819 i-a permis revenirea în grațiile autorităților.
Conservator al manuscriselor la Biblioteca Regală din Paris (1828-1848). Profesor de paleografie la École des chartes (1830-1848), instituție al cărei director neoficial a fost. În 1841 a publicat lucrarea sa, Paléographie universelle (Paleografie universală).
Destituit din funcții în timpul revoluției de la 1848, a fost totuși numit bibliotecar al castelului Fontainebleau începând cu anul 1849.
Opere
Note
Bibliografie
Legături externe
Resurse relevante pentru cercetare:
Resurse relevante pentru de arte plastice:
Resurse relevante pentru viața publică:
Note în dicționare sau enciclopedii generale:
Categorie:Nașteri în 1778 Categorie:Nașteri pe 5 octombrie Categorie:Decese în 1867 Categorie:Decese pe 9 mai Categorie:Arheologi francezi Categorie:Bibliotecari francezi