Operațiunea „Peregrinii” a fost o acțiune secretă de amploare desfășurată de Securitatea comunistă din Republica Socialistă România între anii 1970 și 1973. Coordonată de Direcția Generală de Informații Externe (DGIE), operațiunea a avut ca scop obținerea de fonduri în valută forte și alte bunuri materiale de la rudele sau cunoscuții din străinătate ai cetățenilor români care solicitau vize pentru a emigra definitiv din țară.

Spre deosebire de alte acțiuni similare din epocă, destinate exclusiv anumitor minorități, Operațiunea „Peregrinii” a vizat orice cetățean român, indiferent de etnie, a cărui plecare nu aducea atingere securității naționale sau intereselor statului comunist.

Context și obiective In perioada regimului condus de Nicolae Ceaușescu, statul român suferea de o lipsă cronică de valută occidentală, necesară pentru industrializare și plata datoriilor externe. Securitatea a transformat acordarea vizelor de ieșire definitivă din țară într-o afacere extrem de profitabilă. În timp ce etnicii germani erau „vânduți” în cadrul negocierilor oficiale cu Republica Federală Germania (operațiunea cunoscută ulterior ca „Acțiunea Recuperarea”), iar evreii prin filiere specifice, Operațiunea „Peregrinii” a fost creată în 1970 pentru a exploata dorința de emigrare a populației majoritare sau a altor categorii de solicitanți.

Mecanismul de desfășurare Procedura impusă de DGIE (UM 0920) presupunea condiționarea directă sau indirectă a pașaportului de plata unor sume stabilite în dolari americani sau mărci germane. Pentru a ascunde caracterul ilegal și de șantaj al operațiunii, banii nu erau încasați direct în țară, ci trebuiau depuși sau transferați în Occident de către rude, prieteni sau organizații care garantau pentru cel care pleca. Pe lângă bani gheață, Securitatea accepta și trocuri sau bunuri de lux, prin intermediul acestei operațiuni fiind introduse în țară autoturisme occidentale noi, precum cele produse de Mercedes-Benz sau Alfa Romeo, alături de aparatură electronică și alte bunuri greu accesibile în blocul comunist. Operațiunea a fost coordonată direct de oficiali de rang înalt ai spionajului românesc, printre care s-a numărat și generalul DIE Gheorghe Marcu, fost șef pe spațiul America și spionaj politico-economic.

Impact și rezultate In cei trei ani de activitate intensă, derulată între 1970 și 1973, operațiunea a adus regimului de la București peste șase milioane de dolari, raportat la valoarea de atunci a monedei, alături de un stoc semnificativ de autoturisme și proprietăți imobiliare cedate de cei care părăseau țara. Mărturii și documente din arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), scoase la iveală de cercetători și istorici după desecretizarea arhivelor în secolul al XXI-lea, au demonstrat modul în care rețelele consulare și de spionaj din ambasadele României funcționau ca intermediari în acest sistem de trafic de persoane girat de stat.

Note

Vezi și

Acțiunea Recuperarea (emigrarea etnicilor germani)

Bibliografie Ioanid, Radu - Securitatea și vânzarea evreilor. Istoria secretă a acordurilor dintre România și Israel, Editura Polirom, Iași, 2015. Pintilescu, Corneliu - In Search of the Emigration Approval, Centrul de Studii Transilvane, 2022. Categorie:Securitatea Categorie:România comunistă