miniatura|Debitul de aer tipic într-un motor în patru timpi: În prima cursă, pistoanele inspiră (aspiră) aer în camera de ardere prin supapa de admisie deschisă. Un motor aspirat natural, cunoscut și sub denumirea de motor aspirat normal (prescurtat N/A sau NA, adică "naturally aspirated"), este un motor cu ardere internă în care admisia de aer depinde exclusiv de presiunea atmosferică și nu are inducție forțată printr-un turbocompresor sau printr-o suflantă.
Descriere Într-un motor aspirat natural, aerul pentru combustie ( ciclul diesel într-un motor diesel sau anumite tipuri de cicluri Otto în motoarele pe benzină, și anume injecția directă de benzină ) sau un amestec aer/combustibil (motoarele tradiționale pe benzină cu ciclu Otto) este aspirat în cilindrii motorului datorită presiunii atmosferice, aceasta acționând împotriva unui vid parțial care apare pe măsură ce pistonul se deplasează în jos spre punctul mort inferior în timpul cursei de admisie. Datorită restricției inerente în tractul de admisie al motorului, care include galeria de admisie, are loc o mică scădere de presiune pe măsură ce aerul este aspirat, rezultând un randament volumetric mai mic de 100 de procente și o încărcare de aer mai puțin decât completă în cilindru. Densitatea încărcăturii de aer și, prin urmare, puterea maximă teoretică a motorului, pe lângă faptul că este influențată de restricționarea sistemului de inducție, este afectată și de turația motorului și de presiunea atmosferică, aceasta din urmă scăzând pe măsură ce altitudinea de funcționare crește.
Acest lucru este în contrast cu un motor cu inducție forțată, în care se utilizează o suflantă acționată mecanic sau un turbocompresor acționat de evacuare pentru a facilita creșterea masei de aer de admisie dincolo de ceea ce ar putea fi produs doar de către presiunea atmosferică.
Protoxidul de azot poate fi, de asemenea, utilizat pentru a crește artificial masa de oxigen prezentă în aerul de admisie. Acest lucru se realizează prin injectarea de protoxid de azot lichid în admisie, care furnizează semnificativ mai mult oxigen într-un volum dat decât este posibil cu aerul atmosferic. Protoxidul de azot reprezintă 36,3% oxigen disponibil în masă după ce se descompune, în comparație cu aerul atmosferic la doar 20,95%. Protoxidul de azot fierbe, de asemenea, la la presiuni atmosferice și oferă o răcire semnificativă datorită căldurii latente de vaporizare, ceea ce contribuie, de asemenea, la creșterea semnificativă a densității totale a încărcăturii de aer în comparație cu aspirația naturală.
Aplicații Majoritatea motoarelor pe benzină utilizate în automobile, precum și multe motoare mici folosite în scopuri non-auto, se bazează pe aspirația naturală. Majoritatea motoarelor diesel moderne folosite în autovehicule sunt supraalimentate pentru a produce un raport putere-masă mai favorabil, o curbă de cuplu mai mare, o eficiență mai bună a consumului de combustibil, dar și emisii reduse de gaze de eșapament. Turboalimentarea este aproape universală la motoarele diesel utilizate în industria feroviară, marină sau în aplicațiile staționare comerciale (de exemplu, generarea de energie electrică ).
Avantaje și dezavantaje Avantajele și dezavantajele unui motor aspirat natural comparat cu un motor de aceeași dimensiune ce se bazează pe inducție forțată includ:
Avantaje
Mai ușor de întreținut și de reparat Costuri mai mici de dezvoltare și producție Fiabilitate sporită, parțial datorită numărului mai mic de piese mobile separate Răspuns al accelerației mai rapid decât cel al unui sistem turbo datorită lipsei de întârziere a turbo-ului (un avantaj comun și cu suflantele) Risc mai mic de supraîncălzire și/sau ardere necontrolată (detonare/bătăi)
Dezavantaje
Eficiență redusă Raport putere-masă redus Potențial redus de reglare (tuning) Pierdere mai mare de putere pe măsură ce altitudinea crește (datorită presiunii mai scăzute a aerului) în comparație cu motoarele cu inducție forțată
Vezi și
Carburator Injecție de combustibil Vacuum pentru colector
Referințe
Categorie:Motoare cu ardere internă