Răsturnarea lui Slobodan Milošević din funcția de lider a Republicii Federale Iugoslavia a început pe după alegerile generale din țară, durând până pe . Acest eveniment este denumit în mod obișnuit Revoluția de la (în ) sau Revoluția Buldozerelor (în ).
Preludiu Modul în care Milošević a guvernat țara era considerată a fi autoritar. Acest stil a culminat și cu diferite acuzații de fraudă electorală sau de suprimare a libertății de exprimare. Era primul lider în exercițiu ce era acuzat de crime de război. Implicarea sa în războaiele iugoslave dar și sancțiunile internaționale aplicate împotriva Iugoslaviei a afectat foarte mult statul din punct de vedere social și economic. Și infrastructura țării a avut mult de suferit în urma bombardamentelor NATO.
Deși răsturnarea fostului lider a fost declarată drept o revoluție spontană, a existat timp de un an o bătaie unde au fost implicați mulți sârbi, într-o strategie de înlăturare a legimității lui Milošević, de a-i întoarce forțele de securitate împotriva sa și de a-l forța să organizeze noi alegeri, al căror rezultate nu a vrut să le recunoască. 12 studenți s-au întâlnit în 1998 pentru a constitui ceea ce a fi un grup de rezistență sârb ce se chema Otpor. Săturați de noile legi ce impuneau hărțuirea presei independente și controlul politic asupra universităților, studenții din organizație au cerut înlăturarea lui Milošević de la putere și instaurarea democrației dar și a statutului de drept.
Milošević, pe de altă parte luaseră deja măsuri împotriva opoziției, a mass-mediei independente și a organizațiilor guvernamentale. Campanii de rezistență civilă împotriva sa și a administrației sale porniseră deja încă din 1991 și a culminat cu revoluția din octombrie 2000. Pe 6 iulie 2000, regulile alegerilor au fost modificate pe fondul aproprierii sfârșitului primului mandat a lui Milošević. Acum, președintele urma să fie ales direct prin sistemul de vot în două tururi al alegerilor prezidențiale, cu un maxim de două mandate. Anterior, președintele era ales de către legislativ, în parlamentul iugoslav și putea să aibă doar un singur mandat. Mulți spectatori considerau această schimbare doar o strategie de a sa pentru rămâne la putere, nu ca să îmbunătățească democrația. Autoritățile iugoslave au anunțat pe 27 iulie 2000 că alegerile anticipate urmau să aibă loc pe 24 septembrie 2000, deși mandatul lui Milošević a continuat până pe 23 iulie 2001. Alegerile pentru camera superioară a parlamentului federal, Consiliul Cetățenilor (Veće građana), precum și alegerile locale erau, de asemenea, programate să aibă loc în aceeași zi.
Ivan Stambolić, un fost aliat politic a lui Milošević, a fost răpit, reținut de acasă și executat politic în Fruška Gora, într-un mod sumar pe 25 august 2000. Se spune că atacul a fost intentat de către Milošević pentru a-l împiedica pe acesta să devină un potențial adversar politic. Cei patru ofițeri care îl răpiseră au fost condamnați. Milošević a fost acuzat de inițierea asasinatului.
Alegerile Coaliția Opoziției Democrate din Serbia a raportat că Vojislav Koštunica a câștigat peste jumătate din voturi, suficiente pentru a-l învinge pe Milošević într-un singur tur. Comitetul Electoral Federal, controlat de guvern, a susținut că niciun candidat nu a obținut peste 50% din voturi și că un al doilea tur va avea loc între Koštunica și Milošević. Aceste rezultate neașteptate au provocat acuzații mai puternice de fraudă electorală și au determinat Opoziția Democrată din Serbia să solicite proteste pașnice pentru a răsturna guvernul.
În urma rezultatelor oficiale ale Comitetului Electoral Federal s-au putut constata unele nereguli evidente. De exemplu, numărul de voturi valabile și anulate nu a fost egală cu numărul de alegători; suma numărului de alegători care au votat la secțiile de votare și a alegătorilor care au votat la domiciliu a depășit numărul total de alegători; suma numărului de buletine de vot utilizate și neutilizate a fost cu 117.244 mai mică decât numărul de alegători eligibili, numărul de alegători eligibili a fost diferit de cel anunțat înainte de alegeri și a diferit în rezultatele alegerilor prezidențiale, federale și locale.
Toate aceste discrepanțe au provocat o indignare masivă. Rezultatele au fost declarate invalide imediat după înlăturarea lui Milošević, iar rezultatele oficiale revizuite au fost publicate la scurt timp după aceea. Noile rezultate au fost practic aceleași, cu excepția numărului total de voturi și a voturilor pentru Milošević, ambele fiind mai mici cu 125.000–130.000 de voturi, oferindu-i astfel lui Koštunica o victorie absolută, deși la limită, în primul tur; Koštunica a terminat cu doar 11.843 de voturi peste pragul electoral pentru a evita un tur secund.
Cronologia evenimentelor 25 septembrie Opoziția față de regimul Milošević, condusă de Vojislav Koštunica, și-a anunțat oficial victoria în alegeri; 26 septembrie Milošević nu acceptă rezultatele și rămâne la putere; 4 octombrie Agenția de știri iugoslavă anunță că „Curtea Constituțională a decis în unanimitate să anuleze o parte din procesul electoral: sondaje, analiza și diseminarea rezultatelor alegerilor din 24 septembrie”; 5 octombrie Alegerile din 24 septembrie sunt anulate, provocând o revoltă populară instantanee în toată Iugoslavia, cu cel mai important punct de interes la Belgrad, unde peste o jumătate de milion de manifestanți au preluat capitala și mai multe centre ale puterii sale: Parlamentul și sediul televiziunii de stat au fost ocupate (deși mulțimea a fost respinsă mai întâi cu atacuri cu gaze lacrimogene), incendiate, iar pe cea mai emblematică cupolă a sa a fluturat steagul partidului Opoziției Democrate din Serbia;
Note
Lectură suplimentară
Legături externe
Categorie: Proteste Categorie: Revolte Categorie: Revoluții Categorie: Iugoslavia