Club Atlético Belgrano este un club sportiv argentinian cu sediul în Rosario, Santa Fe. Activitatea sa principală era fotbalul, echipa sa senior concurând în Asociación Rosarina de Fùtbol (succesoarea defunctei Liga Rosarina, unde a jucat și Belgrano), până în 1980, când clubul s-a dezafiliat.„Belgrano” de Leonardo Volpe pe Historia del Fútbol Rosarino, 11 aprilie 2010
În zilele noastre, Belgrano găzduiește o varietate de activități sportive și sociale, cum ar fi baschet, futsal, patinaj pe role, dansuri populare orientale, dans arab, balet, yoga și gimnastică (pentru persoane în vârstă). Clubul este axat în principal pe aducerea în club a persoanelor cu venituri mici, printr-o taxă ieftină care le-a permis să folosească facilitățile și să practice sporturi și alte activități oferite acolo. Până în 2016, clubul avea 350 de membri. Culoarea sa albastru-cer se datorează omonimului său, Belgrano din Córdoba.Belgrano: un club cu un trecut glorios și un prezent deschis. by Pablo Martínez on Conclusión website, 2016 Istoric În primul deceniu al secolului al XX-lea, angajații Pieței Centrale și ai Pieței de Nord din Rosario obișnuiau să joace fotbal doar pentru distracție. Curând au decis să înființeze un club, așa că, pe 17 iunie 1911, a fost fondat „Centro Recreativo Mercado Central”. Clubul s-a afiliat la Liga Rosarina, jucând în a doua divizie, schimbându-și numele în „Club atlético Belgrano”. În acea divizie, Belgrano a câștigat „Copa de la Torre” învingând Rosario Atlético.Hacemos memoria: 1913, ARF, 3 Oct 2014
În 1915, echipa a promovat în prima divizie a LRF pentru a juca Copa Nicasio Vila (principalul campionat al ligii din Rosario la acea vreme), câștigat de Belgrano în 1924 după ce a învins Tiro Federal în finală cu un gol al atacantului Silvio Bearzotti."Hacemos memoria: Hoy 1924" on ARF, 17 March 2015Club titles on Belgrano website
Întrucât originile clubului erau legate de Piața Centrală (piața de piață), aceștia au fost porecliți „paperos” (în spaniolă, o expresie care se referă la persoanele care vând cartofi).
Ca reprezentantă a LRF, Belgrano a câștigat dreptul de a juca în Copa Ibarguren din 1924 împotriva Boca Juniors (campioana Primera División). Finala a fost amânată și jucată în mai 1926, când Belgrano a fost învinsă cu 3–2."Boca Juniors 3 - Belgrano (Rosario) 2" on Historia de Boca
Când prima ligă profesionistă a fost creată în Argentina în 1931 și LRF s-a închis, Belgrano a fost membru fondator al Asociación Rosarina, înființată în același an pentru a organiza competiții profesionale. În acei ani, Belgrano a întreprins campanii neregulate."Historia en Azul y Amarillo" by Carlos Durhand on La Capital de Rosario, 2010 Punctul culminant al anilor 1930 a fost ascensiunea atacantului Rinaldo Martino, care avea să devină un jucător notabil la San Lorenzo de Almagro și la Echipa națională a Argentinei în anii 1940, reușind o carieră de succes.Rinaldo Martino on El Gráfico
When Rosario Central and Newell's joined AFA to play in 1939 Argentine Primera División, the Rosario regional competitions lost importance. Teams affiliated to ARF registered to "Torneo del Litoral", with Belgrano merging with Club Atlético Provincial to play the tournament, but the team finished 6th of 8.Central Córdoba campeón del Torneo del Litoral Belgrano s-a întors la ARF pentru a juca în „Torneo Gobernador Luciano Molinas”, prima divizie, contestând acel campionat până în 1980, când clubul s-a dezafiliat de ARF, părăsind activitatea profesională. Culori Primul tricou al clubului (încă sub numele „C.R. Mercado Central”) a fost negru; când s-a schimbat în „C.A. Belgrano”, albastrul deschis a fost adoptat ca și culoare a clubului. Tricoul respectiv a fost purtat până în 1918, când clubul a trecut la un tricou albastru închis cu dungi subțiri. Acel model a rămas până în 1923, revenind la albastrul deschis tradițional, care s-a păstrat până în zilele noastre.La evolución de la camiseta de Belgrano, 17 Jun 2011
Jucători notabili
Rinaldo Martino (1937–40): cel mai notabil jucător al lui Belgrano, transferat la San Lorenzo de Almagro în 1940 pentru m$n 13.000. Principalul interes al lui San Lorenzo era Waldino Aguirre, jucătorul lui Central Còrdoba, dar meciul în care trebuia să joace a fost suspendat. Drept urmare, reprezentanții lui San Lorenzo s-au dus pe terenul lui Belgrano, unde au fost uimiți de jocul și abilitățile lui Martino și au decis să-l angajeze.
Florindo Bearzotti: fundaș central și căpitan al campioanei din 1924, a fost convocat de Argentina pentru 1920, 1921 și 1924 Copa América, jucând un total de 14 meciuri cu echipa națională.Florindo Bearzotti on Soccer Data Base Silvio Bearzotti: Golgheterul clubului în anii 1920, a marcat singurul gol al titlului din 1924. Palmares Regional Cupa Nicasio Vila Câștigători (1): 1924
Referințe
Legături externe
Categorie:Cluburi argentiniene de fotbal