Poluarea cu plastic a Dunării în România se referă la prezența, transportul, depunerea și degradarea deșeurilor și particulelor de plastic în sectorul românesc al Dunării. Fenomenul cuprinde atât obiecte și fragmente vizibile, cât și microplastice, fiind relevant pentru calitatea ecosistemelor de apă dulce, pentru Delta Dunării și pentru zona vestică a Mării Negre. Dunărea transportă materiale provenite din întregul bazin hidrografic, iar încărcătura observată în România poate include atât aporturi din amonte, cât și surse locale, fără ca ponderea fiecărei categorii să fi fost cuantificată cu precizie.
Un studiu publicat în 2024 în revista Environmental Sciences Europe a furnizat primul set cuprinzător de date privind transportul microplasticelor în sectorul românesc al Dunării. Cercetarea s-a bazat pe 135 de probe colectate în cinci campanii sezoniere, între primăvara anului 2022 și primăvara anului 2023, la Moldova Veche, Gruia și Isaccea. Pentru Moldova Veche, autorii au estimat, pe baza debitelor din 2021, un transport anual maxim de 46–51 de tone de microplastice și de 93–100 de tone de materiale plastice în total, ultima valoare incluzând microplastice, mezoplastice și macroplastice. Valorile estimate la Gruia și Isaccea au fost, în general, de aproximativ patru până la cinci ori mai mici.
Context
Dunărea traversează sau delimitează România pe sectorul său inferior, înainte de vărsarea în Marea Neagră prin Delta Dunării. Din acest motiv, sectorul românesc recepționează materiale transportate din amonte și, în același timp, poate primi deșeuri din localitățile, afluenții, activitățile economice și zonele riverane aflate pe teritoriul României. Datele disponibile nu permit însă separarea exactă a contribuției externe de contribuțiile locale.
Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea (ICPDR) consideră poluarea cu materiale plastice o problemă emergentă la nivelul bazinului dunărean. Printre sursele și procesele menționate de organizație se numără gestionarea necorespunzătoare a deșeurilor, abandonarea acestora, activitățile industriei materialelor plastice, utilizarea în gospodării a produselor textile și cosmetice și particulele provenite din abraziunea pneurilor. Materialele ajunse în râuri pot fi transportate spre mările receptoare, inclusiv spre Marea Neagră.
În literatura de specialitate, microplasticele sunt definite în mod obișnuit drept particule de plastic cu dimensiuni mai mici de 5 mm. Clasificarea citată de studiul din 2024 separă mezoplasticele de 5–20 mm și macroplasticele de 20–100 mm, însă cercetarea experimentală a analizat împreună particulele de 5–100 mm, sub denumirea de fracție mezoplastică–macroplastică. Particulele mai mari de 100 mm au fost îndepărtate înaintea prelucrării de laborator și nu au intrat în estimările respective.
Cercetarea transportului în sectorul românesc
Puncte și perioade de prelevare
Studiul din 2024 a inclus cinci campanii sezoniere, desfășurate din primăvara anului 2022 până în primăvara anului 2023. Prelevările au fost efectuate în trei secțiuni ale fluviului: Moldova Veche, la kilometrul fluvial 1048 și la aproximativ 23 km după intrarea Dunării pe teritoriul României; Gruia, la kilometrul 851 și în aval de Porțile de Fier II; și Isaccea, după confluența cu Siretul și Prutul și la aproximativ 21 km înaintea formării Deltei Dunării.
Moldova Veche a fost selectată pentru o estimare a încărcăturii de materiale plastice în apropierea intrării fluviului în România. Secțiunea de la Isaccea a fost aleasă pentru o evaluare preliminară a transportului înainte de intrarea în Deltă și de continuarea deplasării către Marea Neagră. Amplasarea stațiilor nu permite însă atribuirea tuturor materialelor măsurate la Moldova Veche exclusiv surselor din afara României și nici atribuirea diferențelor dintre stații exclusiv unor aporturi sau pierderi produse pe sectorul românesc.
Metodologie
Cercetarea a folosit prelevarea activă multipunct a materialelor în suspensie cu ajutorul unor plase cu ochiuri de 250 µm. Probele au fost colectate în mai multe profile verticale și la diferite adâncimi, de la stratul de suprafață până la straturi apropiate de albie în campania din toamna anului 2022. În total au fost colectate și prelucrate 135 de probe.
În laborator, materialul biogenic a fost îndepărtat, particulele de plastic au fost separate în funcție de densitate și filtrate, apoi împărțite în două grupe dimensionale: microplastice de aproximativ 250 µm–5 mm și o fracție combinată de mezoplastice și macroplastice de 5–100 mm. Particulele separate au fost cântărite și caracterizate în funcție de compoziția polimerică și de morfologie. Prin urmare, rezultatele nu includ particule mai mici decât limita impusă de metoda de prelevare și nici obiecte mai mari de 100 mm.
Estimări cantitative
Pentru secțiunea Moldova Veche, estimarea transportului anual maxim a fost de 46–51 t/an pentru microplastice și de 93–100 t/an pentru cantitatea totală de microplastice, mezoplastice și macroplastice. Calculul a utilizat debitele fluviului din anul 2021 și reprezintă o extrapolare a rezultatelor obținute din campaniile de prelevare, nu o măsurare continuă a întregii cantități transportate într-un an.
La Gruia și Isaccea, valorile estimate au fost în general de aproximativ patru până la cinci ori mai mici decât la Moldova Veche. Autorii au semnalat însă variații sezoniere și excepții față de tendința generală. În primăvara anului 2023, de exemplu, la Isaccea a fost colectată o cantitate ridicată de materiale plastice în probele de suprafață din apropierea malului, concomitent cu cel mai mare debit înregistrat acolo în cursul studiului.
Aceste rezultate nu trebuie confundate cu o medie anuală unică pentru întregul sector românesc. Valorile de 46–51 t/an și 93–100 t/an se referă la estimările maxime pentru secțiunea Moldova Veche și la condițiile metodologice ale studiului. Compararea lor cu alte cercetări este limitată de diferențele dintre dimensiunile ochiurilor plaselor, adâncimile de prelevare, regimurile hidrologice și metodele de procesare a probelor.
Compoziția și forma particulelor
Analizele spectroscopice au indicat că polietilena și polipropilena au fost principalii polimeri din probele analizate. Polietilena a reprezentat aproximativ 58–69% din compoziția probelor, iar polipropilena aproximativ 21–33%. În corpul studiului sunt menționate și valori de 57–69% pentru polietilenă, diferența fiind rezultatul rotunjirii folosite în diferite secțiuni ale articolului.
Au fost identificate și alte materiale, printre care polistirenul, copolimerul etilenă–acetat de vinil, poliuretanul, acrilonitril–butadien–stirenul și EPDM, un elastomer utilizat, între altele, în materiale de etanșare din construcții, inginerie și industria auto. Autorii au considerat că apropierea stațiilor de prelevare de aglomerări urbane ar putea explica prezența unor asemenea polimeri, dar această asociere a fost prezentată ca posibilă explicație, nu ca identificare certă a sursei fiecărei particule.
Particulele au avut forme diverse, incluzând fragmente poligonale sau aciculare, folii, fibre, aglomerări de fibre și particule sferoidale. Polietilena și polipropilena au rămas predominante în toate perioadele analizate, în timp ce proporția altor polimeri și distribuția formelor au variat în funcție de stație și sezon.
Distribuția spațială și factorii hidrodinamici
În majoritatea campaniilor, probele de la Moldova Veche au conținut cantități de microplastice și de materiale plastice totale de aproximativ trei până la cinci ori mai mari decât cele de la Gruia și Isaccea. Această diferență nu demonstrează singură originea geografică a particulelor, deoarece transportul este influențat de debit, forma albiei, adâncime, sedimentare, resuspensie și condițiile din momentul prelevării.
La Moldova Veche, lărgirea albiei și reducerea vitezei curentului pot favoriza modificarea distribuției particulelor. În zona Gruia, amenajările hidroenergetice Porțile de Fier I și II schimbă regimul de curgere, iar lacurile de acumulare pot încetini apa și favoriza depunerea particulelor mai grele. Fibrele și polistirenul, care au densități și forme diferite, pot fi transportate pe distanțe mai mari decât unele fragmente dense.
În general, cantități mai mari au fost observate în stratul de suprafață decât în straturile mai adânci, mai ales în apropierea malurilor. Microplasticele au fost totuși identificate și la adâncimi de 3,0–3,6 m, ceea ce arată că evaluarea bazată exclusiv pe suprafața apei nu surprinde întreaga distribuție din coloana de apă.
Legătura cu Delta Dunării și Marea Neagră
Un studiu publicat în 2021 în Scientific Reports a analizat microplasticele din sedimente de-a lungul unui transect fluviu–mare, de la Dunărea inferioară și Delta Dunării până la coasta și platforma continentală românească și bulgară a Mării Negre. Cercetarea a inclus 38 de puncte de prelevare, investigate în cinci campanii desfășurate între 2016 și 2018.
Microplasticele au fost identificate în toate probele de sediment, dar concentrațiile au variat cu trei ordine de mărime. Unele situri izolate din Delta Dunării au prezentat concentrații neglijabile și au fost descrise de autori drept relativ nealterate. În brațul Sfântu Gheorghe și în lacul Roșu au fost găsite valori reduse, în timp ce canalul către lacul Roșu a prezentat o concentrație mai ridicată.
În sedimentele de plajă, una dintre cele mai mari concentrații a fost înregistrată la Chituc, cu aproximativ 620 de particule/kg. Autorii au observat că probele fuseseră colectate în apropierea locului unui incendiu recent la o clădire în care se aflau recipiente din plastic și au considerat probabilă o contribuție locală prin transport aerian. În sedimentele marine, valoarea maximă raportată în secțiunea de rezultate a fost de aproximativ 630 de particule/kg, în apropierea gurii brațului Sfântu Gheorghe.
În sectorul fluvial, în canalele și lacurile Deltei, particulele identificate în sedimente au fost predominant fibre. Pe litoral, compoziția a fost diferită, fulgii fiind predominanți în unele probe, în special la Grindul Chituc. Autorii au atribuit variațiile atât diferențelor dintre surse, cât și condițiilor hidrodinamice și proprietăților particulelor, precum densitatea, forma și flotabilitatea.
Surse și căi de transport
La nivelul bazinului dunărean, sursele poluării cu materiale plastice sunt multiple. Macroplasticele pot ajunge în cursurile de apă prin abandonarea deșeurilor, pierderi din sistemele de colectare și gestionare, depozitări ilegale și mobilizarea deșeurilor din lunci în timpul debitelor ridicate. Microplasticele pot proveni direct din activități industriale și gospodărești sau se pot forma prin degradarea obiectelor și fragmentelor mai mari sub acțiunea radiației ultraviolete, oxidării și abraziunii.
Produsele textile sintetice și abraziunea pneurilor sunt menționate de ICPDR între sursele potențiale de particule fine. Apele uzate insuficient tratate, scurgerile de suprafață și activitățile din zonele riverane pot contribui, de asemenea, la transport, însă studiile disponibile pentru sectorul românesc nu permit atribuirea cantitativă a încărcăturii fiecărei surse.
Diferențele dintre Moldova Veche, Gruia și Isaccea nu trebuie interpretate ca un bilanț direct al contribuției României. Stația Moldova Veche se află după intrarea fluviului în țară, iar reținerea în lacuri de acumulare, sedimentarea, transportul pe afluenți, resuspensia și variațiile de debit pot modifica încărcătura observată între două puncte de prelevare.
Efecte ecologice
Materialele plastice din ecosistemele de apă dulce pot produce încurcarea organismelor, ingestie, sufocare sau înfometare, iar acumulările de deșeuri pot modifica malurile și habitatele riverane. ICPDR menționează și posibilitatea adsorbției unor substanțe nocive pe suprafața particulelor, urmată de pătrunderea contaminanților în țesuturile organismelor acvatice.