George Julian Zolnay () a fost un sculptor româno-maghiar, emigrat în Statele Unite, supranumit „sculptorul Confederației”.Brent, p. 1.

Primii ani Zolnay s-a născut la 4 iulie 1863,Encyclopedia Americana, p. 723. fiul lui Ignác (Ignatius) Zolnay, originar din Pécs, și Carolina Vagán Zolnay, din București Tatăl său, Ignác, a luptat alături de generalul Józef Bem în timpul Revoluției maghiare din 1848. Până în 1849, Ignác, coproprietar al renumitei manufacturi de porțelan Zsolnay, își vânduse participația și se mutase din Pécs, Regatul Ungariei, la București, în Țara Românească. Locul nașterii lui Zolnay este identificat, de regulă, ca fiind Bucureștiul,Adrian-Silvan Ionescu, „Un artist Bucureștean cu strălucită carieră în Statele Unite ale Americii: George Julian Zolnay, în „Fifth International Congress of Romanian Studies", Constanța, Romania, 25-28 iunie 2007 însă unele surse indică Pécs.

A crescut la București, unde a urmat Colegiul Național „Sfântul Sava”. Talentul său artistic a fost remarcat încă din copilărie, iar inițial a dorit să devină violonist, obținând o bursă la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică; opoziția tatălui l-a împiedicat să urmeze această cale, însă și-a dezvoltat interesul pentru artă. La vârsta de douăzeci de ani a avut pentru scurt timp o carieră de cadet în regimentele de cavalerie române, unde a realizat modele ale unor obiecte și persoane din mediul militar. La dorința tatălui său, după părăsirea armatei a intrat în serviciul civil, dar a decis să studieze sculptura în paralel.miniatura|George Julian ZolnayImpresionat în cele din urmă de una dintre sculpturile sale, Ignác a acceptat să-i susțină formarea artistică. Zolnay a studiat și a absolvit Școala Națională de Arte Frumoase din București, unde a fost elevul lui Karl Storck.Studii și Cercetări de Istoria Artei, p. 349. Ulterior a plecat la Paris, unde a studiat cu William-Adolphe Bouguereau și Alexandre Falguière, apoi la Academia Imperială de Arte Frumoase din Viena, unde a studiat sub îndrumarea lui Edmund von Hellmer și Carl Kundmann și a obținut un Grand Prix pentru lucrările sale. Clasarea sa la Viena i-a adus o bursă pentru propriul atelier și o alocație financiară.The National Cyclopaedia, p. 372.Wright p. 39.Universitatea din Virginia, p. 83. „Sculptorul Confederației” Zolnay a ajuns în Statele Unite în 1893 pentru a participa la World's Columbian Exposition, la invitația consulului general al SUA la Viena. Intenționa să se întoarcă în Europa, însă în 1894 a ales New Yorkul drept noua sa reședință, devenind ulterior cetățean american.

miniatura|Statuia lui Sam Davis, fotografie din timpul unei comemorări din 1909 În 1897 a devenit apreciat în sudul Statelor Unite după realizarea unei statui a lui Sam Davis, spion confederat executat; în lipsa unor imagini ale acestuia, Zolnay a folosit ca model trăsăturile rudelor lui Davis.Cyclopedia p. 373. Numeroasele sale lucrări, răspândite în sud, i-au adus supranumele de „sculptorul Confederației”.

În 1898, Zolnay a fost unul dintre cei opt membri, conduși de Charles DeKay, care au fondat National Arts Club, devenind primul vicepreședinte al acesteia.

Zolnay a fost descris pentru prima dată drept „sculptorul Confederației” încă din iulie 1899, într-un articol din Brooklyn Daily Eagle despre monumentul dedicat lui Jefferson Davis. Până atunci „primise deja atât de multe comenzi din Sud” încât dobândise acest supranume, reluat ulterior și în alte relatări. Văduva lui Jefferson Davis și fostă Primă Doamnă a Statelor Confederate, Varina Davis, se mutase în același an la New York și era citată în articol cu aprecieri la adresa lui Zolnay, cu care colaborase timp de șase luni la realizarea statuii. Pentru acuratețe, aceasta i-a pus la dispoziție hainele purtate de Davis în momentul capturării.

miniatura|Zolnay în 1900 Sursele familiale și biograful lui Zolnay descriu prietenia sa cu Varina Davis și accesul la cercul social pe care aceasta îl formase la New York drept baza unei întregi etape a carierei sale americane, numită „perioada confederată”, între 1899 și 1923. St. Louis, Washington, D.C. În 1903, Zolnay s-a mutat la St. Louis pentru a conduce departamentul de sculptură al Școlii de Arte Frumoase din St. Louis, înlocuindu-l pe Robert P. Bringhurst, și a predat acolo timp de câțiva ani, continuând în același timp să execute comenzi, multe dintre ele în sudul Statelor Unite. Printre studenții săi din St. Louis s-au numărat Caroline Risque, Nancy Coonsman și Adele Schulenburg Gleeson. La 19 noiembrie 1903, Zolnay era profesor de modelaj în cadrul școlii, curator al secției de sculptură a Muzeului de Arte Frumoase asociat și fusese numit recent în comitetul de trei membri care supraveghea departamentul de artă al Louisiana Purchase Exposition din 1904, funcție în care îi raporta lui Halsey Ives, fondatorul școlii cu două decenii înainte. Zolnay a contribuit, de asemenea, cu două figuri importante pentru Clădirea Transporturilor din cadrul expoziției.

În aceeași perioadă, Zolnay și asistenții săi din atelier au primit o comandă importantă pentru realizarea a două sculpturi de câte opt tone, reprezentând un leu și un tigru, destinate a fi amplasate pe coloane de aproximativ 12 metri, flancând intrarea de pe Delmar Road în nou-înființatul University City, Missouri, o suburbie dezvoltată în paralel cu expoziția din 1904. Beneficiarul lucrării a fost fondatorul și primul primar al orașului, promotorul și editorul Edward Gardner Lewis.dreapta|miniatura|Zolnay la Academia de Artă a Universității Populare, cu studenți precum Caroline Risque și Nancy Coonsman.După finalizarea sculpturilor leului și tigrului în 1909, Zolnay a părăsit Școala de Arte Frumoase din St. Louis și a intrat în serviciul clientului său, Edward Gardner Lewis, luând cu el cel puțin două dintre elevele sale, Nancy Coonsman și Caroline Risque. Lewis, promotor și editor cu activitate la scară națională, conducea un imperiu editorial profitabil și inițiase numeroase proiecte conexe. El l-a numit pe Zolnay șef al programului de sculptură din cadrul Academiei de Artă a Universității Poporului a Ligii Femeilor Americane, ceea ce presupunea participarea la programul de construcții din University City, elaborarea de materiale didactice de sculptură pentru cursuri prin corespondență și proiectarea unei sculpturi de șemineu destinate unei rețele naționale de sedii ale organizației, precum exemplul realizat la Katy Hamman-Stricker Library din Calvert, Texas. miniatura|282x282px|Zolnay în 1923 În 1913, Zolnay și-a mutat atelierul la Washington, D.C. Pe lângă activitatea sa de sculptor și organizarea de cursuri de sculptură la Atelierul Zolnay, a susținut și conferințe despre România, ilustrate cu muzică tradițională românească și proiecții de diapozitive, la Institutul Smithsonian și a realizat ilustrațiile pentru cele două volume ale lucrării The Roumanians and Their Lands, publicată de Roumanian Relief Committee of America în 1919.

Viața personală Zolnay s-a căsătorit cu Abigail (Abbie) Rowan Gillim la 23 noiembrie 1902. Aceasta era originară din sudul Statelor Unite; părinții ei proveneau din Irlanda și se stabiliseră în Kentucky. Au avut două fiice, Margaret și Elisabeth.

Zolnay a murit la 1 mai 1949, la reședința sa din Upper East Side, Manhattan. Moștenire dreapta|miniatura|Statuia lui Tudor Vladimirescu din Târgu-Jiu În 1902, în timpul unei vizite în România, a fost primit de regele Carol I al României într-o audiență privată de o oră la Castelul Peleș din Sinaia. Ulterior, regele i-a acordat Crucea de Cavaler a Ordinului Coroanei. Moștenirea sa artistică în România include statuia lui Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu și un bust al poetului Grigore Alexandrescu.

Familia Zsolnay a contribuit la îmbogățirea culturii orașului Pécs și la prosperitatea acestuia. Lucrările artistice ale generațiilor succesive pot fi observate pe fațadele caselor vechi și noi, pe acoperișuri, pe sculpturi și reliefuri, în vitrine și pe plăci comemorative. Sculptura băiatului sarazin care decorează fântâna a fost realizată de George Zsolnay.

Sculpturi miniatura|leii din beton de la Gates of Opportunity, University City. miniatura|Monumentul Barnard din Buttonwood Park, New Bedford, Massachusetts miniatura|Un monument din Nashville, în ziarul The New York Times, 1923. modelaj pentru replica Partenonului din Nashville, figuri pentru Clădirea Terminalului și Clădirea Educației și Igienei, precum și alte lucrări realizate pentru Expoziția Centenară și Internațională din Tennessee, Centennial Park, Nashville, Tennessee, 1895Creighton, Wilbur F., The Parthenon In Nashville: From a personal viewpoint, 1968, p. 21-22. fântână pentru Expoziția Trans-Mississippi și Internațională, Omaha, 1898 Ye Shall Know the Truth, and the Truth Shall Make You Free, sculptură în fronton din beton ștanțat, Cabell Hall, Universitatea din Virginia, Charlottesville, Virginia, 1898 Jefferson Davis, bronz pe soclu de granit, Hollywood Cemetery, Richmond, Virginia, 1899Universitatea din Virginia, pp. 66, 83. Angel of Grief, Memorialul Varina Anne „Winnie” Davis, Hollywood Cemetery, Richmond, Virginia, 1899 Monumentul Confederației, pe terenul Tribunalului Comitatului Daviess, Owensboro, Kentucky, 1900 lei din beton de la Gates of Opportunity și alte lucrări din jurul clădirii Woman's Magazine, University City, Missouri, 1903–1909 două figuri așezate pentru Clădirea Transporturilor și, posibil, alte lucrări pentru Expoziția Louisiana Purchase din 1904, St. Louis decorații interioare elaborate, cu numeroase cariatide și grupuri statuare, pentru James R. Browning United States Court of Appeals Building, San Francisco, proiectată de arhitectul James Knox Taylor, 1905 Monumentul Nathaniel Parker Willis, bronz, Cimitirul Oak Hill, Crawfordsville, Indiana, 1909 statuia din bronz a lui Sam Davis, Boy Hero of the Confederacy, pe terenul Capitoliului din Nashville, Tennessee, 1909 Monumentul Soldatului Confederat, Centennial Park, Nashville, Tennessee, inaugurat în 1909 Monumentul Hoo Hoo, Gurdon, Arkansas, 1909 Monumentul Barnard, Buttonwood Park Historic District, New Bedford, Massachusetts, 1914 statuia din bronz a lui Pierre Laclède, pe terenul Primăriei din St. Louis, 1914 Memorialul Morților Confederați, Forest Park, St. Louis, 1914 (înlăturat în 2017) friză pentru Central High School (astăzi Cardozo Senior High School), Washington, D.C., 1916 Statuia lui Sequoyah, reprezentând statul Oklahoma în National Statuary Hall Collection;National Statuary Hall Collection U.S. Capitol Historical Society, Accesat în 21 iulie 2026. comandă preluată după moartea sculptoriței Vinnie Ream, 1917 statuie din bronz a dr. Andrew Taylor Still, A.T. Still University, Kirksville, Missouri, 1917 Memorialul Kiwanis din Centennial Park, Nashville, 1923 bustul veteranului confederat Edmund William Cole, Kirkland Hall, clădirea administrativă a Universității Vanderbilt, Nashville bust din bronz al lui Edgar Allan Poe, Universitatea din Virginia, Charlottesville, Virginia basorelief pe monumentul funerar al lui Vinnie Ream, Cimitirul Național Arlington.Sherwood, Glenn V., Labor of Love: The Life & Art of Vinnie Ream, SunShine Press Publications, Hygiene CO, 1997 pp. 323–329. Galerie de imagini

Note

Bibliografie

Categorie:Nașteri în 1863 Categorie:Nașteri pe 4 iulie Categorie:Decese în 1949 Categorie:Decese pe 1 mai Categorie:Absolvenți ai Colegiului Național Sfântul Sava Categorie:Absolvenți ai Universității Naționale de Arte București Categorie:Americani de origine maghiară Categorie:Americani de origine română Categorie:Decorați cu Ordinul Coroana României Categorie:Oameni din Pécs Categorie:Oameni din Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești Categorie:Români de origine maghiară Categorie:Români emigrați în Statele Unite ale Americii Categorie:Sculptori americani din secolul al XIX-lea Categorie:Sculptori americani din secolul al XX-lea