Vincenzo „Enzo” Daniele Scifo ()
A jucat în patru ediții ale Campionatului Mondial, fiind unul dintre cei patru jucători belgieni care au făcut acest lucru vreodată.
Cariera de jucător Scifo s-a născut în La Louvière, Valonia, din părinți italieni din Sicilia. S-a dovedit a fi un talent extrem de promițător în fotbalul juvenil și a fost poreclit „Micul Pelé” la echipa sa locală, unde a marcat 432 de goluri în doar patru sezoane ca junior.
În 1982, s-a alăturat celui mai de succes club belgian, RSC Anderlecht pentru care a debutat în 1983, la vârsta de 17 ani. A câștigat cu Anderlecht trei titluri de campion al Belgiei și a condus echipa spre finala Cupei UEFA 1984, pierdută în fața lui Tottenham Hotspur la penalty-uri.
În 1987, a fost cumpărat de Inter Milano în schimbul sumei de 7,5 miliarde de lire italiene, la acea vreme, aceasta era suma record pentru un transfer de fotbal. După o perioadă nereușită la Inter, în care a reușit doar patru goluri în campionat în 28 de apariții, s-a mutat la clubul francez Girondins Bordeaux în 1988, unde a dezamăgit din nou, s-a confruntat cu accidentări și conflicte cu membrii lotului senior. Cariera sa a fost relansată printr-o mutare reușită la AJ Auxerre în 1989, la vârsta de 23 de ani, sub conducerea lui Guy Roux. În 1991, a revenit în Italia, la AC Torino, cu care a ajuns în finala Cupei UEFA 1992, în chiar primul sezon, finală pierdută în fața lui Ajax Amsterdam. În sezonul următor, a câștigat Coppa Italia. Scifo s-a mutat apoi la AS Monaco în 1993, unde s-a bucurat de un nivel similar de succes și a câștigat campionatul Franței în 1997. S-a întors la Anderlecht mai târziu în acel an și a câștigat al patrulea titlu de campion al Belgiei în sezonul 1999-2000.
Cariera de antrenor Scifo și-a început cariera de antrenor la R. Charleroi SC, alăturându-se clubului în sezonul 2000-2001. Rezultatele negative au dus la demisia sa în iunie 2002. Ulterior, a antrenat pe AFC Tubize între 2004 și 2006, iar mai târziu a devenit antrenor principal al RE Mouscron în 2007. Pe 6 iunie 2009, Scifo a părăsit Mouscron din cauza situației financiare dificile a clubului. Scifo a antrenat pe RAEC Mons între 2012 și 2013. Între 2015 și 2016, a fost antrenorul echipei naționale a Belgiei U21. Scifo a fost numit antrenor al lui Mouscron în 2021, dar a fost demis din funcție după un început slab de sezon. În 2024, Enzo Scifo a fost numit manager de talente al RAAL La Louvière, clubul succesor al lui Louviéroise, unde a început ca jucător de tineret.
Note
Legături externe
Categorie:Nașteri în 1966 Categorie:Nașteri pe 19 februarie Categorie:Sportivi belgieni în viață Categorie:Fotbaliști belgieni Categorie:Mijlocași Categorie:Fotbaliști ai AJ Auxerre Categorie:Fotbaliști internaționali belgieni Categorie:Fotbaliști ai Campionatului Mondial de Fotbal 1986 Categorie:Fotbaliști ai Campionatului Mondial de Fotbal 1990 Categorie:Fotbaliști ai Campionatului Mondial de Fotbal 1994 Categorie:Fotbaliști ai Campionatului Mondial de Fotbal 1998