Partidul Independenței ( ) este un partid politic conservator din Islanda. Este în prezent al doilea partid ca mărime din Althing, cu 14 locuri. Președintele partidului este Guðrún Hafsteinsdóttir.

A fost înființat în 1929 prin fuziunea Partidului Conservator cu Partidul Liberal. Această fuziune a reunit cele două partide care pledau pentru dizolvarea uniunii dintre Danemarca și Islanda; dizolvarea a avut loc în 1944, în timpul ocupației germane a Danemarcei. De la înființarea sa în 1929, partidul a obținut cel mai mare număr de voturi la toate alegerile, cu excepția celor din 2009 și 2024, când s-a situat în urma Alianței Social Democrate. Fiecare lider al Partidului Independenței a deținut, la un moment dat, și funcția de prim-ministru. Din 1983, au existat doar două guverne din care Partidul Independenței a lipsit: al doilea cabinet al Jóhannei Sigurðardóttir (2009–2013) și actualul cabinet al lui Kristrún Frostadóttir (din 2024).

În chestiuni fiscale, Partidul Independenței este liberal din punct de vedere economic, susținând privatizareaFontaine, Andie Sophia (February 23, 2021). Iceland’s Political Parties: Who Are These People? The Reykjavik Grapevine. Retrieved: 13 September 2021. și opunându-se intervenționismului. Poziționat ideologic la centru-dreaptaNordic States and European Integration: Awkward Partners in the North? p.106. Edited by Malin Stegmann McCallion and Alex Brianson. Published by Palgrave Macmillan. First published in 2017. Published in Cham, Switzerland. Accessed via Google Books. spectrului politic, partidul se bucură de cel mai puternic sprijin din partea pescarilor și a persoanelor cu venituri ridicate. Partidul este membru de lungă durată al Uniunii Internaționale a Democrației, iar în septembrie 2023 a obținut statutul de membru asociat în cadrul Partidului Popular European.

Istorie Înființat pe 25 mai 1929, Partidul Independenței a luat naștere prin fuziunea dintre Partidul Conservator (1924) și Partidul Liberal (1925). Acesta a preluat din nou numele partidului istoric „Partidul Independenței”, care se divizase în facțiuni conservatoare și liberale în anul 1927. Fuziunea partidelor Conservator și Liberal din Islanda a propulsat Partidul Independenței în prim-plan, consolidându-i statutul de principală forță non-socialistă din politica scandinavă. Încă de la primele alegeri la care a participat, în 1931, acesta a devenit cel mai mare partid din Islanda.Tomasson (1980), pp. 41–2

Partidul Independenței a fost multă vreme dominat de „Caracatița” – un grup format din paisprezece familii care constituie elita economică și politică a țării. Favorizat de sistemul electoral și controlând indirect cea mai mare parte a mass-mediei, acesta rămâne cel mai mare partid din Islanda, obținând de obicei peste o treime din voturi la alegerile parlamentare.

Partidul Independenței a câștigat alegerile din 2007, sporindu-și cu trei numărul de mandate în Althing. Acesta a format un nou guvern de coaliție sub conducerea lui Geir Haarde, împreună cu Alianța Social Democrată, după ce Partidul Progresist suferise o înfrângere electorală severă. La alegerile din 2009, partidul a scăzut de la 25–26 la 16 mandate în Althing, devenind al doilea partid ca mărime din Islanda, după Alianța Social Democrată (care a câștigat două mandate, ajungând la 20).

Partidul Independenței a revenit la guvernare după alegerile generale din 2013, obținând 19 locuri în Althing și cele mai multe voturi, devenind astfel din nou cel mai mare partid din Islanda. Partidul Independenței a format un guvern majoritar împreună cu Partidul Progresist, Bjarni preluând portofoliul de ministru al Finanțelor și Afacerilor Economice sub conducerea premierului Sigmundur Davíð Gunnlaugsson, președintele Partidului Progresist. Coaliția guvernamentală s-a destrămat după ce dezvăluirile din „Panama Papers” au arătat că Sigmundur Davíð Gunnlaugsson, Bjarni Benediktsson și alți membri marcanți ai Partidului Independenței dețineau fonduri în conturi bancare offshore. Alegerile generale din 2016 au dus la formarea unui guvern alcătuit din Partidul Independenței, Viitorul Luminos și Viðreisn, Partidul Independenței deținând 21 de locuri în Althing. Acest guvern s-a destrămat ulterior din cauza legăturilor tatălui lui Bjarni Benediktsson cu un infractor condamnat pentru abuz sexual asupra minorilor, a cărui cazier judiciar fusese șters de ministrul de Interne, un deputat al Partidului Independenței. După alegerile generale din 2017 — convocate pe fondul nemulțumirii publice intense provocate de acea decizie — Partidul Independenței a format un nou guvern împreună cu Mișcarea Stânga-Verde și Partidul Progresist. Partidul Independenței deținea 17 locuri în Parlament.

După alegerile parlamentare din 2021, noul guvern a fost, la fel ca cel anterior, o coaliție formată din trei partide – Partidul Independenței, Partidul Progresist și Mișcarea Stânga-Verde – condusă de prim-ministrul Katrín Jakobsdóttir, din partea Mișcării Stângii-Verzi. În aprilie 2024, Bjarni Benediktsson i-a succedat lui Katrín Jakobsdóttir în funcția de prim-ministru. La scurt timp după aceea, Mișcarea Stânga-Verde s-a retras de la guvernare, iar în noiembrie 2024 au avut loc noi alegeri. Partidul Independenței a obținut cel mai slab rezultat din istoria sa, reușind să trimită în Althing doar 14 reprezentanți și acumulând 19% din voturi – ambele cifre reprezentând minime istorice pentru partid. Totuși, din cauza fragmentării opoziției, Partidul Independenței s-a clasat totuși pe locul al doilea atât în ​​ceea ce privește numărul total de voturi, cât și numărul total de mandate.

Ideologie și platformă Partidul Independenței a fost descris ca fiind conservator și conservator-liberal.

Încă de la înființare, partidul a fost singura formațiune politică majoră de dreapta din Islanda, reușind să atragă o gamă largă de alegători de centru-dreapta. Prin urmare, partidul nu se situează la o dreapta la fel de radicală precum majoritatea partidelor de dreapta din celelalte țări nordice, funcționând mai degrabă ca un partid „de masă” (sau „catch-all”). Asemenea conservatorilor britanici, partidul se definește în primul rând prin pragmatism, spre deosebire de o abordare bazată pe ideologie,Tomasson (1980), p. 42 iar numele său este perceput ca o aluzie la independența față de dogme (întrucât sensul inițial al numelui — promovarea independenței față de Danemarca — a fost realizat cu mult timp în urmă). Pe parcursul celei mai mari părți a perioadei sale de dominație politică, partidul s-a bazat pe guvernarea în coaliție, formând alianțe cu numeroase partide parlamentare importante.

Partidul Independenței a fost, în general, adept al liberalismului economic și a susținut o intervenție limitată a statului în economie. Inițial, a promovat principiul laissez-faire, însă și-a orientat politicile economice spre stânga în anii '30, acceptând instituirea unui stat social.

Partidul are o orientare liberală în chestiuni sociale și, din punct de vedere istoric, a fost mai puțin conservator decât alte partide de centru-dreapta din Scandinavia. A fost singurul partid care a susținut constant ridicarea interdicției privind berea și a furnizat trei sferturi dintre voturile în favoarea legalizării; interdicția a fost ridicată în 1989.

Organizare și sprijin Din perspectivă istorică, partidul a fost cel mai de succes partid liberal-conservator din țările nordice. Se bucură de o bază largă de susținere, însă beneficiază de cel mai puternic sprijin din partea numeroasei comunități islandeze de pescari și din partea mediului de afaceri. Susținerea pentru Partidul Independenței provine în principal din regiunile de sud și sud-vest.

Partidul Independenței a încercat întotdeauna să evite adresarea către o anumită clasă socială. Prin urmare, partidul reușește în mare măsură să atragă alegători din clasa muncitoare, fapt care se datorează parțial susținerii ferme a independenței de către partid în anii '30. Totuși, baza sa principală de susținere se află în rândul clasei de mijloc, partidul bucurându-se de o susținere disproporționat de mare din partea persoanelor cu venituri ridicate și a celor cu studii superioare.

Partidul s-a bucurat multă vreme de susținerea publicației Morgunblaðið , un ziar islandez de referință. Davíð Oddsson, premierul cu cel mai lung mandat din istoria Islandei și fost lider al Partidului Independenței, este unul dintre cei doi redactori-șefi ai ziarului. De asemenea, partidul a fost susținut în trecut de ziarul de după-amiază Vísir, care face parte în prezent din DV.

Partidul are o tradiție a individualismului și a personalităților puternice, aspecte care s-au dovedit dificil de gestionat pentru conducere. Partidul Commonwealth s-a desprins în 1941, iar Partidul Republican s-au scindat în 1953; ambele grupări s-au opus orientării partidului spre stânga și îndepărtării sale de liberalismul clasic. Niciuna dintre aceste grupări disidente nu a reușit să obțină mandate în Althing, ambele dispărând rapid. Partidul Cetățenilor s-a separat de partid în 1983, dar s-a destrămat în 1994.

Aripa sa de tineret, „Tinerii Independenți”, este de departe cea mai mare organizație de tineret din Islanda, numărând peste 12.000 de membri. Aceasta are o orientare ceva mai pronunțat liberală în sens clasic decât partidul-mamă.

Partidul are o bază de membri foarte mare, 15% din populația totală fiind membră a partidului.

Relații internaționale Timp de mai mulți ani, Partidul Independenței a fost membru al Uniunii Democrate Internaționale; din această uniune fac parte partide similare, precum Partidul Conservator (Norvegia), Partidul Moderat (Suedia), Republicanii (Franța), Partidul Coaliției Naționale (Finlanda) și Uniunea Creștin-Democrată (Germania). În 2011, partidul a aderat la Partidul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni – o organizație politică eurosceptică de centru-dreapta –, însă s-a retras în 2021. În septembrie 2023, a devenit membru asociat al Partidului Popular European, formațiune pro-UE.

Rezultate electorale AlegeriLiderVoturi%Locuri+/–PozițieGuvernare1931 Jón Þorláksson16,89143.82New 2193317,13148.01 5 1193421,97442.32 0 11937 Ólafur Thors24,13241.31 3 21942 (iulie)22,97539.52 0 21942 (octombrie)23,00138.55 3 1194626,42839.50 0 1194928,54639.53 1 1195328,73837.12 2 1195635,02742.37 2 11959 (iunie)36,02942.49 1 11959 (octombrie)33,80039.72 4 11963 Bjarni Benediktsson37,02141.43 0 1196736,03637.50 1 11971Jóhann Hafstein38,17036.22 1 11974 Geir Hallgrímsson48,76442.73 3 1197839,98232.72 5 1197943,83835.42 1 1198350,25138.67 2 11987Þorsteinn Pálsson41,49027.17 5 11991 Davíð Oddsson60,83638.56 8 1199561,18337.07 1 1199967,51340.74 1 1200361,70133.68 4 12007Geir Haarde66,75436.64 3 12009 Bjarni Benediktsson44,37123.70 9 2201350,45426.70 3 1201654,99029.00 2 1201749,54325.25 5 1202148,70824.39 0 1202441,14319.36 2 2

Referințe

Bibliografie

Legături externe Official website The National Youth Organisation of the Independence Party, named Samband ungra sjálfstæðismanna or SUS in Icelandic, is one of the oldest political youth movements in Iceland. About the Independence Party Categorie:Partide politice din Islanda Categorie:Partide conservatoare Categorie:Partide eurosceptice Categorie:Fondări în 1929