Lagny-sur-Marne este o comună franceză situată în departamentul Seine-et-Marne, în regiunea Île-de-France.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localisation Lagny-sur-Marne este situată la aproximativ 28 km est de Paris.
Comune limitrofe
Geologie și relief Lagny-sur-Marne se întinde între valea Marna și începutul podișului Brie. Râul Marna constituie limita nordică a comunei. Localitatea este amplasată pe versantul unui deal, așa cum se întâmplă adesea de-a lungul Marnei.
Comuna este clasificată în zona de seismicitate 1, corespunzând unei seismicități foarte scăzute.
Hidrografie Sistemul hidrografic din Lagny-sur-Marne este compus din trei cursuri: Marna în nord, cu o lungime de 514,26 km, principalul afluent al Senei; Pârâul Bicheret, cu o lungime de 5,34 km; și Pârâul Bouillon (sau pârâul d'armoin), cu o lungime de 5,59 km, ambele fiind afluenți ai Marnei.
Lungimea liniară globală a cursurilor de apă de pe teritoriul comunei este de 6,23 km.
Climă Mai multe studii au fost realizate pentru a caracteriza tipurile climatice la care este expus teritoriul național. Zonările obținute diferă în funcție de metodele utilizate, natura și numărul parametrilor luați în considerare, eșantionarea teritorială a datelor și perioada de referință. În 2010, clima comunei este de tipul climatului oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) pe baza unui set de date care acoperă perioada 1971-2000. În 2020, clima predominantă este clasificată Cfb, conform clasificării Köppen-Geiger, pentru perioada 1988-2017, și anume un climat temperat cu vară răcoroasă fără sezon uscat. De asemenea, Météo-France publică în 2020 o nouă tipologie a climatelor Franței metropolitane în care comuna este expusă unui climat oceanic alterat și se află într-o zonă de tranziție între regiunile climatice „Sud-vestul bazinului parizian” și „Nord-estul bazinului parizian”. De asemenea, face parte din zona H1a în conformitate cu reglementarea de mediu 2020 pentru construcțiile noi.
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 11,6 °C, cu o amplitudine termică anuală de 15 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 705 mm, cu 10,7 zile de precipitații în ianuarie și 7,8 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Torcy la 5 km distanță, este de 12,1 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 716,4 mm.
Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022.
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Lagny-sur-Marne este categorizată drept centru urban mare, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Ea aparține unității urbane Paris, o aglomerație interdepartamentală care reunește 407 comune, dintre care face parte ca localitate din periferie. În plus, comuna face parte din zona metropolitană a Parisului, din care constituie una dintre localitățile centrului principal. Această zonă cuprinde 1.929 de comune.
Utilizarea terenurilor În 2018, teritoriul comunei se împarte în 71,6 % zone urbanizate, 13,4 % zone industriale comercializate și rețele de comunicații, 5,8 % păduri, 4,6 % terenuri arabile, 4,4 % spații verzi artificializate neagricole și < 0,5 % zone agricole eterogene.
Căi de comunicație Comuna este deservită la vest de A104 și la est de fosta RN 34 (actuala RD 934) și RD 231.
Creată începând din 1970, în trei etape, și pentru a degreva centrul orașului de o circulație auto din ce în ce mai densă, o șosea rapidă cu 2x2 benzi leagă, prin cartierele de sud ale orașului, șoseaua de centură Francilienne la vest de RD 934 și RD 231 la est. Stratul de uzură al carosabilului a fost refăcut în 2019 pentru a atenua (cu succes) zgomotul provenit de la mașini.
Toponimie Lagny (1793, 1801), Lagny-sur-Marne (1971).
Comuna, numită Lagny din 1801, a preluat oficial denumirea de Lagny-sur-Marne la 24 martie 1971, în urma decretului din 10 martie 1971.
Istorie Evul Mediu Evul Mediu Timpuriu, fondarea abației O văduvă bogată numită Ermentrude descrie în testamentul său datat din anii 570 (potrivit datării propuse de Josiane Barbier) bunurile sale între Paris și Meaux, și în special domeniul Lagny-sur-Marne. Ea face donația ansamblului către bazilica Saint-Symphorien din Paris, unde este înmormântat propriul său fiu Deorovaldus. O copie pe papirus contemporană originalului se păstrează și astăzi.
Primiind de la Erchinoald o parte din teritoriu, Fursey din Péronne, călugăr irlandez, a construit pe malul Marnei, pe domeniul Latiniacum a lui Clovis al II-lea și a , în secolul al VII-lea, o mănăstire, abația Saint-Pierre, pornind de la care s-au format târgul și apoi orașul actual Lagny.
Răvășită de vikingi în secolul al IX-lea, abația Saint-Pierre este în secolul al X-lea în ruine.
Evul Mediu Clasic Abația este refăcută din 990 până în 1018 de către contele de Meaux și Troyes Herbert al IV-lea de Vermandois, zis cel Tânăr, și fiul său Etienne I. În 1019, noua mănăstire, de obediență regală, este consacrată în prezența lui Robert al II-lea al Franței, iar senioria Laigny (denumirea populară a târgului) este restabilită.
În jurul anului 1023, senioria monastică de la Lagny intră în posesia lui Odo al II-lea de Blois, zis Cel din Champagne, iar ulterior trece la descendenții săi Theobald al III-lea de Blois, Theobald al IV-lea de Blois, zis Cel Mare, Henric I de Champagne, zis Liberalul, și , zis Trubadurul, toți conți de Champagne.
În 1142, Yves, legatul Sfântului Scaun, a ținut un conciliu acolo. Epidemii de „focul Sfântului Anton” sunt consemnate în secolul al XII-lea: această boală, ergotismul, provena din cornul secarei, o ciupercă ce provoca moartea și decimase întreaga populație, așa cum avea să o facă mai târziu ciuma neagră.
Târgul Sfinților Inocenți Abația, aflată sub autoritatea comților de Champagne timp de aproximativ două secole și jumătate, creează și organizează încă din secolul al XI-lea Târgul Sfinților Inocenți. Acesta este unul dintre cele mai celebre șase târguri din Champagne din secolele al XII-lea și al XIII-lea, alături de cele două din Provins, cele două din Troyes și cel din Bar-sur-Aube. Abația își reface biserica abațială în secolul al XIII-lea în stil nou, dezvoltă orașul, îl înconjoară cu ziduri de apărare și îl îmbogățește prin comerț.
În orașul lovit de două incendii în epopeea medievală, se mai păstrează astăzi trei structuri provenite de la abație: intrarea sa fortificată din Piața Fântânii, biserica Saint-Pierre și Notre-Dame-des-Ardents – corul abației neterminate apărute în perioada excepțională a secolului al XIII-lea – și primăria, restaurarea bisericii abațiale din secolul al XVIII-lea fiind concomitentă cu cea a reședinței abaților de la La Grange-au-Bois. Această denumire modernă de Notre-Dame-des-Ardents i-a fost atribuită oficial în 1950 pentru a comemora rugăciunea adresată Fecioarei Maria („Notre-Dame-des-Aydans”) de către populația medievală din Lagny, care ar fi oprit cele două epidemii de ergotism („focul Sfântului Anton”) ce decimaseră orașul în secolele al XI-lea și al XII-lea.
Tot atunci, în secolul al XII-lea, un mare turneu de cavalerie s-a desfășurat în câmpia Marnei, la vest de zidurile cetății, la care a participat , precum și Henric cel Tânăr, fiul și moștenitorul regele Angliei, Henric al II-lea.
Tot în acest secol are loc lungul domniu asupra regiunilor Brie și Champagne al contele Thibaut cel Mare care, în 1152, a ales biserica abațială din Lagny drept loc de veci, așa cum făcuse și Herbert cel Tânăr, contele care a refăcut abația distrusă de vikingi. Secolul al XIII-lea, care a urmat, va marca apogeul activității abației Saint-Pierre în „Laigni”.
Filip August le interzice conților de Champagne să înconjoare orașul Lagny cu ziduri, oraș care, în 1361, este alipit domeniului regal.
Evul Mediu Târziu, Ioana d'Arc la Lagny În 1415, Ioan de Burgundia este cazat acolo în timp ce așteaptă ca Carol al VI-lea să-i acorde o audiență, care îi este refuzată. Drept răzbunare, el jefuiește Lagny.
După asediul Parisului din septembrie 1429, notabilii predau orașul lui Carol al VII-lea și Ioanei d'Arc. Aceasta din urmă revine acolo în aprilie 1430 și locuiește aproximativ două luni, timp în care, în fruntea trupelor sale, atacă convoaiele engleze.
În luna mai, ea îl ia prizonier, în bătălia de la Vaires, pe căpitanul burgund Franquet d'Arras, care este decapitat la Lagny.
Englezii decid atunci să pună orașul sub blocadă; totuși, la 18 august 1429, sub conducerea lui Jean Foucault, un detașament din Lagny ajunge până la poarta Saint-Antoine, capturează o turmă mare de vite, vaci și boi, și se întoarce prin vadul Saint-Maur. Atacați de trupele engleze, superioare numeric, locuitorii din Lagny sunt luați prizonieri și eliberați pentru o răscumpărare.
La 18 martie 1430, după ce cucerește Gournay și fortul Montjay, John de Lancaster, duce de Bedford și regent al Franței, începe cu 1.200 de oameni primul asediu al orașului Lagny. Comandat de Jean Foucault (care fusese eliberat), Geoffroy de Saint-Aubin și Huçon Kennedy, un căpitan scoțian, orașul suferă mai multe asalturi care sunt respinse cu vitejie, iar englezii sunt în cele din urmă obligați să ridice asediul.
La 1 mai 1432, după ce a introdus în oraș mai mulți trădători, mareșalul Franței Jean de Villiers, senior de L'Isle-Adam, în fruntea a 600 de luptători anglo-burgunzi, a pus cel de-al doilea asediu în fața orașului Lagny. Încă o dată, curajul locuitorilor din Lagny a făcut diferența, iar atacatorii au fost obligați să se retragă din nou spre Paris.
În urma acestei confruntări, John de Lancaster, duce de Bedford, însoțit de un mare număr de generali burgunzi, a mobilizat resurse uriașe pentru acest al treilea asediu: 6.000 de luptători și un număr prodigios de mașini de război, și a venit să asedieze Lagny, care era apărat de 800-1.000 de luptători. După mai multe lupte, asediul a fost ridicat la 20 august.
Epoca Modernă În 1544, locuitorii se revoltă; mareșalul de Lorges cucerește orașul prin asalt și lasă să se comită acolo tot felul de excese.
Abația beneficiază de o nouă remodelare arhitecturală în secolul al XVIII-lea, sub regimul de commendă, urmând ca apoi să dispară definitiv împreună cu călugării săi odată cu Revoluția Franceză, clădirile sale devenind primărie.
Epoca Contemporană Dezafectate în timpul Revoluției Franceze, unele clădiri ale abației sunt vândute în 1796. Secolul al XIX-lea aduce transformarea clădirilor rămase într-un spital militar. Inscripția „Hôpital Militaire” subzistă încă pe frontonul porții principale. Din 1842, fosta abație adăpostește primăria din Lagny-sur-Marne.
Intrarea fortificată a fostei abații dă astăzi în Piața Fântânii (Place de la Fontaine). Acolo se mai poate citi încă o inscripție care datează din timpul Revoluției, realizată în 1793 cu ocazia sărbătorii „Unității și Indivizibilității Republicii”: „Unitate Indivizibilă a Republicii Libertate Egalitate Fraternitate sau Moartea” (în ).