A nu se confunda cu Walter Zev Feldman.
Zev Feldman (n. cca 1975) este un istoric de jazz și producător muzical american, fiind, alături de George Klabin, coproprietar al casei de discuri Resonance Records, care este specializată în producția de înregistrări istorice și de arhivă.
Viața și activitatea La începutul carierei sale în industria muzicală, Feldman a lucrat în domeniul marketingului pentru case de discuri precum PolyGram, Rhino Records și Concord Music Group. George Klabin, care profesase ca inginer de sunet în anii 1960 și își vânduse cele două studiouri de înregistrări din New York în 1981, a fondat ulterior organizația nonprofit Rising Stars Foundation. Din aceasta a luat naștere, în anul 2008, casa de discuri Resonance, sub egida căreia au fost realizate producții alături de artiști precum Dado Moroni, Christian Howes, Tamir Hendelman și Eddie Daniels. În anul 2009, în calitate de director al casei de discuri, Klabin l-a angajat pe Zev Feldman.
Feldman, care de atunci a colaborat la diverse proiecte cu case de discuri precum Elemental Music, Sunset Blvd Records, Impulse! Records, Real Gone Music și Sam/Saga Records, s-a specializat în activitatea sa pentru Resonance pe redescoperirea și producția unor înregistrări de arhivă inedite din domeniul jazzului, aparținând unor artiști precum Albert Ayler, John Coltrane, Wes Montgomery, Thelonious Monk, Bill Evans, Sonny Rollins sau Larry Young. În plus, Feldman a produs nu doar mai multe materiale pentru alte case de discuri (incluzând o reeditare a albumului Ode to Billie Joe semnat de Bobbie Gentry și seturi live recent descoperite ale Ettei Jones și ale lui Cannonball Adderley), ci și un material publicat în premieră al lui Eric Dolphy, intitulat Musical Prophet. De la începutul anului 2019, Feldman activează, de asemenea, în cadrul Verve Music Group (parte a Universal Music Group); punctul central al acestei activități îl reprezintă marcarea a 80 de ani de la înființarea casei de discuri Blue Note Records.
În anul 2016, Feldman a fost desemnat „Rising Star Producer” în cadrul sondajului criticilor (Critic’s Poll) al revistei Down Beat, în semn de recunoaștere pentru contribuția sa la 26 de înregistrări istorice de jazz; totodată, revista Stereophile l-a supranumit „Indiana Jones al jazzului”. La sfârșitul anului 2020, alături de Will Friedwald și George Klabin, a primit o nominalizare la premiile Grammy în categoria „Best Historical Album”, pentru materialul Hittin’ the Ramp: The Early Years (1936 – 1943) al lui Nat King Cole.
Note