Vântul ne va purta (în , transliterat Bād mā rā khāhad bord) este un film dramatic iranian din 1999, scris și regizat de Abbas Kiarostami. Titlul filmului face referire la poemul omonim al poetei iraniene Forough Farrokhzad. Filmul urmărește un jurnalist care, pretinzând că este inginer, sosește într-un sat kurd pentru a realiza un reportaj despre ritualurile funerare ce urmează să însoțească moartea iminentă a unei bătrâne. Întrucât femeia continuă să trăiască, protagonistul este nevoit să-și prelungească șederea în sat, experiență care îl determină să își schimbe perspectiva asupra vieții și să descopere ritmul și valorile comunității rurale.
Rezumat
Un cineast și doi colaboratori ai săi, care sunt auziți, dar nu apar niciodată în cadru, sosesc din Teheran în satul kurd Siah Darreh pentru a realiza un documentar despre ritualurile funerare locale. Adevăratul scop al vizitei lor rămâne necunoscut locuitorilor, ceea ce dă naștere unor zvonuri potrivit cărora ar căuta o comoară.
Pe parcursul șederii în sat, conducătorul echipei primește în mod repetat apeluri telefonice din Teheran. Întrucât semnalul de telefonie mobilă este disponibil doar pe un deal din apropiere, unde se află cimitirul satului, acesta este nevoit să urce acolo de fiecare dată când este contactat. Pe măsură ce timpul trece, apelurile devin tot mai insistente, însă decesul bătrânei, evenimentul pentru care echipa venise în sat, continuă să întârzie. În acest răstimp, protagonistul dezvoltă o relație de prietenie cu un băiat din sat, al cărui unchi este persoana de legătură a echipei cu comunitatea locală.
Recepție
Box-office Pe site-ul agregator de recenzii Metacritic, filmul are un scor de 87 din 100, calculat pe baza a 19 recenzii, ceea ce corespunde calificativului „apreciere universală”. Pe Rotten Tomatoes, are un rating de aprobare de 97%, bazat pe 31 de recenzii.
Recepție critică Vântul ne va purta a fost primit cu entuziasm de critica de specialitate. Jonathan Rosenbaum l-a descris drept „o capodoperă comică ambiguă”, spunând că ar putea fi cel mai important film realizat de Abbas Kiarostami și unul dintre cele mai complexe din filmografia sa. Sean Axmaker, de la Seattle Post-Intelligencer, a caracterizat filmul drept „o celebrare a spiritului uman, nimic mai puțin decât sublimă”. La rândul său, J. Hoberman a remarcat construcția formală a peliculei, considerând-o „un film despre nimic și despre toate – viață, moarte și calitatea luminii pe dealurile prăfuite”.
Criticii au remarcat și utilizarea sistematică a spațiului din afara cadrului (offscreen space). Într-o analiză dedicată filmului, Kenta McGrath arată că Abbas Kiarostami construiește narațiunea printr-un joc constant între imagine și sunet, acordând o importanță egală elementelor nevăzute și celor aflate în cadru. Numeroase personaje esențiale, inclusiv membrii echipei de filmare care îl însoțesc pe protagonist, bătrâna a cărei moarte este așteptată și muncitorul cu care Behzad conversează în repetate rânduri, sunt auzite, dar nu apar niciodată pe ecran. Potrivit lui McGrath, această strategie formală reflectă interesul regizorului pentru limitele reprezentării cinematografice și transformă filmul într-o meditație asupra relației dintre realitate și imaginea cinematografică.
Într-un clasament publicat de revista Variety, criticul Scott Foundas a plasat acest film pe primul loc, înaintea filmelor La Commune (Paris, 1871) (regia Peter Watkins) și Va curge sânge (regia Paul Thomas Anderson). Deși fusese realizat la sfârșitul secolului al XX-lea, filmul anticipa numeroase direcții pe care avea să le urmeze cinematografia în deceniul următor. În opinia criticului, filmul explorează dificultatea surprinderii autenticității vieții prin intermediul imaginii cinematografice, transformând încercarea protagonistului de a documenta ritualurile funerare ale unui sat kurd într-o meditație asupra relației dintre cinema și realitate.
Într-un sondaj din 2012 realizat de British Film Institute, șapte critici au clasat filmul Vântul ne va purta printre cele 10 filme preferate ale lor.
Premii Vântul ne va purta a fost nominalizat la Marele Premiu al Sindicatului Criticilor de Cinema din Belgia. După premiera sa din cadrul celei de-a 56-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Veneția, filmul a fost lansat în Statele Unite în anul 2000. La sfârșitul deceniului, a cunoscut o reevaluare critică, fiind inclus de numeroși critici de film în clasamentele celor mai importante producții cinematografice ale anilor 2000.
Pelicula a fost selectată în competiția oficială a celei de-a 56-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Veneția, unde a fost nominalizată la Leul de Aur. În cadrul festivalului, a obținut Marele Premiu Special al Juriului (Leul de Argint), Premiul FIPRESCI și Premiul CinemAvvenire. Filmul a mai fost distins și cu numeroase alte premii și nominalizări.
Note
Legături externe
The Wind Will Carry Us is on the Arts & Faith Top100 Spiritually Significant Films list Reviews on worldfilm.about.com
Categorie:Filme din 1999 Categorie:Filme dramatice din 1999 Categorie:Filme dramatice iraniene Categorie:Filme cu acțiunea în Iran Categorie:Filme bazate pe poezii