Un piercing în limbă (sau piercing lingual) este un tip de piercing corporal realizat de obicei direct prin centrul limbii. De la scăderea sa în popularitate în jurul anului 2011, a cunoscut o revenire recentă, devenind al doilea cel mai popular piercing în rândul tinerelor femei cu vârste cuprinse între 16 și 25 de ani în 2019. A devenit destul de nepopular în rândul bărbaților, deși în anii 1990 și la începutul anilor 2000 era mai popular printre bărbați decât printre femei și era asociat cu cultura punk. Piercingul pe linia mediană a limbii, adică o singură perforare prin centrul limbii, este cel mai comun mod de realizare.

Istoric și cultură thumb|Piercing în curs de executare

Termenul „inel în limbă” este adesea folosit pentru a se referi la piercingul în limbă, dar acesta nu este precis, deoarece inelele sunt rareori purtate în astfel de piercinguri.

Există o istorie a piercingului ritualic al limbii în culturile aztecă și mayașă. Preoții își perforau limba și fie extrăgeau sânge din ea, fie treceau frânghii dure prin perforație pentru a-și provoca durere. Cu toate acestea, nu există dovezi că aztecii practicau piercingul lingual permanent sau pe termen lung, în ciuda utilizării altor modificări corporale permanente, procedura fiind efectuată exclusiv pentru a-și onora zeii.

Piercingul în limbă are o istorie lungă în practicile religioase și artistice. Populațiile din Mesoamerica, cum ar fi aztecii, practicau acest tip de piercing ca parte a ofrandelor aduse zeităților lor. În mod similar, mediumurile spirituale din anumite triburi australiene practicau perforarea limbii ca ofrandă și ca modalitate de a-și demonstra starea de transă.Elkin, A., "Aboriginal Men of High Degree: Initiation and Sorcery in the World's Oldest Tradition"

De la începutul secolului al XX-lea, circarii occidentali au preluat multe dintre trucurile lor de la fachiri, oferind publicului american și european primele imagini ale piercingului în limbă.

Piercingul permanent sau pe termen lung al limbii face parte din renașterea modificărilor corporale în societatea contemporană. Disponibilitatea bijuteriilor de tip tijă (barbell) din de înaltă calitate este asociată cu apariția acestui piercing în anii 1980. Ca în cazul multor inovații în domeniul piercingului, originea acestei practici este asociată cu studioul , primul studio profesional de piercing corporal din Statele Unite, situat anterior în Los Angeles, California.

a apărut în revista (prima publicație despre piercingul corporal) în numerele #18 (1983) și #19, fiind primul caz documentat de piercing în limbă din revistă.

, prima persoană care a primit certificatul de Master Piercer de la (pionier al piercingului corporal și fondator al studiolui Gauntlet), a contribuit la popularizarea acestui tip de piercing.

Bijuterii thumb|right|300px|Tijele drepte cu bile din plastic sau metal sunt purtate frecvent în piercingurile din limbă. Limbile sunt perforate de obicei cu bijuterii de tip (barbell). Din cauza mișcării frecvente a limbii, dimensiunea bijuteriei și confortul sunt deosebit de importante. Tijele prea subțiri sunt predispuse la , provocând disconfort și iritații. Piercingurile din limbă pot fi adesea lărgite cu ușurință pentru a acomoda bijuterii mai mari. Perforarea inițială se face adesea la calibrul 14 g (1,6 mm), dar pentru a evita etapele ulterioare de lărgire, este posibilă perforarea directă la 12 g (2,0 mm) sau chiar 10 g (2,4 mm).

Unele persoane aleg ulterior să își lărgească piercingul la 12 g (2 mm), 10 g (2,4 mm), 8 g (3,2 mm) sau 6 g (4,0 mm) pentru a preveni posibila migrare și pentru a obține o fixare mai stabilă și mai confortabilă. Este posibilă extinderea până la diametre de peste 10 mm. Bilele de la capetele tijei pot fi realizate din numeroase materiale decorative. Bilele plate sau discrete, potrivite cu culoarea limbii, sunt uneori purtate pentru a ascunde piercingul, adesea la locul de muncă. Folosind bijuterii de culoare și stil adecvate și având grijă în timpul vorbirii sau râsului, ascunderea piercingului este posibilă.

Procedură right|thumb|upright|Limba se umflă de obicei pentru o scurtă perioadă de timp după perforare.

Perforarea Piercerul va verifica partea inferioară a limbii pentru a detecta vasele mari de sânge, uneori folosind o lumină puternică, și va marca o poziționare sigură pentru piercing. Limba este apoi prinsă cu o pensă și străpunsă cu un ac, de obicei de sus în jos cu un ac special de piercing sau de jos în sus cu un ac cu . Bijuteria inițială trebuie să fie întotdeauna considerabil mai lungă decât va fi necesar în final, pentru a permite umflarea (edemul), care este comună după perforare. În termen de două zile de la realizarea piercingului, limba se poate umfla până la dublul dimensiunii sale inițiale. Acest lucru poate duce la dureri în timpul vorbirii și mâncatului, dar efectul nu este permanent.

Piercerii recomandă adesea consumul de băuturi reci și suptul de gheață pisată pentru a ajuta la reducerea umflăturii. Unele persoane consideră că administrarea de Ibuprofen sau medicamente antiinflamatoare similare poate reduce semnificativ edemul asociat cu piercingul în limbă. Este recomandat să nu se consume băuturi alcoolice, să nu se fumeze și să nu se mănânce alimente picante până când piercingul este cel puțin parțial vindecat (aproximativ două săptămâni), iar apă de gură fără alcool trebuie folosită după fiecare masă sau fumat.

După ce umflătura se retrage, poate urma o perioadă de ușoară iritație a limbii și a mucoasei bucale. Clătirea adecvată a gurii, atenția în timpul meselor și puțină răbdare sunt de obicei suficiente pentru a ajunge la o stare de vindecare completă. După vindecarea totală, persoana este sfătuită să înlocuiască tija lungă inițială cu o tijă mai scurtă. Această a doua tijă este uneori inclusă în prețul procedurii inițiale. Poate fi dificil pentru o persoană lipsită de experiență să înlocuiască tija cu o versiune mai scurtă, motiv pentru care se solicită adesea ajutorul piercerului.

A doua tijă este de obicei cu 2 mm – 4 mm mai scurtă decât tija inițială, dar trebuie adaptată anatomiei individuale. După această înlocuire, se observă o a doua perioadă (scurtă) de vindecare. În absenta iritațiilor, se poate începe procedura de lărgire ulterioară.

Datorită capacității excepționale de vindecare a limbii, piercingurile se pot închide foarte repede. Chiar și găurile complet vindecate se pot închide în câteva ore, iar găurile lărgite se pot strânge în doar câteva zile. Timpul necesar pentru închiderea găurii variază mult de la o persoană la alta – unele persoane cu perforații mari (mai mari de 4 g / 5 mm) pot reintroduce bijuterii (deși mai mici) chiar și după luni sau ani.

Se recomandă în general evitarea efectuării piercingurilor la persoanele aflate în dezvoltare sau la cele care nu sunt capabile să îngrijească corespunzător un piercing recent.

Plasarea piercingului în limbă thumb|Piercinguri de tip „Venom”: două piercinguri plasate orizontal în limbă Plasarea tradițională pentru un piercing în limbă este de-a lungul liniei mediane a limbii, în centrul gurii. Este situat de obicei la aproximativ în spatele vârfului limbii. Este poziționat astfel încât partea superioară să fie puțin mai în spate decât cea inferioară, ceea ce permite părții de sus a bijuteriei să se încline ușor spre interior, departe de dinți și spre zona mai înaltă a palatului superior. De asemenea, este de obicei poziționat chiar în fața inserției .Association of Professional Piercers (APP)

Un piercing în frenul lingual este un piercing realizat prin frenul de sub limbă, cunoscut sub numele de (sau piercing „tongue web”). „Venom bites” este termenul dat pentru două piercinguri plasate unul lângă altul pe limbă, care sunt considerate mai dureroase decât un piercing obișnuit în centrul limbii. Deși termenul „angel bite” se referă uneori la două piercinguri în limbă plasate unul în fața celuilalt, termenul este mult mai comun pentru două piercinguri Monroe de o parte și de alta a feței. Există, de asemenea, piercingul „snake-eyes”, care constă dintr-o tijă curbată ce trece orizontal prin vârful limbii. Este posibilă utilizarea unui piercing în limbă (lărgit) ca prim pas pentru bifurcarea limbii.

Riscuri Complicațiile documentate ale piercingurilor în limbă au inclus infecții transmise prin sânge care au cauzat abcese cerebrale și cardiace (cu unele decese); infecții cu hepatita B și C, HIV, tuberculoză și tetanos; umflarea limbii care a provocat obstrucția căilor respiratorii, înghițirea sau sufocarea cu bijuterii desprinse, leziuni ale gingiilor și dinți sparți. Reclamațiile frecvente includ durerea, cicatricile, salivația excesivă și deteriorarea smalțului dentar.Go Ask Alice!, Columbia University's Health Q&A Internet Resource, "Pondering the pros and cons of tongue piercing". Accessed March 19, 2016.

Piercingurile în limbă pot cauza tulburări de vorbire, cum ar fi un piercing dublu care restricționează mobilitatea independentă a limbii. Există, de asemenea, un risc de pierdere a sensibilității.

Efecte adverse , adică fractura și uzura dentară, afectează între 11% și 41% dintre persoanele cu bijuterii linguale. Retracția țesutului gingival afectează între 19% și 68% dintre persoanele cu bijuterii linguale. poate fi, de asemenea, afectat, punând în pericol stabilitatea și durabilitatea dinților și necesitând o intervenție chirurgicală de regenerare periodontală. O prevalență mai mare a colonizării cu a fost raportată la tinerii cu piercing în limbă, în comparație cu persoanele din grupuri de control fără piercing.

Note

Vezi și Piercing corporal Piercing în buză Piercing în frenul lingual Bifurcarea limbii

Legături externe Tongue Piercing and Associated Tooth Fracture Haemophilus aphrophilus Endocarditis after Tongue Piercing

Categorie:Piercinguri corporale Categorie:Limbă (anatomie)