Limba pictă a fost o limbă celtică insulară, vorbită de picți în nordul și estul Scoției în antichitatea târzie și Evul Mediu Timpuriu. Această limbă a dispărut complet în jurul secolului al X-lea, fiind înlocuită treptat de limba gaelică.
Clasificare lingvistică
Din limba pictă s-au păstrat doar câteva zeci de inscripții scurte, realizate în alfabetul ogham și în cel latin, lipsind însă textele extinse. Deși este confirmat faptul că era o limbă celtică, înrudită cu limba britonică vorbită în sud, clasificarea ei exactă rămâne un subiect de dezbatere. O parte dintre cercetători consideră că picta era un dialect britonic, în timp ce alții o clasifică drept o limbă celtică distinctă.
Toponime
Toponimicele rămase din limba pictă din Scoția includ elemente precum pit- (porțiune sau bucată de pământ, ca în Pitlochry), aber- (gură de râu sau confluență, ca în Aberdeen) și carden (desiș sau tufiș, ca în Kincardine), precum și vechi denumiri teritoriale sau tribale precum Fidach, Fortriu și Fib.