În sectorul energiei regenerabile, o dunkelflaute (în traducere liberă acalmie întunecată; , plural dunkelflauten) este o perioadă de timp în care se poate genera puțină energie sau deloc din sursa eoliană și solară, deoarece nu există nici vânt și nici lumină solară. În meteorologie, acest fenomen este cunoscut sub numele de întunecare anticiclonică.
Meteorologie
Spre deosebire de un anticiclon tipic, perioadele de dunkelflaute nu sunt asociate cu un cer senin, ci cu o nebulozitate foarte densă (0,7–0,9), constând din nori stratus, stratocumulus și ceață. În 2022, nu exista o definiție cantitativă convenită de comun acord pentru dunkelflaute. Li et al. o definesc ca fiind situația în care atât energia eoliană, cât și cea solară au un factor de încărcare de sub 20% în timpul unei perioade specifice de 60 de minute. Albedoul ridicat al norilor stratocumulus de joasă altitudine în specialuneori se află la o înălțime de doar 400 de metripoate reduce radiația solară la jumătate.
În nordul Europei, perioadele de dunkelflaute provin dintr-un sistem staționar de înaltă presiune care cauzează un vânt extrem de slab combinat cu o vreme înnorată, cu nori stratus sau stratocumulus. Au loc între 2 și 10 evenimente de dunkelflaute pe an. Majoritatea acestor evenimente au loc din octombrie până în februarie; de obicei durează între 50 și 150 de ore pe an, iar un singur eveniment durează de obicei până la 24 de ore.
Pe de altă parte, în Japonia, perioadele de dunkelflaute sunt observate vara și iarna. Primele sunt cauzate de fronturi staționare la începutul verii și în sezoanele ploioase de toamnă (numite Baiu, respectiv Akisame), în timp ce ultimele sunt cauzate de sosirea ciclonilor de pe coasta de sud.
Efecte asupra energiei regenerabile Aceste perioade reprezintă o problemă majoră în infrastructura energetică dacă o cantitate semnificativă de energie electrică este generată din , în principal energia solară și eoliană. Perioadele de dunkelflaute pot apărea simultan pe o regiune foarte extinsă, dar sunt mai puțin corelate între regiuni îndepărtate geografic, astfel încât sistemele multinaționale de rețele electrice pot fi de ajutor. Evenimentele care durează mai mult de două zile peste majoritatea Europei au loc aproximativ o dată la cinci ani. Pentru a asigura alimentarea cu energie în timpul unor astfel de perioade, pot fi utilizate surse flexibile de energie, , iar .
Ca surse alternative de energie, țările folosesc combustibili fosili (cărbune, petrol și gaz natural), hidroelectricitatea sau energia nucleară și, mai rar, stocarea energiei pentru a preveni penele de electricitate. Soluțiile pe termen lung includ proiectarea pentru a stimula energia curată, disponibilă atunci când este necesară. Un grup de țări continuă inițiativa pentru a colabora la rezolvarea acestei probleme într-un mod curat și cu emisii reduse de carbon până în 2030, luând în considerare inclusiv captarea și stocarea carbonului și ca posibile părți ale soluției.
Secete energetice Prin analogie cu secetele hidrologice, utilizate de mult timp în planificarea hidroelectricității, cercetătorii viitoarelor rețele electrice cu o pondere ridicată de surse regenerabile variabile din anii 2020 au început să folosească termenul de secetă de energie regenerabilă variabilă (secetă ERV sau simplu secetă energetică), care este aproape sinonim cu dunkelflaute. Spre deosebire de dunkelflaute, seceta energetică poate fi o serie de evenimente adverse izolate, cele mai severe efecte prognozate fiind de acest tip de serie, iar planificarea pentru ar trebui, prin urmare, să se întindă pe mai mulți ani. Kittel et al. indică anii 1996–1997 ca un exemplu deosebit de grav de secetă ERV; aceștia solicită o stocare suplimentară de energie la nivelul întregii UE de 50 până la 170 TWh (peste proiecțiile actuale) pentru a putea gestiona o serie de evenimente de această amploare.
Note
Bibliografie
Vezi și Curba raței
Categorie:Meteorologie Categorie:Energie regenerabilă