Jabberwocky este un film britanic de comedie fantastică din 1977, co-scris și regizat de Terry Gilliam. Michael Palin interpretează rolul principal, Dennis, un ucenic de dogar care, după moartea tatălui său, trece printr-o serie de peripeții și situații burlești, ajungând în cele din urmă implicat în vânătoarea unei creaturi monstruoase asemănătoare unui dragon.

Titlul filmului provine de la poemul absurd „Jabberwocky” al lui Lewis Carroll, inclus în romanul Alice în Țara Oglinzilor (1871). Filmul a reprezentat debutul regizoral solo al lui Gilliam, după ce acesta realizase Monty Python și Sfântul Graal (1975) împreună cu Terry Jones.

Rezumat

În Evul Mediu, un monstru carnivor terorizează teritoriile conduse de regele Bruno cel Îndoielnic. În ciuda amenințării, viața continuă în mare parte neschimbată în satele izolate ale regatului. Într-unul dintre acestea, tânărul și naivul Dennis Cooper lucrează ca ucenic în atelierul de dogărie al tatălui său bolnav. Acesta își dezaprobă fiul din cauza preocupării sale pentru profit în detrimentul meșteșugului și, ajuns pe patul de moarte, îl dezmoștenește public în timpul unui discurs plin de reproșuri. După moartea tatălui său, Dennis hotărăște să plece în capitala regatului pentru a-și construi o carieră, intenționând să se întoarcă ulterior și să se căsătorească cu Griselda Fishfinger, o tânără din sat care nu îi împărtășește sentimentele. În timp ce încearcă să-și ia rămas-bun de la aceasta, Griselda, indiferentă față de el, aruncă un cartof putred. Dennis îl prinde și, interpretând gestul în mod sentimental, păstrează cartoful ca amintire.

Capitala regelui Bruno este supraaglomerată de refugiați care au fugit din satele devastate de monstru. De pe urma crizei profită însă un grup de negustori bogați, care le vând refugiaților mărfuri la prețuri exagerate. Dennis încearcă fără succes să-și găsească de lucru și hrană, iar meșteșugarii locali, deja suprasolicitați, resping propunerile sale privind creșterea eficienței muncii. Între timp, regele Bruno hotărăște să trimită un cavaler pentru a ucide monstrul și organizează un turnir de turniruri pentru a-l desemna pe cel mai vrednic războinic. Drept recompensă, cavalerul care va reuși să învingă creatura urmează să primească titlul de prinț și mâna prințesei. Aceasta trăiește izolată într-un turn și visează la sosirea unui prinț adevărat cu care să se căsătorească.

Un bărbat pe nume Ethel, scutierul Cavalerului Heringului Roșu, se împrietenește cu Dennis și îi oferă de mâncare. În urma unei serii de neînțelegeri, Dennis ajunge să fie urmărit de un hangiu, după ce Ethel o seduce pe soția acestuia. Încercând să scape, Dennis se refugiază în turnul prințesei. Prinsă în propriile fantezii romantice, prințesa îl confundă cu un prinț aventurier deghizat în țăran și interpretează cartoful pe care îl poartă drept un simbol al iubirii sale pentru ea. Nedumerit de situație, Dennis nu reușește să-i explice pe deplin adevărul, dar îi spune că este deja îndrăgostit de altcineva. Dezamăgită, prințesa îi permite să plece și îi împrumută un veșmânt de călugăriță pentru a se putea deghiza. Deghizarea îl aduce pe Dennis în mijlocul unui grup de fanatici religioși, care ajung să creadă că acesta este Satana deghizat în călugăriță sau, după o interpretare la fel de confuză, o călugăriță deghizată în Satana.

Pe măsură ce turnirul devine tot mai violent, Passelewe, șambelanul regelui Bruno, se teme că toți cavalerii vor fi uciși sau vor deveni incapabili să înfrunte monstrul. El îl convinge pe rege să întrerupă luptele și să aleagă campionul printr-un joc de-a v-ați ascunselea, în urma căruia Cavalerul Heringului Roșu este declarat câștigător. Ethel, dorind să rămână în oraș pentru a-și continua aventura cu soția hangiului, îl constrânge pe Dennis să-i ia locul ca scutier al cavalerului. Cavalerul, uriaș și nu prea perspicace, nu pare să observe schimbarea.

Pentru a continua să profite de pe urma crizei provocate de monstru, negustorii orașului angajează un alt războinic, Cavalerul Negru. Acesta se îndreaptă spre bârlogul creaturii și îl ucide pe Cavalerul Heringului Roșu. În timp ce se pregătește să-l omoare și pe Dennis, monstrul, o creatură bipedă asemănătoare unui dragon, își face apariția, obligându-l pe Cavalerul Negru să lupte pentru propria supraviețuire. După o confruntare îndelungată, cavalerul pare să învingă creatura, însă aceasta își revine și îl aruncă de pe o stâncă. Dennis ajunge să ucidă monstrul accidental, după ce acesta se înfige în sabia pe care tânărul o ține în timp ce se ascunde. Dennis îi taie apoi capul și îl duce regelui, fiind considerat eroul care a învins creatura. Griselda devine interesată de el după aflarea isprăvii sale, însă Dennis nu mai are ocazia să se căsătorească cu ea. Respectându-și promisiunea, regele Bruno îi oferă jumătate din regat și mâna prințesei. Dennis se căsătorește astfel cu aceasta și pleacă în luna de miere, în timp ce finalul lasă soarta sa ulterioară incertă.

Distribuție

Michael Palin ca Dennis Cooper Harry H. Corbett în rol de scutier (Ethel) John Le Mesurier ca Passelewe Warren Mitchell ca Mr. Fishfinger Annette Badland ca Griselda Fishfinger Max Wall în rolul Regelui Bruno cel Îndoielnic / vocea Heringului Roșu Deborah Fallender în rolul Prințesei Jerold Wells ca Wat Dabney Bernard Bresslaw ca proprietar Rodney Bewes ca celălalt scutier John Bird ca dregător

Producție Filmul prezintă asemănări de decor și stil comic cu Monty Python și Sfântul Graal, pe care Gilliam îl co-regizase anterior. Pe lângă Michael Palin, în Jabberwocky apar Terry Jones, membru al grupului Monty Python, și Neil Innes, colaborator frecvent al acestuia, ceea ce contribuie la apropierea stilistică dintre cele două producții. Mai multe secvențe, printre care turnirul bazat pe jocul de-a v-ați ascunselea, au fost comparate cu umorul din Monty Python și Sfântul Graal.

În America de Nord, filmul a fost distribuit sub titlul Monty Python's Jabberwocky, în pofida obiecțiilor lui Gilliam față de asocierea explicită a producției cu Monty Python.

Filmul a fost filmat la studiourile Shepperton și la Castelul Pembroke, Castelul Chepstow și Cariera Bosherston, toate situate în Țara Galilor.

Jabberwock a fost realizat prin intermediul unui actor într-un costum, într-o manieră asemănătoare efectelor speciale folosite în filmele clasice din seria cu Godzilla. Pentru a reproduce aspectul creaturii din ilustrațiile de carte din secolul al XIX-lea, costumul a fost conceput astfel încât actorul să îl poarte mergând cu spatele. Această tehnică inversa aparent poziția articulațiilor șoldurilor și genunchilor, conferindu-i monstrului un mers asemănător celui al unei păsări. Capul actorului era ascuns în trunchiul costumului, în timp ce capul supradimensionat al creaturii, amplasat pe un gât lung și flexibil, era manevrat cu ajutorul unor tije și fire din afara cadrului. Gheare lungi, asemănătoare celor de pasăre, erau atașate în zona călcâielor actorului, iar brațele acestuia formau aripile creaturii. În anumite secvențe, viteza imaginilor a fost modificată pentru a încetini mișcările monstrului, iar unghiurile de filmare și perspectiva au fost utilizate pentru a crea impresia dimensiunilor sale foarte mari. Potrivit lui Terry Gilliam, în comentariul inclus pe ediția DVD, căderea mortală a Jabberwock-ului nu fusese planificată. Actorul care interpreta creatura s-a împiedicat accidental în timpul filmărilor, iar Gilliam a considerat că mișcarea rezultată era suficient de naturală pentru a fi păstrată în montajul final.

Recepție critică Jabberwocky a primit reacții mixte din partea criticilor. Pe Rotten Tomatoes, are o notă de 45%, bazată pe 22 de recenzii, cu o notă medie de 5,8/10.

Vincent Canby de la The New York Times a publicat o recenzie favorabilă, în care a descris Jabberwocky drept una dintre cele mai excentrice comedii britanice de după Monty Python și Sfântul Graal, cu care considera că filmul are o evidentă înrudire stilistică. Variety a avut o apreciere mai rezervată, a lădat concepția vizuală a monstrului, dar a criticat filmul pentru abundența dialogurilor și lipsa de consistență. În schimb, Gene Siskel de la Chicago Tribune i-a acordat filmului o stea și l-a caracterizat drept o comedie lipsită de umor. Acesta a criticat asocierea producției atât cu opera lui Lewis Carroll, cât și cu Monty Python, considerând că promovarea filmului sugera în mod înșelător că ar fi o continuare a Monty Python și Sfântul Graal. Siskel a remarcat că numai câțiva colaboratori ai grupului Monty Python au fost implicați în realizarea filmului și a criticat în special utilizarea frecventă a umorului scatologic și a violenței grafice.

Note

Legături externe

Jabberwocky: Through the Looking Glass and What Terry Found There eseu de Scott Tobias în Criterion Collection

Categorie:Filme din 1977 Categorie:Filme britanice din 1977 Categorie:Filme de comedie din 1977 Categorie:Filme în limba engleză din 1977 Categorie:Filme satirice din anii 1970 Categorie:Filme satirice britanice Categorie:Filme regizate de Terry Gilliam Categorie:Filme cu acțiunea în castele Categorie:Filme cu dragoni Categorie:Filme bazate pe poezii Categorie:Filme independente britanice Categorie:Debuturi regizorale din 1977