Hangar 18 este un film științifico-fantastic american din 1980, regizat de James L. Conway și produs de Charles E. Sellier Jr. pentru Schick Sunn Classic Productions. Scenariul a fost scris de Ken Pettus, creditat sub pseudonimul Steven Thornley, după o poveste de Tom Chapman și James L. Conway. În rolurile principale apar Gary Collins, Robert Vaughn, James Hampton, Darren McGavin și Pamela Bellwood.
Filmul prezintă recuperarea în secret a unei nave extraterestre care se prăbușește în Arizona după o coliziune cu un satelit lansat în timpul unei misiuni spațiale. Nava este transportată într-o instalație denumită Hangar 18, unde este examinată de o echipă de cercetători, în timp ce oficiali de la Washington încearcă să ascundă incidentul până după alegerile prezidențiale.
Filmul a fost distribuit de Sunn Classic Pictures și a avut premiera la Los Angeles la 25 iulie 1980, fiind lansat ulterior la New York la 9 ianuarie 1981. Povestea combină elemente de ufologie, conspirație guvernamentală și ipoteza contactelor dintre civilizații extraterestre și omenire. Rezumat
În timpul unei misiuni spațiale, astronauții Steve Bancroft și Lew Price observă un obiect zburător neidentificat în apropierea navetei. În momentul lansării unui satelit, acesta intră în coliziune cu obiectul necunoscut și explodează, provocând moartea astronautului Judd Gates, aflat în exteriorul navei. Nava extraterestră avariată reușește să ajungă pe Pământ și aterizează în deșertul din Arizona. Armata o recuperează în secret și o transportă la o bază militară, unde este depozitată în Hangar 18. O echipă de cercetători condusă de oficialul NASA Harry Forbes începe examinarea aparatului și a ocupanților săi.
În același timp, Gordon Cain, șeful de cabinet al președintelui Statelor Unite, se teme că dezvăluirea existenței unei nave extraterestre cu puțin timp înaintea alegerilor prezidențiale ar putea afecta șansele de realegere ale președintelui. El ordonă ca incidentul să fie păstrat secret. Bancroft și Price sunt transformați în țapi ispășitori, fiind acuzați public pentru distrugerea satelitului și moartea colegului lor. Cei doi astronauți încearcă să demonstreze ce s-a întâmplat, însă descoperă că înregistrările radar oficiale au fost modificate pentru a elimina orice urmă a OZN-ului. Cu ajutorul datelor provenite de la o stație de urmărire, ei află locul unde nava extraterestră a ajuns pe Pământ și pornesc în căutarea acesteia.
Între timp, cercetătorii din Hangar 18 pătrund în interiorul navei și descoperă trupurile unor ființe extraterestre. Analizele indică asemănări surprinzătoare între acestea și oameni. Simbolurile aflate la bord seamănă cu semne folosite de civilizații antice terestre, iar înregistrările navei arată că extratereștrii au supravegheat orașe, instalații militare și obiective industriale de pe Pământ. Cercetătorii ajung la concluzia că extratereștrii au vizitat planeta în trecut și că ar putea exista o legătură directă între aceștia și originea omenirii. Imaginile descoperite la bord sugerează, de asemenea, că anumite zone de pe Pământ au fost desemnate drept locuri de aterizare pentru o viitoare revenire.
Pe măsură ce Bancroft și Price se apropie de adevăr, agenți guvernamentali încearcă să-i elimine. După mai multe urmăriri, Price este împușcat mortal, iar Bancroft continuă singur spre baza militară. Harry Forbes, care între timp își dă seama de amploarea mușamalizării, îl ajută să ajungă în Hangar 18. Pentru a distruge toate dovezile, oficialii implicați în conspirație trimit un avion încărcat cu explozibili spre hangar. Aparatul se prăbușește în clădire, provocând o explozie uriașă. Bancroft, Forbes și cercetătorii supraviețuiesc însă, deoarece se află protejați în interiorul navei extraterestre.
A doua zi, presa anunță supraviețuirea lor, iar Forbes intenționează să organizeze o conferință de presă pentru a dezvălui public existența navei extraterestre și adevărul despre incident. Distribuție
Darren McGavin în rolul lui Harry Forbes, conducătorul echipei care cercetează nava extraterestră Gary Collins în rolul lui Steve Bancroft, astronaut Robert Vaughn în rolul lui Gordon Cain, șeful de cabinet al președintelui Statelor Unite James Hampton în rolul lui Lew Price, astronaut și coleg al lui Bancroft Philip Abbott în rolul generalului Frank Morrison Joseph Campanella în rolul lui Frank Lafferty Pamela Bellwood în rolul lui Sarah Michaels Tom Hallick în rolul lui Phil Cameron Steven Keats în rolul lui Paul Bannister William Schallert în rolul profesorului Andrew Mills Cliff Osmond în rolul șerifului Barlow Andrew Bloch în rolul lui Neal Kelso Stuart Pankin în rolul lui Sam Tate Betty Ann Carr în rolul lui Flo Mattson H. M. Wynant în rolul directorului de zbor Bill Zuckert în rolul lui Ace Landon J. R. Clark în rolul lui Judd Gates, astronaut Craig Clyde în rolul căpitanului Wyatt John William Galt în rolul unui oficial NASA
Producție
Hangar 18 a fost produs de compania Schick Sunn Classic Productions, cu Charles E. Sellier Jr. în calitate de producător. Filmul a fost regizat de James L. Conway, care a contribuit și la poveste împreună cu Tom Chapman. Scenariul a fost scris de Ken Pettus, creditat sub pseudonimul Steven Thornley.
În timpul dezvoltării, proiectul a purtat titlul de lucru The Hangar 18 Cover-Up. În septembrie 1979, scenaristul Stephen Lord a fost angajat de Charles E. Sellier Jr. pentru a lucra la scenariu, însă contribuția sa nu a fost menționată în genericul filmului.
Filmările principale erau programate inițial să înceapă în decembrie 1979, însă au fost amânate. Potrivit informațiilor consemnate de The Hollywood Reporter și preluate de catalogul American Film Institute, filmările au început la sfârșitul lunii februarie 1980 și s-au încheiat la sfârșitul lunii aprilie sau începutul lunii mai a aceluiași an.
O mare parte a filmului a fost realizată în Big Spring, Texas, localitate menționată și în genericul final al producției. Texas Film Commission consemnează, de asemenea, că filmările pentru Hangar 18 au avut loc în Big Spring, Midland și Pyote, producția fiind înregistrată în statul Texas începând din februarie 1980.
În genericul final, producătorii adresează mulțumiri mai multor organizații și instituții pentru sprijinul acordat, printre care Aerial Phenomena Research Organization, Center for UFO Research, Ground Saucer Watch, NASA, Rockwell International și orașul Big Spring.
La începutul filmului apare un text care sugerează că povestea se bazează pe informații despre evenimente presupus ascunse publicului de autorități într-un hangar secret al Forțelor Aeriene ale Statelor Unite. Această prezentare contribuie la caracterul de pseudo-documentar al premizei și la tema conspirației guvernamentale care domină filmul. Lansare și distribuție
Hangar 18 a fost distribuit în Statele Unite de Sunn Classic Pictures. Filmul a avut premiera la Los Angeles la 25 iulie 1980, iar la New York a fost lansat la 9 ianuarie 1981.
Producția a primit clasificarea PG din partea Motion Picture Association of America, iar versiunea cinematografică consemnată de American Film Institute are o durată de aproximativ 98 de minute.
Drepturile de autor asupra filmului au fost înregistrate de Taft International Pictures, Inc. la 8 octombrie 1980.
Distribuția cinematografică a filmului s-a desfășurat treptat pe teritoriul Statelor Unite. În iulie 1981, la aproape un an după lansarea de la Los Angeles, The Hollywood Reporter relata că Hangar 18 obținuse încasări de aproape 8 milioane de dolari din proiecțiile desfășurate până atunci în Statele Unite. Baza de date The Numbers estimează încasările cinematografice totale ale filmului pe piața americană la aproximativ 11 milioane de dolari și consemnează Sunn Classic Pictures drept distribuitor al lansării americane.
Recepție
La lansare, Hangar 18 a primit în general recenzii negative din partea criticilor, care au reproșat filmului în special caracterul neverosimil al intrigii, aspectul apropiat de cel al unei producții de televiziune și efectele speciale modeste.
Criticul Vincent Canby de la The New York Times a publicat la 10 ianuarie 1981 o recenzie nefavorabilă, considerând că filmul încearcă să adopte o atitudine sceptică față de subiectul său, dar, în același timp, îi cere spectatorului să accepte fără prea multe întrebări premisele conspiraționiste ale poveștii. Canby a ironizat, de asemenea, interpretarea personajului Gordon Cain de către Robert Vaughn și aspectul navei extraterestre, pe care l-a comparat cu o jucărie supradimensionată.
O apreciere la fel de severă a venit din partea criticului Gary Arnold de la The Washington Post. În recenzia publicată în noiembrie 1980, acesta a descris Hangar 18 drept un film OZN realizat cu mijloace reduse și a considerat că producția împrumută elemente din filme precum Întâlnire de gradul trei (1977) și Capricorn One (1977). Arnold a criticat atât efectele speciale, cât și dezvoltarea intrigii conspiraționiste.
Christopher John a analizat filmul în numărul 8 al revistei americane de science-fiction și jocuri Ares din mai 1981. Criticul a remarcat caracterul puternic televizual al producției, apreciind ironic că filmul pare conceput pentru o difuzare într-o seară de duminică și că structura sa lasă impresia unor pauze pregătite pentru reclame.
Criticul și istoricul de film Leonard Maltin a acordat ulterior filmului o stea și jumătate din patru în ghidul său cinematografic. El a considerat producția realizată într-o manieră competentă din punct de vedere tehnic, dar foarte puțin credibilă. Maltin a criticat și finalul alternativ folosit pentru versiunea televizată intitulată Invasion Force, considerând că acesta subminează concluzia versiunii cinematografice originale.
În evaluările retrospective, reacțiile au rămas împărțite. Pe site-ul Rotten Tomatoes, filmul are un scor de 40% din partea criticilor, calculat pe baza a cinci recenzii, în timp ce scorul publicului este de 28%.
Note
Categorie:Filme din 1980 Categorie:Filme americane din 1980 Categorie:Filme în limba engleză din 1980 Categorie:Filme SF americane