miniatura|Praxinoscopul lui Émile Reynaud, ilustrat în revista La Nature în 1879. Praxinoscopul (din franceză praxinoscope) este un dispozitiv optic timpuriu de animație, conceput de inventatorul francez și brevetat în 1877. Aparatul reprezintă o dezvoltare a zoetropului: în locul fantelor înguste prin care erau privite imaginile acestuia, praxinoscopul folosește un ansamblu central de oglinzi care reflectă succesiv desenele așezate pe interiorul unui cilindru rotitor.

În forma sa clasică, o bandă de hârtie cu douăsprezece desene reprezentând fazele succesive ale unei mișcări este introdusă în cilindru. În centrul aparatului se află douăsprezece oglinzi dispuse sub forma unui poligon prismatic, fiecare oglindă corespunzând unuia dintre desene. În timpul rotației, reflexiile imaginilor se succed aproximativ în aceeași poziție pentru observator, creând impresia unei singure imagini aflate în mișcare. În comparație cu zoetropul, eliminarea fantelor permitea obținerea unei imagini mai luminoase și mai clare.

Context și invenție Praxinoscopul a apărut într-o perioadă în care erau populare mai multe dispozitive destinate producerii iluziei mișcării dintr-o succesiune de imagini fixe. Fenakistiscopul, inventat în anii 1830, utiliza un disc rotitor prevăzut cu fante, iar zoetropul aplica un principiu asemănător unui cilindru rotitor în interiorul căruia erau amplasate imaginile.

Reynaud a urmărit să elimine pierderea de luminozitate provocată de privirea imaginilor prin fante. Soluția sa a fost înlocuirea acestora cu un ansamblu de oglinzi prismatice. La 20 iulie 1877 el a transmis Academiei Franceze de Științe o descriere a aparatului, iar la 30 august 1877 a depus în Franța cererea pentru brevetul nr. 120.484, intitulat „Appareil pour obtenir l'illusion du mouvement à l'aide de glaces mobiles” („Aparat pentru obținerea iluziei mișcării cu ajutorul oglinzilor mobile”).

Un brevet britanic pentru Praxinoscope, pe numele lui Charles Émile Reynaud, a fost depus la 13 noiembrie 1877 și publicat în anul următor.

Funcționare miniatura|Un praxinoscop din secolul al XIX-lea. Prima versiune a aparatului avea în centru un ansamblu de douăsprezece oglinzi verticale, montate una lângă alta pentru a forma un poligon prismatic. În jurul acestuia se rotea o coroană circulară, pe suprafața interioară a căreia era montată banda ilustrată. Cele douăsprezece desene reprezentau momente succesive ale aceleiași acțiuni și erau poziționate astfel încât fiecare să corespundă unei oglinzi.

Când ansamblul era pus în mișcare, observatorul privea direct spre oglinzi, nu prin fante. Reflexia fiecărui desen era înlocuită rapid de reflexia desenului următor, iar poziționarea oglinzilor producea o compensare optică a deplasării imaginilor. În consecință, succesiunea desenelor era percepută ca o mișcare continuă.

Praxinoscopul putea fi rotit manual, iar unele versiuni au fost prevăzute cu manivelă sau cu alte mecanisme de acționare. Pentru utilizarea în condiții de iluminare redusă, Reynaud a prevăzut și posibilitatea instalării unei lumânări în centrul aparatului, împreună cu un abajur care concentra lumina asupra benzii ilustrate.

Spre deosebire de unele dispozitive optice anterioare, praxinoscopul putea fi urmărit simultan de mai multe persoane aflate în jurul aparatului.

Comercializare și Expoziția Universală din 1878 La sfârșitul anului 1877, Reynaud s-a stabilit la Paris, unde a organizat producția comercială a aparatului. Componentele erau realizate cu ajutorul mai multor furnizori: coroana metalică era fabricată de un producător de jucării, oglinzile proveneau de la un fabricant specializat, iar benzile litografiate și elementele decorative erau tipărite după desenele lui Reynaud.

Praxinoscopul a fost prezentat publicului la Expoziția Universală de la Paris din 1878, în secțiunea consacrată jucăriilor și obiectelor de mici dimensiuni. Aparatul a primit o „mențiune onorabilă” la expoziție și s-a bucurat ulterior de succes comercial.

În 1878, Reynaud a publicat trei serii de benzi litografiate pentru praxinoscop. Fiecare bandă avea aproximativ 66 cm lungime și 5,2 cm lățime și cuprindea câte douăsprezece faze ale unei mișcări. Printre subiectele reprezentate se numărau un jongler, un acrobat, o moară de apă, o înotătoare, un trapezist, un fumător, clovni și copii care dansau.

Succesul comercial al praxinoscopului l-a încurajat pe Reynaud să dezvolte mai multe variante ale aparatului, în încercarea de a combina animația cu decoruri și, ulterior, cu proiecția pe ecran.

Variante și dezvoltări ulterioare

Praxinoscopul-teatru miniatura|Praxinoscope-Théâtre, o variantă care combina personajele animate cu un decor fix. În 1879, Reynaud a dezvoltat Praxinoscope-Théâtre („praxinoscopul-teatru”). Aparatul era montat într-o cutie amenajată asemenea unei mici scene. Personajele animate erau desenate pe o bandă cu fundal negru, în timp ce un geam semitransparent combina imaginea acestora cu reflexia unui decor fix.

Separarea personajelor în mișcare de fundal permitea schimbarea decorului fără redesenarea întregii secvențe. Spectatorul privea prin deschiderea din fața cutiei și vedea personajele animate aparent integrate într-un mic decor teatral.

Pentru această versiune au fost realizate cel puțin două serii de câte zece subiecte animate, printre care jongleri, acrobați, înotători, clovni și dansatori.

Praxinoscopul cu proiecție stanga|miniatura|Praxinoscopul cu proiecție al lui Reynaud, reprezentat în revista La Nature în 1882. O altă etapă a fost Praxinoscope à projection, conceput în jurul anului 1880 și comercializat începând din 1882. Aparatul combina principiul praxinoscopului cu o lanternă magică, astfel încât animația să poată fi proiectată pe un ecran și urmărită de mai mulți spectatori.

Sistemul utiliza o singură sursă de lumină și două trasee optice: unul proiecta decorul fix, iar celălalt proiecta personajele animate. Pentru animație erau folosite douăsprezece imagini transparente pe plăci de sticlă, unite într-o bandă flexibilă. Aparatul păstra însă caracterul ciclic al praxinoscopului: după ultima imagine, secvența începea din nou.

Exemplarele originale ale acestei versiuni sunt astăzi rare.

Théâtre Optique Experimentele lui Reynaud au culminat cu Théâtre Optique, brevetat în 1888. Spre deosebire de praxinoscoapele anterioare, care prezentau secvențe scurte și repetitive, noul aparat utiliza benzi mult mai lungi de imagini și permitea construirea unor acțiuni narative.

Începând din 1892, Reynaud a folosit Théâtre Optique pentru spectacolele sale numite Pantomimes lumineuses, prezentate publicului la Musée Grévin din Paris. Personajele și acțiunile erau desenate și pictate manual pe benzi care erau proiectate pe ecran.

Această dezvoltare a transformat principiul inițial al praxinoscopului dintr-o jucărie optică destinată unor secvențe ciclice într-un sistem capabil să prezinte publicului povești animate de durată mai mare.

Importanță istorică Praxinoscopul este considerat unul dintre dispozitivele importante din perioada de dinaintea apariției cinematografiei. Inovația sa esențială consta în utilizarea oglinzilor pentru stabilizarea aparentă a imaginilor și pentru evitarea întunecării produse de fantele utilizate de alte jucării optice.

Aparatul a reprezentat totodată punctul de plecare al unei serii de experimente prin care Reynaud a trecut de la observarea individuală a unei secvențe animate la integrarea personajelor într-un decor, apoi la proiecția pe ecran și, în cele din urmă, la spectacole animate cu structură narativă.

Importanța activității lui Reynaud a fost recunoscută și de UNESCO. Pantomimele luminoase păstrate, rezultate din dezvoltările tehnice începute cu praxinoscopul, au fost înscrise în 2015 în Registrul internațional „Memoria Lumii”. Potrivit UNESCO, în prezent se mai păstrează numai două dintre aceste benzi animate.

Etimologie Denumirea praxinoscop provine din termenii grecești praxis (πρᾶξις, „acțiune”) și skopein (σκοπεῖν, „a privi”).

Vezi și

Lanternă magică Zoopraxiscop Animație

Note

Bibliografie

Laurent Mannoni, Le grand art de la lumière et de l'ombre: archéologie du cinéma, Paris, Nathan, 1994, pp. 341–344. Gaston Tissandier, „Le praxinoscope”, La Nature, nr. 296, 1 februarie 1879, pp. 133–134.

Legături externe

Categorie:Dispozitive optice

Categorie:Invenții franceze

Categorie:Animație