Christopher John Hipkins () un politician din Noua Zeelandă care ocupă funcția de lider al Partidului Laburist din Noua Zeelandă din ianuarie 2023 și pe cea de lider al Opoziției din noiembrie 2023. A fost cel de-al 41-lea prim-ministru al Noii Zeelande din ianuarie până în noiembrie 2023, anterior deținând portofoliile de ministru pentru serviciul public și ministru al educației între 2017 și 2023, precum și pe cel de ministru al sănătății și al coordonării răspunsului la COVID-19 între 2020 și 2022. Este membru al Parlamentului (MP) pentru circumscripția Remutaka începând cu alegerile generale din 2008.
Hipkins s-a născut și a crescut în , în Wellington. A fost puternic implicat în politica studențească în perioada în care a studiat la Universitatea Victoria din Wellington și a fost ales președinte al VUWSA de două ori, în 2000 și 2001. A candidat pentru circumscripția laburistă, considerată în mod tradițional sigură, Remutaka din Hutt Valley în 2008 și a câștigat-o, deși la o diferență mică din cauza creșterii numărului de voturi pentru Partidul Național la nivel național. După ce Jacinda Ardern a condus Partidul Laburist spre victorie în alegerile generale din 2017, Hipkins a preluat multiple portofolii în cadrul celui de-al șaselea Guvern Laburist, ocupând pe rând funcțiile de ministru al educației, al poliției, al serviciului public și lider al Camerei. Datorită competenței percepute în gestionarea mai multor roluri și responsabilități dificile, el a devenit persoana de încredere a laburiștilor pentru rezolvarea problemelor complexe.
În calitate de ministru al sănătății, Hipkins a fost responsabil pentru gestionarea de către guvern a pandemiei de COVID-19 în Noua Zeelandă. Politica de eliminare a devenit obiectivul principal al alegerilor din 2020, ajutând Partidul Laburist să câștige detașat. După victorie, Hipkins și-a asumat mai multe responsabilități, ocupând funcția de ministru pentru gestionarea COVID-19 din noiembrie 2020 până în iunie 2022.
După ce Ardern și-a anunțat demisia din funcția de lider al Partidului Laburist, Hipkins a fost ales fără contracandidat și a devenit în consecință prim-ministru la 25 ianuarie 2023. Mandatul său de prim-ministru s-a confruntat aproape imediat cu inundațiile din weekendul aniversar al orașului Auckland din 2023, urmate apoi de inundații suplimentare provocate de ciclonul Gabrielle. El și-a condus partidul în alegerile generale din 2023, laburiștii pierzând în fața Partidului Național. A devenit lider al opoziției la 27 noiembrie 2023.
Biografie Christopher John Hipkins s-a născut în la 5 septembrie 1978, fiind fiul lui Doug și al lui Rosemary Hipkins. Mama sa este cercetător principal la Consiliul Noua Zeelandă pentru Cercetare Educațională.
Hipkins a urmat cursurile școlii primare Waterloo Primary School din Lower Hutt și ale școlii intermediare Hutt Intermediate School. A fost elevul fruntaș al instituției Hutt Valley Memorial College (cunoscută ulterior sub denumirea de Petone College) în 1996. A studiat la Universitatea Victoria din Wellington, unde a deținut funcția de președinte al studenților în anii 2000 și 2001.
În septembrie 1997, fiind student în anul I la Universitatea Victoria, Hipkins a fost una dintre zecile de persoane arestate în timp ce protestau la Parlament împotriva proiectului de lege Tertiary Review Green Bill. Cazul a trecut prin instanțe, iar 10 ani mai târziu, un milion de scuze și o despăgubire de peste 200 000 de dolari au fost împărțite între cei 41 de protestatari. Judecătorul a decis că, în ciuda afirmațiilor poliției conform cărora protestatarii au fost violenți, protestul a fost pașnic și nu au existat motive pentru arestare.
Hipkins a obținut o licență în arte, cu specializarea în științe politice și criminologie, la Universitatea Victoria din Wellington. Ulterior, a lucrat ca consilier pe probleme de politici pentru Industry Training Federation și ca manager de formare pentru Todd Energy în Taranaki. Hipkins a activat de asemenea în Parlament în calitate de consilier pentru Trevor Mallard și Helen Clark.
În opoziție, 2008–2017 Candidatura pentru Parlament (2008)
Hipkins a fost desemnat să candideze pentru locul deținut de Partidul Laburist în circumscripția Rimutaka (redenumită Remutaka în 2020) la alegerile generale din 2008, după retragerea deputatului în funcție Paul Swain. A disputat selectarea din partea Partidului Laburist cu sindicalistul Paul Chalmers, care se bucura de sprijinul lui Swain. Desemnarea sa a făcut parte din intenția prim-ministrului Helen Clark de a întineri partidul, Hipkins, în vârstă de 29 de ani, câștigând în fața lui Chalmers, în vârstă de 54 de ani. La primele sale alegeri, Hipkins a câștigat locul cu o majoritate strânsă, de 753 de voturi.
Primul mandat (2008–2011) În primii nouă ani ai carierei parlamentare a lui Hipkins, Partidul Laburist s-a aflat în opoziție. Discursul său de învestitură a evidențiat interesul său pentru politica din domeniul educației. În timpul primului său mandat, Hipkins a fost purtătorul de cuvânt al Partidului Laburist pentru afaceri interne și membru în comisiile parlamentare pentru administrație guvernamentală, administrație locală și mediu, precum și transporturi și infrastructură.
În mai 2010, proiectul său de lege privind amendarea energiei electrice (Proiectul de lege privind modificarea energiei electrice (preferința pentru surse regenerabile)) a fost extras la tragerea la sorți a proiectelor de lege ale deputaților. Proiectul de lege ar fi reintrodus interdicția privind generarea de energie electrică din surse termice — interdicție care fusese impusă de guvernul laburist anterior în septembrie 2008, înainte de a fi abrogată de noul guvern național în decembrie 2008 —, dar a fost respins la prima lectură în luna iunie.
Al doilea mandat (2011–2014) La alegerile generale din 2011, Hipkins a păstrat locul în circumscripția Rimutaka cu o majoritate sporită, de 3 286 de voturi.
În cel de-al doilea mandat, Hipkins a fost promovat în Cabinetul din umbră al Partidului Laburist în calitate de purtător de cuvânt pentru servicii de stat și educație, sub conducerea noului lider David Shearer. De asemenea, a devenit pentru prima dată liderul grupului parlamentar al Partidului Laburist. În calitate de purtător de cuvânt pentru educație, Hipkins s-a opus ferm implementării școlilor de tip charter în Noua Zeelandă de către guvernul Partidului Național și închiderii școlilor din Christchurch în urma cutremurului devastator din 2011. Hipkins a continuat în funcția de purtător de cuvânt pentru educație și sub succesorul lui Shearer, David Cunliffe.
În aprilie 2013, Hipkins a votat în favoarea proiectului de lege privind modificarea căsătoriei (definirea căsătoriei), care a legalizat căsătoria între persoane de același sex în Noua Zeelandă.
La alegerile generale din 2014, Hipkins a păstrat locul în circumscripția Rimutaka cu o majoritate de 6 664 de voturi. În timpul celui de-al treilea mandat, Hipkins a continuat să activeze ca purtător de cuvânt pentru educație și a îndeplinit, de asemenea, funcția de lider al opoziției în Cameră sub conducerea liderilor Andrew Little și Ardern. La sfârșitul anului 2015, Hipkins a primit amenințări velate, inclusiv o amenințare cu moartea, pentru că și-a exprimat îngrijorarea cu privire la un panou publicitar care promova arme la „preț redus”. În aprilie 2016, proiectul său de lege privind modificarea educației (abolirea școlilor de tip charter) a fost extras la tragerea la sorți a proiectelor de lege ale deputaților, dar a fost respins la prima lectură în luna noiembrie.
În Guvern (2017–2023) În calitate de parlamentar cu vechime al Partidului Laburist, Hipkins a fost o figură cheie în cel de-al șaselea guvern laburist. Între 2017 și 2023, s-a clasat pe locul al șaselea în rândul miniștrilor guvernului din partea Partidului Laburist și i-au fost atribuite responsabilități ca ministru al educației, ministru pentru serviciul public și lider al Camerei. Mai târziu a fost considerat un om bun la toatee și i s-au acordat responsabilități suplimentare ca ministru al sănătății și ministru pentru răspunsul la COVID-19 în timpul pandemiei de COVID-19 din Noua Zeelandă, iar ulterior ca ministru al poliției în timpul unui val de atacuri.
Al patrulea mandat (2017–2020) La alegerile generale din 2017, Hipkins a păstrat locul în circumscripția Rimutaka cu o majoritate de 8 609 voturi.
Partidul Laburist a format un guvern de coaliție cu New Zealand First, având sprijin de susținere și încredere din partea Partidului Verde. Hipkins a fost numit ministru în Cabinet și i s-a încredințat portofoliul educației.
În calitate de ministru al educației, Hipkins a susținut abolirea Standardelor Naționale și a școlilor de tip charter în Noua Zeelandă, măsuri promovate de fostul guvern al Partidului Național. A semnalat o revizuire a sistemului de certificate pentru liceu NCEA. Cu toate acestea, Hipkins a clarificat că Ministerul Educației va continua să finanțeze Studiul Național de Monitorizare a Realizărilor Elevilor al Universității din Otago și Instrumentul de Progres și Consistență (PaCT). Anunțul guvernului privind închiderea școlilor de tip charter a atras critici din partea partidelor de opoziție Național și ACT. La începutul anului 2018, Hipkins a introdus o legislație care împiedica crearea de noi școli de tip charter, permițând în același timp transformarea celor existente în școli cu caracter special. Până în septembrie 2018, toate cele douăsprezece școli de tip charter au făcut cu succes tranziția pentru a deveni școli integrate în sistemul de stat și școli cu caracter special.
În decembrie 2018, Hipkins a respins o recomandare a Consiliului Universității Victoria din Wellington de a redenumi instituția în „Universitatea din Wellington”, invocând opoziția puternică față de schimbarea numelui din partea personalului, studenților și absolvenților. Hipkins a declarat că „nu a fost convins că universitatea a consultat suficient părțile interesate, ale căror opinii ar fi trebuit luate în considerare”.
În februarie 2019, Hipkins a propus comasarea celor 16 școli politehnice din țară într-un Institut de Competențe și Tehnologie din Noua Zeelandă pentru a combate deifictele și scăderea numărului de înscrieri la nivel național. Institutul propus urma, de asemenea, să preia programele de învățământ vocațional și de ucenicie din țară. În timp ce Sindicatul din Învățământul Terțiar, Uniunea Angajatorilor și Producătorilor și Camera de Comerț a Angajatorilor din Canterbury și-au exprimat sprijinul pentru propunerea guvernului, aceasta a fost criticată de opoziție (Partidul Național), de directorul executiv al Institutului Tehnologic din Sud, Penny Simmonds, și de primarul din Invercargill, Tim Shadbolt. Ca răspuns la atacurile teroriste de la moscheile din Christchurch, Hipkins a prelungit termenul de depunere a propunerilor pentru comasarea școlilor politehnice până la 5 aprilie 2019.
La începutul lunii mai 2019, Hipkins a anunțat că guvernul va investi 95 de milioane de dolari neozeelandezi pentru a instrui 2 400 de noi viitori profesori în următorii patru ani, prin creșterea numărului de burse și stagii, noi programe de formare a cadrelor didactice bazate pe angajare și burse destinate comunităților iwi, pentru a combate lipsa de personal din învățământ. Aceste măsuri au fost criticate ca fiind inadecvate de către Asociația Profesorilor din Învățământul Secundar și de purtătorul de cuvânt pentru educație al Partidului Național, Nikki Kaye.