miniatura|dreapta|Reprezentare standard a testului Turing Filozofia inteligenței artificiale este o ramură a filozofiei minții și a filozofiei informaticii care explorează inteligența artificială și implicațiile acesteia asupra cunoașterii și înțelegerii inteligenței, eticii, conștiinței, epistemologiei și liberului arbitru. În plus, această tehnologie se ocupă cu crearea de animale artificiale sau de oameni artificiali (sau, cel puțin, de creaturi artificiale; la modul general, viața artificială), astfel încât disciplina prezintă un interes considerabil pentru filozofi.
Filozofia inteligenței artificiale (IA) încearcă să răspundă la întrebări precum:Russell, Stuart J.; Norvig, Peter (2003), Artificial Intelligence: A Modern Approach (2nd ed.), Upper Saddle River, New Jersey: Prentice Hall, ISBN 0-13-790395-2 Poate o mașină să acționeze în mod inteligent? Poate rezolva orice problemă pe care o persoană ar rezolva-o utilizând gândirea? Sunt inteligența umană și inteligența mașinilor același lucru? Este creierul uman, în esență, un calculator? Poate o mașină să aibă o minte, stări mentale și conștiință în același sens în care le are o ființă umană? Poate simți cum sunt lucrurile? (adică, dacă deține „qualia”?)
Întrebări precum acestea reflectă interesele divergente ale cercetătorilor din domeniul IA, ale specialiștilor în științele cognitive și, respectiv, ale filozofilor. Răspunsurile științifice la aceste întrebări depind de definiția termenilor „inteligență” și „conștiință” și de tipul exact de „mașini” despre care se discută.
Note
Vezi și Filozofia informaticii Magnifica humanitas
Categorie:Filosofia inteligenței artificiale Categorie:Filozofia științei Categorie:Filozofia tehnologiei Categorie:Probleme nerezolvate