Ultimul dragon (titlu original: The Last Dragon; distribuit în Statele Unite și ca Berry Gordy's The Last Dragon) este un film muzical american de arte marțiale din 1985, regizat de Michael Schultz și scris de Louis Venosta. Filmul a fost produs de Rupert Hitzig pentru Berry Gordy și companiile Motown Productions și Delphi III Productions.
Rolurile principale sunt interpretate de Taimak, Vanity, Julius Carry, Christopher Murney, Leo O'Brien și Faith Prince. Povestea îl urmărește pe Leroy Green, un tânăr practicant de arte marțiale din New York care încearcă să atingă nivelul spiritual suprem al pregătirii sale, cunoscut drept „Strălucirea”. Filmul combină elemente de comedie, fantezie, muzică și cinematografie de arte marțiale, având numeroase trimiteri la filmele lui Bruce Lee.
The Last Dragon a fost lansat de TriStar Pictures la 22 martie 1985. A obținut încasări de aproximativ 33 de milioane de dolari la un buget estimat la 10 milioane și a dobândit ulterior statutul de film cult, în special în cadrul cinematografiei afro-americane.
Rezumat Leroy Green este un tânăr practicant de arte marțiale din New York, cunoscut de prieteni sub porecla „Bruce Leroy” datorită admirației sale pentru Bruce Lee. Maestrul său îi spune că se apropie de ultimul nivel al pregătirii, numit „Ultimul Dragon”. Cei care ating acest nivel pot concentra o energie interioară care produce o strălucire în jurul mâinilor, iar un adevărat maestru poate face ca întregul său corp să strălucească.
Leroy primește un medalion despre care i se spune că ar fi aparținut lui Bruce Lee. Pentru a-și încheia pregătirea, trebuie să-l găsească pe maestrul Sum Dum Goy, presupusul deținător al celeilalte jumătăți a medalionului. În același timp, Sho'nuff, un luptător care se autoproclamă „Shogunul din Harlem”, îl consideră pe Leroy singurul rival care îl împiedică să fie recunoscut drept cel mai puternic practicant de arte marțiale din oraș.
Sho'nuff îl provoacă în timpul unei proiecții a filmului Intrarea dragonului, apoi pătrunde împreună cu adepții săi în școala unde predă Leroy. Acesta evită confruntarea, deoarece consideră că artele marțiale trebuie folosite numai atunci când lupta este necesară.
Într-o altă parte a orașului, Eddie Arkadian, proprietarul unei săli de jocuri video, încearcă să-i construiască o carieră muzicală iubitei sale, Angela Viracco. El dorește ca videoclipurile ei să fie difuzate în emisiunea muzicală 7th Heaven, prezentată și produsă de Laura Charles. Când Laura refuză materialele, Arkadian trimite mai mulți oameni pentru a o răpi și a o constrânge.
Leroy intervine și împiedică prima tentativă de răpire, dar își pierde medalionul, găsit de Laura. Ulterior, el asistă la o nouă răpire și descoperă că agresorii au legături cu compania lui Arkadian. Deghizat în ninja, Leroy pătrunde în sediul acestuia și o eliberează pe Laura. Ea îi înapoiază medalionul, iar între cei doi începe să se formeze o relație.
Pentru a-l elimina pe Leroy, Arkadian îl angajează pe Sho'nuff și ocupă studioul 7th Heaven. Laura și Richie, fratele mai mic al lui Leroy, sunt luați ostatici. Între timp, Leroy ajunge la o fabrică de prăjituri cu răvaș, unde crede că îl va găsi pe maestrul Sum Dum Goy. Descoperă însă că numele aparține unui sistem automat care produce mesajele introduse în prăjituri. Fostul său profesor îi sugerează că răspunsul pe care îl caută nu poate veni de la un alt maestru.
Angela, nemulțumită de violența la care recurge Arkadian, îl părăsește și încearcă să-l avertizeze pe Leroy. Acesta se întoarce la studioul 7th Heaven, unde este atacat de oamenii lui Arkadian. Elevii săi intervin și îi înfruntă pe agresori.
Sho'nuff îl atrage pe Leroy într-o clădire abandonată. În timpul luptei, mâinile lui Sho'nuff sunt înconjurate de o lumină roșie, semn că a dobândit o parte din „Strălucire”. Inițial învins, Leroy înțelege că puterea pe care o căuta exista deja în el. Corpul său este cuprins de o lumină aurie, iar el îl învinge pe Sho'nuff.
Arkadian încearcă să-l împuște, dar Leroy prinde glonțul între dinți și îl predă poliției. După eliberarea ostaticilor, Leroy se întoarce la studioul Laurei, unde cei doi se sărută.
Distribuție
Taimak – Leroy Green / „Bruce Leroy”
Vanity – Laura Charles Julius Carry – Sho'nuff / „Shogunul din Harlem” Christopher Murney – Eddie Arkadian Leo O'Brien – Richie Green Faith Prince – Angela Viracco Glen Eaton – Johnny Yu Thomas Ikeda – maestrul lui Leroy Jim Moody – tatăl lui Leroy Mike Starr – Rock Andre D. Brown – Beast David Claudio – Cyclone
Kirk Taylor – Crunch Ernie Reyes Jr. – Tai Queen Esther Marrow – mama lui Leroy Keshia Knight Pulliam – Sophia Green Jamal Mason – Roy B. J. Barie – Jackie Chazz Palminteri – un răufăcător Henry Yuk – Hu Yi Michael G. Chin – Lu Yi Fredric Mao – Du Yi William H. Macy – J. J. Carl Anthony Payne II – copilul din pizzerie Verne Williams – Cujo
Distribuția completă este consemnată în catalogul American Film Institute. Producție Ultimul dragon a fost realizat după un scenariu original scris de Louis Venosta, actor și dansator care întâmpina dificultăți în obținerea unor roluri substanțiale. Scenariul său propunea un protagonist afro-american pasionat de arte marțiale, în locul personajelor stereotipe care îi erau oferite în producțiile urbane ale perioadei. Textul a fost cumpărat de TriStar Pictures pentru Motown Productions și a intrat rapid în pregătire.
În ianuarie 1984 a fost anunțată o audiție deschisă pentru tineri afro-americani cu vârste între 18 și 25 de ani, care aveau experiență în arte marțiale și dans. Rolul principal i-a revenit lui Taimak, practicant de arte marțiale în vârstă de 19 ani, aflat la prima experiență cinematografică. El a trebuit să-și dezvolte pregătirea actoricească în timpul realizării filmului.
Julius Carry, care nu avea experiență anterioară în arte marțiale, s-a antrenat pentru rolul lui Sho'nuff sub îndrumarea lui Ron Van Clief. Ernie Reyes Jr., în vârstă de 12 ani la începerea filmărilor, și-a făcut debutul cinematografic în rolul lui Tai. Vanity, care părăsise proiectul Purple Rain (film), a primit rolul Laurei Charles după ce Berry Gordy a semnat cu ea un contract pentru patru filme.Liam Lacey, „I Have Big Dreams of My Own: Vanity, Formerly D.D. Winters, Has Left Prince to Do It Her Way”, The Globe and Mail, Toronto, 20 decembrie 1984, p. E1.
Berry Gordy a urmărit îndeaproape realizarea filmului și a adus pe platou mai mulți artiști aflați sub contract cu Motown. Suzanne de Passe a participat, de asemenea, la coordonarea proiectului.
Filmările principale au început la 16 aprilie 1984 și s-au desfășurat în New York. Printre locurile folosite s-au numărat Harlem Karate Institute, sala de jocuri Super Amusements din Flushing, o fostă fabrică de cabluri de pe East 118th Street și porțiuni ale East Side Highway.
Scenele din școala de arte marțiale au fost filmate la Harlem Karate Institute, condus de Ernest Hyman. Pentru secvența în care Sho'nuff întrerupe proiecția filmului Enter the Dragon a fost folosit Victory Theater de pe strada 42, care funcționa atunci ca cinematograf pentru adulți. Lupta din această secvență a fost coregrafiată de Ron Van Clief, iar Julius Carry și-a executat singur cascadoriile. Echipa de coregrafie a mișcărilor de arte marțiale i-a mai inclus pe Torrance Mathis și Ernie Reyes Sr.
Restaurantul Bernstein's-on-Essex, local cu specific chinezesc și bucătărie cușer, a fost folosit cu o mare parte din amenajarea sa reală. Decorul studioului 7th Heaven și secvențele sale video au necesitat efecte optice și materiale muzicale filmate separat.
Dansurile au fost coregrafiate de Lester Wilson, asistat de Dwight Baxter.
Muzică
Coloana sonoră a fost coordonată de producătorul executiv Berry Gordy și a reunit artiști și compozitori asociați cu Motown. Muzica instrumentală a filmului a fost compusă de Bruce Miller și Misha Segal.
Cea mai cunoscută piesă inclusă în film este „Rhythm of the Night”, interpretată de formația DeBarge, scrisă de Diane Warren și produsă de Richard Perry. Piesa a ajuns pe locul al treilea în clasamentul american Billboard Hot 100 și pe primul loc în clasamentul Hot Black Singles. A primit o nominalizare la Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună melodie originală.
Piesa care dă titlul filmului a fost interpretată de Dwight David, pe muzica și versurile lui Norman Whitfield și Bruce Miller. Aceasta a fost nominalizată la Zmeura de Aur pentru cea mai proastă melodie originală. Piesa „7th Heaven”, interpretată de Vanity, a primit o nominalizare în aceeași categorie.
Coloana sonoră mai conține „Upset Stomach”, scrisă și interpretată de Stevie Wonder, „The Glow”, interpretată de Willie Hutch, „Fire”, interpretată de Charlene, și tema romantică „First Time on a Ferris Wheel”. Aceasta din urmă a fost compusă de Misha Segal, pe versurile lui Harriet Schock, și interpretată de Smokey Robinson și Syreeta.
Recepție Filmul a avut un buget estimat la 10 milioane de dolari și a obținut încasări de aproximativ 33 de milioane de dolari.
La momentul lansării, reacțiile criticilor au fost împărțite. Agregatorul Rotten Tomatoes consemnează recenzii favorabile din partea a 58% dintre cei 24 de critici incluși, cu o medie de 5,5 din 10. Sinteza site-ului descrie filmul drept o combinație stilizată de genuri, cu romantism și interes evident pentru cinematografia kung-fu, dar cu schimbări de ton care pot părea mai degrabă caraghioase decât plăcute.
Metacritic i-a atribuit un scor mediu de 59 din 100, calculat pe baza a nouă cronici, rezultat descris de site drept o recepție „mixtă sau medie”.
Scriitorul Neil Gaiman a comentat filmul în numărul din septembrie 1985 al revistei britanice Imagine. Recenzia sa a evidențiat, într-un registru ironic, combinația dintre căutarea unui maestru, rivalitatea cu Sho'nuff, salvarea Laurei și convențiile comediei muzicale.
Într-un studiu publicat în 2002 în Journal of Asian American Studies, Amy Abugo Ongiri a analizat filmul în contextul legăturilor culturale dintre publicul afro-american și cinematografia kung-fu. Autoarea a apreciat construcția personajului Leroy, un erou afro-american care preia elemente ale tradiției cinematografice asiatice fără a ocupa rolul stereotip atribuit personajelor asiatice în numeroase filme americane de acțiune. Parcursul său urmărește descoperirea forței interioare, nu simpla imitare a unui model exterior.
În anii următori, filmul a dobândit statutul unei producții cult. Film at Lincoln Center l-a prezentat drept o combinație de fantezie inspirată de artele marțiale, muzică Motown și comedie urbană, remarcând aparițiile timpurii ale unor actori precum William H. Macy, Ernie Reyes Jr., Chazz Palminteri și Mike Starr.
În cultura populară Expresiile „Bruce Leroy” și „Strălucirea”, asociate cu personajul principal, au continuat să fie folosite în cultura hip-hop și în muzica populară.
În piesa „Sexy and I Know It” a formației LMFAO, lansată în 2011, Redfoo face trimitere la Bruce Leroy și la „Strălucire”. Redfoo este fiul lui Berry Gordy, producătorul executiv al filmului.
Rapperul Schoolboy Q face, de asemenea, aluzie la Bruce Leroy și la „Strălucire” în partea sa din piesa „Pac-Man” a formației Gorillaz, inclusă pe albumul Song Machine, Season One: Strange Timez din 2020.
Note
Legături externe Site oficial
Ultimul dragon în catalogul American Film Institute
Categorie:Filme din 1985 Categorie:Filme americane Categorie:Filme în limba engleză Categorie:Filme muzicale Categorie:Filme de comedie Categorie:Filme de acțiune Categorie:Filme de arte marțiale Categorie:Filme de comedie din anii 1980 Categorie:Filme de acțiune din anii 1980 Categorie:Filme cu arte marțiale Categorie:Filme regizate de Michael Schultz Categorie:Filme TriStar Pictures