thumb|Steme din Gelre (ff. 88v și 89r) thumb|Heraldul Gelre în Armorial (f. 122r) Armorialul de Gelre sau Armorialul Gelre, Codex Gelre (în , în , în ), este un manuscris heraldic (armorial) care cuprinde o colecție de aproximativ 1.750 de steme europene desenate de Claes Heynensoon, cunoscut drept heraldul Gelre. Manuscrisul are o importantă valoare cultural-istorică și heraldică și este cunoscut pe plan internațional.
Din punct de vedere atât al conținutului, cât și codicologic, Codex Gelre este alcătuit din două părți: armorialul propriu-zis, care conține aproximativ 1.700 de steme, și o culegere de 16 poeme, adăugată ulterior de heraldul Gelre înaintea părții heraldice. Aceasta cuprinde printre altele poemele Despre mistreț (), bătălia de la Staveren (), Cronica ducilor de Brabant (Kroniek van de hertogen van Brabant), Cronica conților de Olanda () și elogii dedicate unui număr de 12 cavaleri.Faptul că această culegere de texte a fost adăugată chiar de heraldul Gelre a fost stabilit pe baza dimensiunilor identice ale celor două părți ale manuscrisului. Exemplarul autograf este păstrat la Bruxelles, în Biblioteca Regală a Belgiei (KBR), sub cota manuscris 15652-56.
Istorie Armorialul de Gelre reflectă activitatea heraldică și literară a heraldului Gelre din perioada 1395-1402, când acesta se afla în serviciul ducelui Wilhelm I de Geldern. Era un registru profesional pe care heraldul îl păstra asupra sa pentru exercitarea atribuțiilor sale. Manuscrisul a fost alcătuit în mai multe etape, iar partea literară introductivă a fost adăugată ulterior de heraldul Gelre. Schmidt a descris-o drept o „colecție de texte și desene heraldice dezvoltată treptat”.
Manuscrisul face parte dintr-un grup de codice nord-neerlandeze alcătuite în jurul anului 1400 și importante din punct de vedere istoric și/sau heraldic. Din același grup fac parte Armorialul Bellenville, Armorialul Van den Ersten, Manuscrisul de la Haga, Armorialul Beyeren, Caietul de schițe, Cronica Olandei și Fragmentul de la Gotha. Cinci dintre aceste manuscrise, asemenea Armorialului de Gelre, au fost realizate de heraldul Gelre, devenit ulterior heraldul Beyeren.
Descriere codicologică La moartea heraldului Gelre, manuscrisul era alcătuit din 115 file de pergament de bună calitate. Filele măsoară 22 × 14 cm, dar toate au fost tăiate pe margini și formează împreună 18 caiete. Manuscrisul inițial conținea 14 caiete, numerotate astăzi de la 5 la 18, care constituiau nucleul vechi al lucrării, adică armorialul propriu-zis.În forma în care este cunoscut în prezent, Armorialul de Gelre cuprinde 19 caiete, la care se adaugă o foaie dublă din secolul al XV-lea. Caietele 1-4 reprezintă partea literară introductivă; caietele 5-16, partea heraldică; caietele 17 și 18, materiale diverse; caietul 19 a fost adăugat în secolul al XVI-lea; după acesta se află o foaie dublă din secolul al XV-lea și o filă separată (f. 122r). Pentru marcarea nucleului vechi, acesta este denumit *armorial, caietele I-XIII. Van Anrooij (1990), p. 78. Heraldul Gelre a adăugat ulterior înaintea acestuia caietele 1-4, care formează partea literară. Versurile au fost așezate la început deoarece partea posterioară a manuscrisului nu fusese încă terminată.
Structura de bază a nucleului manuscrisului este formată din trei foi duble introduse una în alta. Caietele 4, 8 (IV), 13 (IX) și 14 (X) au fost completate cu câte o filă separată. Manuscrisele construite după acest principiu sunt rare.
În partea introductivă sunt folosite două tipuri de scriere: Littera textualis pentru ff. 1ra-6vb și 18vb-21ra și Littera cursiva formata pentru ff. 6vb-18vb. Ambele aparțin familiei scrierilor gotice.
Armorialul de Gelre conține peste 1.700 de steme desenate. Partea introductivă este alcătuită din elogii, cronici în versuri și poeme heraldice. Lucrarea prezintă ierarhic cea mai mare parte a cavalerimii europene. Colecția este păstrată la Bruxelles, la KBR, sub cota 15652-56, și a intrat în patrimoniul bibliotecii din moștenirea bibliofilului Karel van Hulthem.
Codicele a fost relegat ultima dată în 1975. Manuscrisul a fost desfăcut, i-au fost adăugate în față și în spate câte o filă de protecție din pergament, iar întregul volum a fost legat din nou cu fir nou. Pe fața ultimei file libere de protecție se află numele restauratorului, M. Marchoul, și anul „1975”. Pe verso-ul filei precedente este desenată o schemă a structurii caietelor manuscrisului, considerată foarte fiabilă.
Lucrările ulterioare ale heraldului Gelre, realizate după ce acesta a devenit heraldul Beyeren, au un aspect mai îngrijit și o structură generală mai regulată.
Cercetări de istoria artei Cercetările de istoria artei au arătat că portretul heraldului care ocupă întreaga filă 122r și miniatura împăratului și a principilor electori de pe f. 26r au fost realizate de aceeași mână. Stilul acestui artist se deosebește de restul manuscrisului prin calitatea sa excepțională. Același lucru este valabil și pentru cimerul din stema cavalerului și contelui Rudolf al III-lea de Nidau, de pe f. 15vb, inclusă în ciclul de elogii al părții literare. Pentru realizarea acestor trei imagini, heraldul Gelre trebuie să fi beneficiat de ajutorul unui artist talentat.Prima persoană care a publicat această ipoteză a fost Margaret Rickert (1888-1973), în 1952, în , precum și în .
Portretul heraldului, miniatura împăratului și a principilor electori și stema lui Nidau sunt încadrate în Goticul internațional, stil inovator de pictură și miniatură de la sfârșitul secolului al XIV-lea. Se presupune că au fost realizate în atelierul de pictură din Nijmegen al fraților Maelwael. Herman Maelwael și/sau Willem Maelwael sunt indicați drept posibili autori.Van Anrooij (1990), pp. 84-85 și 246.Schmidt (1981), p. 98.
Conținut thumb|F. 55v din manuscris reprezintă cea mai veche sursă cunoscută în care drapelul Danemarcei apare ca o cruce albă pe fond roșu.
Claes Heinenzoon deținea funcția de rege de arme al Ruwieren, adică rege de arme pentru regiunea delimitată de râurile Meuse, Rin și Mosela, având rang superior ofițerilor de arme inferiori și heralzilor din această regiune. Un herald avea, prin atribuțiile funcției, sarcina de a înregistra și verifica stemele. Regii, episcopii și vasalii lor puteau fi identificați prin însemnele heraldice. Pe baza stemelor și cimerelor purtate, heraldul îi putea spune seniorului său ce cavaleri participau la un turnir sau la o bătălie.
Claes Heinen a adunat în Armorialul de Gelre cunoștințele heraldice de care avea nevoie pentru îndeplinirea funcției sale. Manuscrisul este alcătuit din 161 de file de pergament, grupate în șase părți cu dimensiunile de 22 × 14 cm, și conține peste 1.800 de steme. În fiecare secțiune, stema celui mai important principe, începând cu papa și împăratul, este reprezentată prima și la dimensiuni mai mari, fiind urmată de stemele cavalerilor săi, în ordinea rangului. La sfârșitul manuscrisului apare portretul heraldului însuși, purtând leul din Gelre pe tabardă.
Copii ale Armorialului de Gelre O copie a Armorialului de Gelre, realizată în jurul anului 1500 și atribuită artistului Cornelis Enghebrechtsz din Leiden, se află în posesia Înaltului Consiliu de Heraldică. Această copie conține aproximativ 1.400 de steme, mai puține decât originalul.
O altă copie importantă a fost realizată de Victor Bouton. Între 1881 și 1905 acesta a publicat șase volume care reproduc aproape întregul armorial. Edițiile sunt cunoscute mai ales pentru redarea fidelă a stemelor, colorate integral manual. Din fiecare volum au fost tipărite aproximativ 60 de exemplare, dintre care nu au fost vândute mai mult de 45.
Alte informații Armorialul de Gelre este cea mai veche sursă necontestată care asociază regelui Danemarcei un drapel roșu cu o cruce albă. Pe pagina 55 este reprezentată stema Danemarcei, surmontată de un coif cu coarne. În dreapta scutului se află un steag roșu cu o cruce albă, iar în stânga apare inscripția „die coninc van denmarke” („regele Danemarcei”).
Armorialul de Gelre conține un portret pictat al lui Claes Heynen, atribuit lui Herman Maelwael. După finalizarea Armorialului de Gelre, Heynen a realizat Armorialul Beyeren.
Bibliofilul din Gent Karel van Hulthem a cumpărat Armorialul de Gelre în 1820, pentru 19 guldeni, la licitația publică a bibliotecii contesei Anne-Thérèse-Philippine d'Yve. După moartea lui Van Hulthem, manuscrisul a trecut prin legat în Colecția de Manuscrise a KBR din Bruxelles. În volumul al șaselea al lucrării Bibliotheca Hulthemiana, codicele a primit în 1837 prima descriere realizată după criterii științifice, la nr. 195, pp. 51-53.W. van Anrooij, în Literatuur, anul 2, Amsterdam University Press, 1985Bibliotheca Hulthemiana, vol. 6, pp. 51-53
Ediții
Ediția este tipărită alb-negru și cuprinde o prefață de C. Van den Bergen-Pantens, o prelucrare realizată de F. Lyna în 1936 și o descriere întocmită de P. Adam-Even în perioada 1961-1968. Volumul conține o parte dintre planșele color realizate de Victor Bouton, dar nu pe toate.
Schema etapelor de alcătuire Caiete File Nucleul vechi Foliotarea veche Perioada alcătuirii Conținut și observații Partea literară introductivă 1 ff. 1-6 Ge I - necunoscută Ge II - cca 1395/1396 sau ulterior Ge III - înainte de cca 1402/1404 Secțiunea 1: ff. 1ra-6vb, scriere littera textualis Ge I - Despre mistreț (provocările adresate de 17 cavaleri lui Ioan al III-lea, duce de Brabant, și răspunsul acestuia) Ge II - Poem despre bătălia de la Stavoren Ge III - Scurta cronică a Brabantului 2 ff. 7-12 Ge IV - între cca 1395/1396 și 1405, în orice caz după 13 iulie 1393 Ge V - necunoscută Ge VI - cca 1395/1396 sau ulterior thumb|60px|Rutger Raitz Secțiunea 2: ff. 6vb-12, scriere littera cursiva formata Ge IV - Scurta cronică a conților de Olanda Ge V - Elogiu pentru Heinriic van Nueft Ge VI - Elogiu pentru Rutger Raitz (f. 11v) 3 ff. 13-18 Ge VII - necunoscută Ge VIII - după 13 iulie 1393 Ge IX - înainte de cca 1396/1397 sau la scurt timp după Ge X - idem Ge XI - idem Ge XII - idem Ge XIII - idem Ge XIV - idem Ge XV - idem Ge XVI - necunoscută thumb|60px|Daniel van der Merwede thumb|60px|Willem al III-lea de Olanda Secțiunea 2: ff. 13-18vb, scriere littera cursiva formata Ge VII - Elogiu pentru Diederic van de Elner Ge VIII - Elogiu pentru Daniel al VI-lea van der Merwede (f. 14r) Ge IX - Elogiu pentru contele Johan I de Sponheim-Kreuznach (f. 15r) Ge X - Elogiu pentru contele Willem al III-lea de Olanda (f. 15v) Ge XI - Elogiu pentru Rudolf de Nidau (f. 15v). Capul de femeie de pe lambrechin este realizat în stilul gotic internațional, ceea ce indică intervenția unei alte mâini Ge XII - Elogiu pentru Gerard al III-lea de Holstein (f. 16r) Ge XIII - Elogiu pentru Reinoud I de Valkenburg (f. 16v) Ge XIV - Elogiu pentru Heinrich I de Virneburg (f. 17v) Ge XV - Poemul final al ciclului de elogii Ge XVI - Elogiu pentru Adam van Moperingen (f. 18vb). Coiful diferă de cele reprezentate anterior 4 ff. 19-25 Ge XVII - între 25 iunie și 1414 În caietul 4 a fost adăugată o filă separată Secțiunea 3: ff. 19-21ra, scriere littera textualis Ge XVII - Elogiu pentru ducele Willem al II-lea de Jülich (f. 21r) *Partea heraldică (1395-1402) 5 ff. 26-33 I f. 26r: [i] lipsește f. 27r: ii f. 29r: [iii], posibil pierdut ff. 30r-31r: fără număr; foaia dublă a fost adăugată ulterior ff. 32r-33r: v-vi ff. 30-31 adăugate într-un secol ulterior ff. 30-31 au fost adăugate de un proprietar ulterior sunt goale și nu prezintă contururile de scut desenate în prealabil fără ff. 30-31, caietul 5 (I) respectă structura de bază 6 ff. 34-39 II ff. 34r-36r: vii-ix f. 37r: x este abia vizibil f. 38r: numărul „x” a fost repetat din greșeală f. 39r: xi 7 ff. 40-45 III ff. 40r-43r: xii-xv f. 44r: xvi; de la „xvi”, foliotarea se deplasează spre colțul din dreapta sus