S-a născut o stea (film din 1976)

S-a născut o stea (în ) este un film american de dramă romantică muzicală din 1976, regizat de Frank Pierson și scris de Pierson, John Gregory Dunne și Joan Didion. În rolurile principale joacă Barbra Streisand, în rolul unei cântărețe necunoscute, și Kris Kristofferson, în rolul unei vedete consacrate de muzică rock and roll. Cei doi se îndrăgostesc, însă în timp ce cariera ei ia avânt, a lui intră într-un declin inevitabil.

Filmul este o refacere a peliculei din 1937 în care au jucat Janet Gaynor și Fredric March, adaptată la rândul ei în 1954 ca un muzical cu Judy Garland și James Mason în rolurile principale, iar mai apoi din nou în 2018, cu Lady Gaga și Bradley Cooper. Producția include piese compuse de Streisand, Paul Williams și , iar muzica originală de fundal este semnată de .

S-a născut o stea a avut premiera la Mann Village Theater pe 18 decembrie 1976, urmată de lansarea la nivel național asigurată de Warner Bros. în ziua următoare. Pelicula a înregistrat un succes uriaș la box office, obținând încasări de 80 de milioane USD la un buget de 6 milioane USD în America de Nord și devenind al doilea cel mai profitabil film al anului. Recenziile au lăudat interpretările actoricești și coloana sonoră, însă au criticat scenariul și durata filmului. La cea de-a 49-a ediție a Premiilor Oscar, filmul a primit trei nominalizări și a câștigat premiul pentru Cea mai bună melodie originală pentru tema sa muzicală de dragoste, „Evergreen”.

Rezumat

John Norman Howard, un muzician rock plin de talent, dar autodistructiv, ajunge târziu și într-o stare avansată de ebrietate la propriul concert, unde cântă doar câteva piese înainte de a părăsi brusc scena, spre marea dezamăgire a fanilor. Șoferul îl duce apoi într-un bar în care Esther Hoffman, o cântăreață aflată la început de drum, susține un recital ca solistă a trioului The Oreos. John este abordat de un client agresiv care provoacă o bătaie după ce artistul refuză să cânte la comanda lui; prinsă în mijlocul haosului creat, Esther îl ajută să scape pe o ieșire din spate, iar cei doi fug de la fața locului cu limuzina acestuia.

La Esther acasă, aceasta îl invită să se întoarcă a doua zi dimineață pentru micul dejun. În timp ce mănâncă o pizza pepperoni pe care John o adusese cu el, ea acceptă cu ezitare să-l însoțească la unul dintre concertele lui, unde ajung amândoi cu elicopterul. După o scurtă evoluție pe scenă, John se urcă pe motocicleta unui fan și începe să meargă cu ea pe scenă, însă se agață într-un cablu și cade peste mulțime. Este preluat de o ambulanță, iar anturajul lui fuge cu elicopterul, lăsând-o pe Esther în urmă, furioasă și abandonată.

La scurt timp după incident, în timp ce se relaxează lângă piscina de acasă, John trage cu arma în direcția lui Bebe Jesus, un DJ de radio indiscret, care jură în replică să-i boicoteze muzica. Ulterior, John merge la postul de radio cu o ladă de Jack Daniel's ca semn de reconciliere, însă Bebe Jesus îl refuză și îl acuză public că este alcoolic. La ieșire, John o zărește pe Esther în timp ce înregistrează un spot publicitar alături de The Oreos, așa că o ia cu el la conacul său; acolo îi scrie numele cu spray-ul pe un perete, iar cei doi petrec o seară plină de intimitate și muzică.

La următorul său concert, John o invită pe Esther pe scenă alături de celelalte două membre ale grupului The Oreos pentru a-i asigura acompaniamentul vocal, iar ea reușește treptat să cucerească publicul. Mai mulți producători muzicali își arată interesul pentru ea, însă pentru Esther singurul lucru care contează este să se căsătorească cu John. La început, el încearcă să o facă să se răzgândească, invocând faptul că nu sunt compatibili, dar ea insistă, iar cei doi se căsătoresc și se mută la ferma lui din sud-vestul țării. Esther îi propune să plece împreună în turneu, însă managerul lui John îi sugerează acesteia să se lanseze într-o carieră solo; lansarea ei devine un succes uriaș, iar faima sa o depășește rapid pe cea a soțului ei. John încearcă să-și relanseze propria carieră, dar descoperă că trupa lui și-a schimbat numele și imaginea fără el.

Esther, nominalizată la premiile Grammy, câștigă trofeul pentru Cea mai bună interpretare feminină. În timp ce ea își ține discursul de mulțumire, John, vizibil beat, întrerupe ceremonia, însă Esther îi sare cu toate acestea în apărare. Încercările lui de a-și relansa cariera se dovedesc un eșec, ceea ce îl determină să ia în calcul o carieră de producător muzical, după ce realizează că vremea lui a apus. La conacul lor din Los Angeles, Esther se întoarce din turneu și îl găsește pe John în pat cu Quentin, o jurnalistă venită să-i ia ei un interviu. După plecarea lui Quentin, cei doi au o dispută aprinsă, dar în cele din urmă își reconfirmă dragostea și se întorc la fermă în încercarea de a regăsi fericirea de altădată.

John se trezește devreme într-o dimineață și îi spune lui Esther că merge la aeroport să-l ia pe Brian. Urcă la volanul decapotabilei sale în stare de ebrietate, ascultând cel mai mare șlagăr al său, dar pierde repede interesul și schimbă melodia cu una a lui Esther. Pe măsură ce accelerează tot mai mult, pierde controlul mașinii și moare pe loc. Esther aleargă în lacrimi spre trupul neînsuflețit al lui John și se întreabă ce se va face fără el. Întoarsă la conacul din Los Angeles, Esther aude o înregistrare cu vocea lui John dintr-o veche sesiune de compoziție, pe care un lucrător de la firma de mutat nu reușește să o oprească. Prăbușită de durere în casa acum goală, ea izbucnește în plâns, îl numește pe John mincinos și se lamentează că el nu trebuia să o lase niciodată singură.

La un concert comemorativ organizat în memoria lui John, Esther pășește pe scenă fiind prezentată drept Esther Hoffman-Howard, iar publicul ridică lumânări în semn de omagiu pentru răposatul ei soț. Esther interpretează melodia pe care John o compusese pentru ea, „With One More Look at You”, după care trece la șlagărul lui, „Watch Closely Now”, cântat în propriul ei stil. Pe ultima notă a piese, Esther își deschide brațele și își ridică privirea spre ceruri.

Distribuție Barbra Streisand în rolul Esther Hoffman Howard Kris Kristofferson în rolul John Norman Howard Paul Mazursky în rolul Brian Wexler, managerul lui John Gary Busey în rolul Bobbie Ritchie în rolul Gary Danziger, agentul de presă al lui John Venetta Fields în rolul uneia dintre membrele grupului The Oreos Clydie King în rolul uneia dintre membrele grupului The Oreos Marta Heflin în rolul Quentin, o jurnalistă muzicală la început de drum în rolul Bebe Jesus, un DJ de radio Sally Kirkland în rolul Fotografei Joanne Linville în rolul Freddie Lowenstein, impresarul lui John Uncle Rudy în rolul Mo, șoferul lui John Rita Coolidge în propriul rol Tony Orlando în propriul rol în rolul admiratoarei din limuzină (necreditată) Robert Englund în rolul Marty (necreditat) Maidie Norman în rolul judecătorului de pace (necreditată) Martin Erlichman în rolul Managerului (necreditat)

Producție Regizat de Frank Pierson, filmul modernizează povestea și scenariul original semnate de William A. Wellman și Robert Carson, având contribuții scenaristice suplimentare din partea lui Pierson, John Gregory Dunne și Joan Didion. Gary Busey și Sally Kirkland apar în film în roluri secundare. Cântărețele Venetta Fields și Clydie King le interpretează pe vocalistele din acompaniamentul lui Esther, iar Tony Orlando și Rita Coolidge, pe atunci soția lui Kristofferson, au scurte apariții în propriile roluri, în calitate de prezentatori ai premiului Grammy decernat lui Esther.

Primele două ecranizări ale filmului S-a născut o stea au ilustrat culisele industriei cinematografice de la Hollywood. Această versiune a adaptat însă povestea pentru lumea muzicală. De exemplu, în timp ce variantele din 1937 și 1954 prezentau protagonista câștigând un premiu Oscar, această versiune (alături de ecranizarea ulterioară din 2018) o înfățișează pe eroină obținând un premiu Grammy.

S-a născut o stea a fost coprodus de Streisand și de partenerul ei de la acea vreme, , prin intermediul Barwood Films și Warner Bros., Peters fiind creditat ca producător, iar Streisand ca producător executiv. Cei doi l-au vrut pe Elvis Presley pentru rolul principal masculin și s-au întâlnit cu acesta pentru a discuta despre film. Elvis a fost interesat să accepte rolul, considerând că i-ar putea relansa cariera cinematografică, însă impresarul său, , a insistat ca numele lui Elvis să fie cap de afiș și a cerut o sumă uriașă de bani pentru acest rol, deși artistul nu mai jucase într-un film din 1969 și nu se știa ce succes comercial ar mai fi putut atrage. Acest lucru a pus capăt definitiv implicării lui Elvis în proiect. În plus, Parker nu a vrut ca Elvis să fie înfățișat ca un artist a cărui carieră era în declin, deoarece acest lucru era departe de adevăr, Elvis susținând concerte cu casa închisă oriunde concerta în Statele Unite. Printre ceilalți actori luați în calcul pentru rolul principal masculin s-au numărat Neil Diamond și Marlon Brando. Diamond, care o cunoștea pe Streisand și fusese coleg cu ea la Liceul Erasmus Hall din Brooklyn, a fost nevoit să refuze din cauza programului încărcat de concerte, astfel că rolul lui John Norman Howard i-a revenit lui Kristofferson.

Kristofferson a negat că s-ar fi inspirat din Jim Morrison pentru conturarea personajului său, declarând: „Este o idee interesantă, dar nu e adevărată. Nu cred că l-am întâlnit vreodată pe Morrison. Mulți spuneau că semănăm – fără cămașă, cu barbă –, dar imaginea aceea de vedetă rock apusă mă descria mai degrabă pe mine.”

Producția filmului a costat aproximativ 6 milioane USD. Albumul cu coloana sonoră a fost un succes internațional, ajungând pe primul loc în numeroase țări și vânzându-se în aproape 15 milioane de exemplare la nivel mondial. Acesta include balada „Evergreen (Love Theme from A Star Is Born)”, devenită unul dintre cele mai mari șlagăre din cariera Barbrei Streisand, care s-a menținut timp de trei săptămâni pe prima poziție în Statele Unite și a urcat până pe locul al treilea în Marea Britanie.

Filmările au avut loc în numeroase locații din Arizona, precum centrul orașului Tucson, Centrul Comunitar Tucson, și Tempe, dar și pe Stadionul Sun Devil. Garderoba Barbrei Streisand a fost aleasă din colecția ei personală — pe generic apărând mențiunea: „Hainele doamnei Streisand provin... din propriul ei dulap”. Coregrafia filmului a fost semnată de David Winters, care a lucrat îndeaproape cu Streisand pentru a perfecționa secvențele de dans.

Recepție Încasări

S-a născut o stea a fost lansat în cinematografere din Statele Unite pe 19 decembrie 1976. Filmul a obținut încasări de 80 de milioane USD în Statele Unite, devenind al doilea cel mai profitabil film al anului 1976.

Reacția criticii Recenzii contemporane S-a născut o stea a avut parte inițial de recenzii mixte spre negative. Mulți critici au considerat că faima Barbrei Streisand i-a umbrit atât pe Kristofferson, cât și prestațiile lor actoricești. Roger Ebert a acordat filmului două stele și jumătate din patru, menționând în recenzia sa: „În primul rând, talentul uriaș al Barbrei Streisand este de netăgăduit. La finalul filmului S-a născut o stea, camera rămâne ațintită asupra ei într-un cadru secvență neîntrerupt de șapte sau opt minute, în care cântă din tot sufletul, făcându-ne să recunoaștem că este una dintre marile stele ale cinematografiei, o prezență fascinantă... Am considerat că alegerea doamnei Streisand în acest rol a fost o eroare deranjantă de distribuție și, cu toate acestea, i-am iertat totul în momentul în care a început să cânte.”

Gene Siskel a acordat, de asemenea, două stele și jumătate filmului, numindu-l „o poveste de dragoste greoaie, făcută viabilă doar de interpretarea muzicală superbă a Barbrei Streisand”.