Tribadismul ( ) sau tribbingul, cunoscut popular ca poziția foarfece (în engleză scissoring), este o practică sexuală lesbiană care implică contactul vulvă pe vulvă sau frecarea vulvei de coapsa, abdomenul, fesele, brațul sau alte părți ale corpului partenerului (cu excepția gurii), în special pentru stimularea clitorisului. O varietate de poziții sexuale sunt practicate, inclusiv poziția misionarului.
Termenul tribadism desemna inițial credințele societății privind capacitatea femeilor de a fi parteneri sexuali penetrativi. Femeile acuzate că au fost penetrative în timpul activității sexuale erau supuse ridiculizării sau pedepsei. În timpurile moderne, termenul se referă de obicei la diferite forme de sex nepenetrativ între femei.
Este analog cu frotul, care reprezintă contactul penis pe penis.
Istorie și cultură
Opere de artă care înfățișează femei practicând tribadismul.
Etimologie și utilizare Termenul tribadism derivă din limba greacă, din cuvântul τριβάς (tribas),τριβάς , Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon on Perseus care la rândul său provine din verbul τρίβω (tribō), „a freca”.τρίβω , Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon on Perseus În sexualitatea greacă antichizată și , o tribadăOxford English Dictionary 2nd. Ed. era o femeie sau o persoană intersexă care penetra activ o altă persoană (bărbat sau femeie) prin utilizarea clitorisului sau a unui dildo. Termenul tribadă a început să se refere exclusiv la erotismul dintre femei abia în Antichitatea târzie. Deoarece penetrarea era văzută ca o sexualitate „definită masculin”, o tribadă era considerată cea mai vulgară lesbiană. Grecii și romanii recunoșteau atracția pentru același sex, dar din moment ce se credea că orice act sexual necesita ca unul dintre parteneri să fie „falic” și că, prin urmare, activitatea sexuală între femei era imposibilă fără această caracteristică, mitologia asocia popular lesbienele fie cu un clitoris mărit, fie ca fiind incapabile să se bucure de activitatea sexuală fără substituirea unui falus."Invading the Roman Body: Manliness and Impenetrability in Roman Thought," pp. 30–31, and Pamela Gordon, "The Lover's Voice in Heroides 15: Or, Why Is Sappho a Man?," p. 283, both in Roman Sexualities. Martial 1.90 and 7.67, 50; Richlin, "Sexuality in the Roman Empire," p. 347. Acest lucru apare în satirele grecești și latine încă de la sfârșitul primului secol.
În textele englezești, termenul tribade este atestat încă din 1601, în Praeludium de Ben Jonson (Poemul X din The Forest), până la mijlocul secolului al XIX-lea; a fost cel mai comun termen pentru lesbiene în textele europene, prin proliferarea literaturii clasice, a lucrărilor de anatomie, moșit, manualelor de sfaturi sexuale și pornografiei. De asemenea, a ajuns să se refere la practicile sexuale lesbiene în general, deși investigațiile anatomice din mijlocul secolului al XVIII-lea au dus la scepticism cu privire la poveștile despre clitorisuri mărite, iar anatomiștii și medicii au pledat pentru o distincție mai precisă între hipertrofia clitoridiană și .
Autoarea Bonnie Zimmerman a afirmat: „Mai des, totuși, scriitorii [europeni] evitau termenul, invocând eufemistic «viciul nefiresc», «comportamentul desfrânat», «crimele împotriva naturii», «folosirea unui instrument» și «luarea rolului de bărbat»”. În secolul al XVIII-lea, când termenul a cunoscut una dintre cele mai populare utilizări, a fost folosit în mai multe pamflete pornografice defăimătoare împotriva Mariei Antoaneta, care a fost „judecată și condamnată categoric în presă” ca fiind o tribadă. „Zvonul despre tribadismul [ei] avea implicații politice specifice din punct de vedere istoric”, a declarat autoarea Dena Goodman. „Considerați mărturia ei finală (fictivă) din La Confession de Marie-Antoinette: «Oameni buni!», protestează ea, «pentru că am cedat dulcilor impresii ale naturii și, imitând fermecătoarea slăbiciune a tuturor femeilor de la curtea Franței, m-am abandonat dulcii impulsii a iubirii... mă țineți, ca să zic așa, prizonieră între zidurile voastre?»”. Goodman a elaborat că într-un pamflet, Maria Antoaneta este descrisă oferind cu generozitate detalii despre „incapacitatea soțului ei în actul venerian” și că desfrâul ei a făcut-o să o ia pe o frumusețe aristocratică, Yolande de Polastron, Ducesa de Polignac (1749–1793), „în serviciul [ei]”, specificând ulterior că ceea ce face sexul cu o femeie atât de atrăgător este faptul de a fi „Iscusită în arta stimulării clitorisului”; Maria Antoaneta este descrisă ca afirmând că atențiile La Polignac au produs „una dintre acele plăceri rare care nu pot fi consumate definitiv, deoarece pot fi repetate de câte ori se dorește”.
Până la sosirea epocii victoriene, a citat Zimmerman, „tribadismul tindea să fie construit ca un fenomen al claselor inferioare și non-occidental și adesea era asociat cu presupusa degenerare a prostituatelor și infractorilor”. Până în secolul al XX-lea, „tribade fusese înlocuit” de termenii , lesbiană, și homosexual, deoarece tribade devenise prea arhaic pentru a fi folosit. Fricatrice, un sinonim pentru tribade care se referă tot la frecare, dar are o rădăcină latină în loc de greacă, a apărut în textele englezești încă din 1605 (în de Ben Jonson). Utilizarea sa sugerează că era mai colocvial și mai peiorativ decât tribade. Variantele includ termenul latinizat confricatrice și termenul englezesc rubster.
Practici sexuale Poziții sexuale și alte aspecte
Tribadismul este o practică sexuală comună în rândul femeilor care întrețin relații sexuale cu femei (WSW). Deși termenul tribadism este adesea aplicat actului de stimulare vulvă pe vulvă, acesta cuprinde o varietate de activități sexuale. Pe lângă poziția foarfece, care implică încrucișarea picioarelor partenerelor într-o poziție similară cu forma unei foarfece și presarea vulvelor una de alta, tribadismul poate implica poziția misionarului, poziția femeia deasupra, poziția doggy style sau altele, sau simpla mișcare a vulvei femeii de coapsa, abdomenul, fesele, brațul sau o altă parte a corpului partenerului. Uneori „mutualitatea și reciprocitatea tind să nu fie obiectivul principal, deși satisfacția ambilor parteneri prin mijloace diferite este cu siguranță scopul său”. Femeile cărora le place sau care preferă tribadismul raportează că găsesc plăcere în fapul că acesta permite contactul pe întreg corpul, experiența sincronizării mișcării șoldurilor și simțirea mișcărilor partenerului fără stimulare manuală, ceea ce este considerat incitant, erotic și o modalitate mult mai ușoară de a atinge orgasmul datorită stimulării ample a clitorisului.
Femeile care se bucură de tribadism împărtășesc metode prin comunicare verbală și scrisă și subliniază importanța mișcării repetate a corpului (reciprocitatea) pentru a atinge orgasmul, cum ar fi frecarea înainte și înapoi și mișcarea sus-jos. Aceasta înseamnă că tribadismul este mai mult decât o stimulare locală a clitorisului; ar trebui să implice fiecare centimetru al vulvei, deoarece plăcerea sexuală a tribadismului este influențată de senzația psihologică de satisfacție și fericire rezultată din simțirea părților intime ale corpului individual prin contactul genital feminin, interacțiunea și comunicarea dintre cele două persoane.
Unele femei lesbiene și bisexuale nu practică poziția foarfece deoarece consideră sau cred că ar fi inconfortabilă din punct de vedere fizic. Ele pot considera, de asemenea, că este o concepție greșită faptul că lesbienele practică acest act și, prin urmare, nu este reprezentativă pentru practicile sexuale lesbiene, atribuind-o mai degrabă fanteziilor masculine din heterosexuală. În schimb, unele surse, inclusiv cercetările din 1976 și 1981 ale lui , indică faptul că femeile se pot bucura să execute poziția foarfece cu alte femei deoarece este o variație a contactului vulvă pe vulvă sau poate permite un contact maxim de acest tip și, prin urmare, un nivel ridicat de intimitate.
Manevra de „foarfecă” (scissoring) este folosită în mod obișnuit ca un termen umbrelă pentru toate formele de tribadism, iar multe femei lesbiene și bisexuale nu sunt conștiente de faptul că unele dintre actele sexuale pe care le includ în viața lor amoroasă sunt aspecte ale tribadismului și sunt etichetate formal astfel, deoarece tribadismul este omis frecvent din cercetările de sexologie mainstream. Cercetătoarea a afirmat: „Dacă urmărim utilizarea termenului până în prezent, descoperim că tribadismul este una dintre acele activități sexuale rareori discutate, dar adesea practicate, iar tăcerea care îl înconjoară acum este la fel de nedumeritoare ca discursul pe care l-a generat în secolele anterioare”. Halberstam a adăugat că Sigmund Freud „nu a avut nimic de spus” cu privire la acest subiect, „și puține cărți contemporane despre sexul lesbian îl discută măcar”.
Conform unor studii mai vechi, „aproximativ o treime dintre femeile lesbiene au folosit tribadismul, sau contactul corporal, ca mijloc de a atinge orgasmul (Saghir & Robins, 1973; Jay & Young, 1977)”. Studiul din 1979 al cercetătorilor privind practicile sexuale lesbiene a constatat că lesbienele tind să facă mai multă stimulare genitală generală decât stimulare clitoridiană directă, ceea ce este adesea cazul și în relațiile heterosexuale. Penetrare vaginală sau anală cu dildo-uri sau alte jucării sexuale este mai puțin practicată în rândul lesbienelor și altor WSW. În 1987, un studiu neștiințific (Munson) „a fost realizat pe mai mult de 100 de membre ale unei organizații sociale lesbiene din Colorado” și „când au fost întrebate ce tehnici au folosit în ultimele lor 10 sesiuni de dragoste, 100% au menționat sărutul, suptul mameloanelor și stimularea manuală a clitorisului; mai mult de 90% au raportat sărutul franțuzesc, sexul oral și introducerea degetelor în vagin; iar 80% au raportat tribadismul”.
În 2003, Julia V Bailey și echipa sa de cercetare au publicat date bazate pe un eșantion din Regatul Unit de 803 femei lesbiene și bisexuale care frecventau două clinici de sănătate sexuală pentru lesbiene din Londra și 415 WSW dintr-un eșantion comunitar; studiul a raportat că 85% dintre femei s-au angajat în tribadism (care includea contactul genital sau frecarea organelor genitale de o altă parte a corpului partenerului). 50% s-au angajat în forma genital-genitală. La fel ca în studiile mai vechi, penetrarea vaginală cu dildo-uri sau cu alte jucării sexuale în rândul femeilor a fost rară.
Sex protejat Ca în cazul oricărui schimb de fluide corporale în timpul activităților sexuale, tribadismul genital este o practică sexuală cu risc ridicat, deoarece poate transmite infecții cu transmitere sexuală (ITS) dacă acestea sunt prezente la unul sau mai mulți dintre parteneri. Contactul genital-genital și genital-corp (inclusiv tribadismul) poate răspândi ITS cum ar fi papilomavirusul uman (HPV), păduchii pubieni și Herpes simplex.
Opțiunile de , cum ar fi utilizarea unei digi dentare sau a unui prezervativ tăiat și desfăcut, pot fi practicate. Cu toate acestea, „nu există dovezi clare” că utilizarea unei digi dentare reduce riscurile de transmitere a ITS între femeile care fac sex cu femei; studiile arată că utilizarea unei digi dentare ca formă de protecție este rară și că, în rândul [femeilor care fac sex cu femei], acest lucru se poate datora faptului că persoanele au „cunoștințe limitate despre posibilitățile de transmitere a ITS sau se simt mai puțin vulnerabile la ITS [cum ar fi HIV]”.
În ceea ce privește Indicele Funcției Sexuale Feminine (FSFI), comportamentele sexuale între femei, cum ar fi tribadismul, sunt neglijate.
Cultura populară și alte medii