thumb|alt=Un bărbat dezbrăcat stă în patru labe. O femeie dezbrăcată îngenunchează în spatele lui purtând un dildo cu centură. Femeia se pregătește să penetreze anusul bărbatului cu dildo-ul.|O femeie practicând pegging cu un bărbat în poziția doggy style Peggingul este un act de sex anal în care o femeie penetrează unui bărbat folosind un dildo strap-on. Termenul a fost popularizat de în 2001 pentru a descrie o practică mai veche decât denumirea în sine. Peggingul a devenit mult mai vizibil în secolul al XXI-lea prin intermediul educației sexuale, al teoriei feministe și queer, precum și prin . Discuțiile despre pegging abordează adesea rolurile de gen, dinamica puterii, stigmatul sexual și masculinitatea.
Terminologie Neologismul „pegging” a fost popularizat după ce a câștigat un concurs organizat în 2001 în cadrul rubricii de sfaturi sexuale „”, semnată de . Savage a observat că, după ce practica a fost popularizată de filmul de educație sexuală lansat în 1998, conceptului îi lipsea un nume comun — cu excepția expresiei „Strap On Sex” folosite de Carol Queen și partenerul ei Robert în seria lor de prelegeri la nivel național (Robert fiind protagonistul original din Bend Over Boyfriend în cadrul conferințelor Good Vibrations) — și nu exista nicio intrare în dicționar pentru acest act.Aceste trei linkuri cronologizează modul în care termenul pegging a intrat în uz. Let's Vote , 24 mai 2001 Count Every Vote , 7 iunie 2001 We Have a Winner! , 21 iunie 2001 Alți termeni alternativi includ „buggerie” sau „sodomie”, însă aceștia se referă la sexul anal în general. Expresia „sex cu dildo strap-on” (strap-on sex) poate fi utilizată pentru raporturile vaginale sau anale între persoane de orice gen care folosesc o centură, fiind astfel mai puțin precisă decât termenul „pegging”. Unele persoane queer preferă sintagma „sex cu dildo strap-on” în locul termenului „pegging”, deoarece consideră că acesta din urmă este prea centrat pe mediul heterosexual și cisgen.
Autorii Cooper S. Beckett și Lyndzi Miller folosesc termenii „pegger” (persoana care penetrează) și „peggee” (persoana penetrată); de asemenea, se utilizează termenii de (activ și pasiv). Conform lui Savage, deși definiția clasică implică un bărbat penetrat de o femeie, noțiunea s-a extins pentru a include toate genurile și orientările sexuale, atâta timp cât implică sex anal cu un dildo strap-on.
Practică Peggingul este un act sexual penetrativ efectuat cu un dildo strap-on, de regulă prin penetrare anală. Este definit în mod obișnuit ca o practică prin care o femeie penetrează anusul unui bărbat. Femeia folosește un dildo strap-on, adesea un falus din silicon fixat cu un harnașament, sau un dildo fără centură (care penetrează simultan și persoana care îl poartă). De asemenea, se utilizează .
Conform cercetătoarei , genul și rolurile de gen pot juca un rol important în pegging. Peggingul inversează rolurile tradiționale de gen cisgen și heterosexuale în practicile sexuale: bărbatul este cel penetrat de către femeie, devenind pasiv în loc de activ. Cercetătorul în domeniul sexualității D. J. Williams afirmă că, pentru mulți, peggingul reflectă teme din sfera BDSM privind dominarea și supunerea. Înainte de a practica peggingul pentru prima dată, partenerul receptiv parcurge de obicei o etapă de pregătire anală pentru a crește treptat relaxarea musculară, folosind adesea (butt plugs). Peggingul este o preferință sexuală neconvențională () frecventă în cadrul BDSM-ului. În contexte profesionale, este realizat în mod obișnuit de către . Persoanele care practică fetișul de feminizare pot integra peggingul în pentru a reconfirma un rol sexual feminin. De asemenea, peggingul este practicat în contextul (FLR — female-led relationships).
Conform lui , atracția față de pegging este în primul rând psihologică, nu doar fizică. Pentru bărbați, aceasta implică „fiorul psihologic” de a se supune „forței unei femei”, subminând rolurile de gen și dinamica puterii. Cu toate acestea, Kerner susține că peggingul nu este o practică potrivită pentru oricine. notează că persoana care penetrează poate simți la rândul ei senzații plăcute prin stimularea indirectă a clitorisului, pe măsură ce baza dildoului se presează pe muntele lui Venus. De asemenea, persoanele stimulate de ideea sexului strap-on pot găsi plăcere în executarea de felație asupra dildoului. Jurnalista Sophie Saint Thomas, scriind pentru revista , afirmă că a fi penetrat de o „dominatoare profesională sau o parteneră dominantă” le permite bărbaților cishet să „devină vulnerabili și supuși, ceea ce reprezintă o dorință sexuală comună”, iar într-o societate patriarhală, „supunerea în fața unei femei sau a unei persoane aparținând unui gen îi stimulează sexual”.
Perspective și interpretări Perspective feministe și queer În 1999, criticând legile împotriva sodomiei, făcea referire la succesul filmului Bend Over Boyfriend, scriind că „este amuzant să-ți imaginezi poliția moravurilor dând buzna peste o mamă din asociația de părinți în timp ce își penetrează soțul cu dildoul strap-on. Când se va întâmpla asta, restul legilor privind sodomia se vor prăbuși cu siguranță.”
Evaluând opiniile queer despre „queerificarea heterosexualității”, autoarea feministă notează că „unii au ipotetizat că actele sexuale subversive din punct de vedere al genului, cum ar fi peggingul, ar putea fi o cale indirectă de a submina autoritatea patriarhală a bărbaților prin redefinirea masculinității heterosexuale ca fiind receptivă și vulnerabilă”. Pe baza teoriilor și queer, Jonathan Branfman și Susan Stiritz susțin în publicația că receptivitatea anală a bărbaților destabilizează normele rigide de sex, gen și sexualitate, pe care le consideră „”. În discursul lor despre , contestând critica adusă de pornografiei pentru pretinsa erotizare a dominării masculine, Nora Winter și Morgaine Struve notează că Jensen ignoră „pornografia care inversează dinamica puterii, cum ar fi peggingul, care poate ajuta la demontarea patriarhatului”.
Autoarea queer-feministă atribuie acceptarea peggingului influenței comunității queer în deconstruirea granițelor de gen.
Există opinii divergente în rândul feministelor cu privire la utilizarea dildourilor strap-on în timpul sexului. Unele feministe susțin că utilizarea centurii imită structurile patriarhale și subminează idealurile feministe, afirmând că fanteziile ar trebui să se alinieze principiilor etice. Acestea le critică pe feministele care practică sexul strap-on, considerându-le ipocrite. Cu toate acestea, altele împărtășesc aceste preocupări, dar se întreabă dacă politica ar trebui adusă în dormitor, în timp ce unele resping ideea că sexul cu dildo strap-on este legat în mod inerent de patriarhat. Editorialista Karley Sciortino menționează că, în discuțiile cu prietenele sale care apreciază peggingul, a constatat că acestea separă politica de sex, chiar dacă practica deviază de la feminism sau înclină spre patriarhat. O prietenă a descris experiența ca fiind „distractivă și puternică”, numind-o ironic „o prostie freudiană”. O alta o vede ca pe un „instrument terapeutic” pentru emancipare. Deși Sciortino are o opinie diferită, ea concluzionează că, dacă scopul sexului este intimitatea și plăcerea, poate că politica ar trebui lăsată deoparte.
Promovare și susținere În 2016, designerul Tom Ford a declarat că „toți bărbații ar trebui să fie penetrați la un moment dat”, deoarece crede că acest lucru i-ar ajuta să „înțeleagă și să aprecieze” femeile, experimentând „invazia” implicată de aflarea într-o poziție „vulnerabilă” și „pasivă”. În mod similar, scriitoarea a afirmat că „toți bărbații ar trebui penetrați cel puțin o dată”, sugerând că acest lucru ar putea „sfida și heteronormativitatea” și, în cele din urmă, „ar face lumea un loc mai bun”. , descriind peggingul ca fiind „revoluționar” și o formă de „eliberare sexuală”, susține că toți bărbații heterosexuali „trebuie să încerce cel puțin o dată”. Regizoarea a subliniat la rândul ei că „fiecare fată” și „fiecare bărbat” ar trebui să se poată „bucura” de pegging fără „să se simtă vinovați”. Susținând această practică, autorul a remarcat că peggingul poate ajuta la deconstruirea „egoului masculin”. Conform actriței Jessica Drake, „toată lumea ar trebui să încerce măcar o dată”.
Tendințe culturale și schimbarea altitudinilor În 2016, Chauntelle Tibbals nota că „acceptarea tot mai mare” a peggingului este un rezultat logic al „unei explozii în conștientizarea publică privind genul, înțelegerea și dorința de a explora limitele” din ultimul deceniu. În 2018, sociologul a prezis că popularitatea peggingului va crește, observând că „în ciuda a ceea ce implică termenul de «masculinitate toxică», bărbații devin mai flexibili”, lucru ce se leagă de „scăderea homofobiei și a homofobiei de panică (homohysteria)”. Reflectând asupra schimbărilor dintre generații, a observat că numărul tot mai mare de referințe la pegging în cultura populară „reflectă o schimbare societală mai profundă”, adăugând că „separarea sexului anal de homosexualitate este, într-un fel, un simptom al unui declin mai larg al conservatorismului sexual”.
Ally Head de la revista Marie Claire a scris că peggingul „poate fi incredibil de eliberator. Poate da peste cap stereotipurile sexuale și te poate expune la noi perspective, cu consecințe surprinzător de plăcute și progresiste”. În 2019, redactorul Playboy Maria Del Russo a sugerat că bărbații dispuși să fie penetrați dau un semnal de „vindecare a masculinității de toxicitatea ei”, descriind practica drept un „semn de progres” și „viitorul pe care și-l doresc liberalii”.
Masculinitatea și aspectele psihologice susține că „frica” de penetrare provine dintr-o „cultură profund misogină”, sugerând că peggingul îi poate ajuta pe bărbații heterosexuali să devină „parteneri mai empatici” și mai buni . și Aislinn Emirzian susțin că „bărbații care își explorează receptivitatea anală se numără printre cei mai siguri pe masculinitatea lor”. Olivia Cassano de la cotidianul susține peggingul, notând că acesta inversează „cadrul tradițional al genului și rolurilor sexuale” și îi poate ajuta pe bărbați să „depășească anumite insecurități”. Ea critică percepția peggingului ca fiind ceva „homosexual” sau „nemasculin”, atribuind această idee unei „concepții patriarhale despre ”, unui factor de dezgust nemotivat și „homofobiei interiorizate”. Georgia Aspinall de la revista sugerează că a întreba un bărbat dacă este interesat de pegging poate fi un indicator pentru un potențial partener serios, revelând cât de „sigur este pe propria sexualitate” și ce atitudine are față de „femeile care își exprimă deschis și fără rușine autonomia sexuală”. Psihoterapeutul Jordan Dixon notează că unii bărbați simt o stare de vinovăție după practicarea peggingului, cauzată de concepțiile negative despre sex și normele de gen, care reapar odată ce „vârfurile de oxitocină și dopamină” scad.
Nadia Bokody consideră că peggingul ar putea redefini masculinitatea prin atenuarea „restricțiilor ei toxice și opresive”, însă bărbații cu opinii „homofobe” îl evită, ceea ce scoate la iveală o „construcție fragilă a masculinității” bazată pe „frica de vulnerabilitate și feminitate”. notează că peggingul rămâne un subiect tabu pentru bărbații (cisgen heterosexuali), „în mare parte din cauza homofobiei și misoginiei atotprezente în societate”, adăugând că rușinea și dezgustul față de acest act provin din „prejudecăți neanalizate”. Conform scriitoarei Eleanor Hadley, multe femei ezită să exploreze peggingul din cauza „retoricii misogine” care le blamează. Conform terapeutei sexuale Laura Miano, peggingul contrazice „” și stereotipurile sexuale. Practica le poate permite femeilor cisgen să simtă „un sentiment de emancipare și control”, în timp ce bărbații se pot bucura de „renunțarea la control”.
În cultură