Regionalismul este o ideologie politică care urmărește sporirea puterii politice, influenței și a capacității de autodeterminare a populației din una sau mai multe regiuni subnaționale. Aceasta se concentrează pe „dezvoltarea unui sistem politic sau social bazat pe una sau mai multe” regiuni, și/sau pe interesele naționale, normative ori economice ale unei anumite regiuni, ale unui grup de regiuni sau ale unei alte entități subnaționale, găsindu-și forța în — sau vizând consolidarea — „conștiinței și loialității față de o regiune distinctă, cu o populație omogenă”, în mod similar naționalismului. Mai exact, „regionalismul vizează trei elemente distincte: mișcările care solicită autonomie teritorială în cadrul statelor unitare; organizarea statului central pe baze regionale pentru implementarea politicilor sale, inclusiv a celor de dezvoltare regională; descentralizarea politică și autonomia regională”.

Regiunile pot fi delimitate în funcție de diviziuni administrative, cultură, limbă și religie, printre altele. Revendicările regionaliștilor se manifestă atât sub forme „puternice” (precum suveranismul, separatismul, suveranitatea, secesiunea și independența), cât și prin campanii mai „moderate” pentru o autonomie sporită (cum ar fi drepturile statelor componente, descentralizarea sau devoluția). În sens strict, regionaliștii preferă confederațiile în detrimentul statelor naționale unitare cu guverne centrale puternice; cu toate acestea, ei pot opta și pentru forme intermediare de federalism. Susținătorii regionalismului afirmă, de regulă, că consolidarea organelor de conducere și a puterilor politice la nivel regional – în detrimentul unui guvern centralizat – va aduce beneficii populației locale prin stimularea economiilor regionale sau locale. Aceste beneficii vizează o mai bună responsabilitate fiscală, dezvoltarea regională, alocarea resurselor, implementarea unor politici și planuri cu caracter local, precum și creșterea competitivității între regiuni și, în cele din urmă, a întregii țări, în spiritul principiului subsidiarității.

Definire Regionalismul, autonomismul, separatismul și naționalismul sunt concepte interconectate, care au însă adesea semnificații diferite și, uneori, opuse. De exemplu, în Spania, „regionalismul” este considerat strâns legat de „naționalism” și, adesea, de „separatism”, în timp ce în Italia este privit, în general, ca un sinonim al „federalismului” și ca opusul „naționalismului”. În anumite cazuri, mișcările sau partidele care militează pentru independență pot pleda pentru federalism sau autonomie în cadrul statului-națiune preexistent.

În țările dezvoltate, occidentale și liberal-democratice, partidele secesioniste includ: Parti Québécois în Quebec (Canada); Partidul Național Scoțian și Verzii Scoțieni în Scoția (Regatul Unit); Plaid Cymru în Țara Galilor (Regatul Unit) și, într-o anumită măsură, Sinn Féin în Irlanda de Nord (Regatul Unit); Noua Alianță Flamandă și Vlaams Belang în Flandra (Belgia); Corsica Libera în Corsica (Franța); Partidul Naționalist Basc și Euskal Herria Bildu în Țara Bascilor (Spania și Franța); Împreună pentru Catalonia, Stânga Republicană din Catalonia și Candidatura Unității Populare în Catalonia și Țările Catalane (Spania și Franța); Blocul Naționalist Galician în Galicia (Spania); Libertate pentru Tirolul de Sud și Die Freiheitlichen în Tirolul de Sud (Italia); facțiuni ale partidului Lega și diverse partide minore din nordul Italiei; precum și, nominal, Partidul Acțiunii Sardiniene și câteva partide minore în Sardinia. În țările în curs de dezvoltare, acestea includ: Frontul Polisario în Sahara Occidentală (Maroc); Mișcarea Națională pentru Eliberarea Azawadului în Azawad (Mali); Frontul pentru Eliberarea Enclavei Cabinda în provincia Cabinda (Angola); toate mișcările de eliberare națională; precum și Partidul Democrat Progresist din Taiwan (o țară a cărei suveranitate este contestată de China). Alianța Liberă Europeană este un partid politic european care reunește în principal partide regionaliste, inclusiv pe cele menționate anterior: Partidul Național Scoțian, Plaid Cymru, Noua Alianță Flamandă, Stânga Republicană din Catalonia și multe altele.

Printre partidele regionale federaliste și/sau autonomiste se numără Coalition Avenir Québec din Quebec (Canada), Noul Partid Progresist și Partidul Popular Democrat din Puerto Rico (un stat neîncorporat al Statelor Unite), Femu a Corsica și Partidul Națiunii Corsicane din Corsica (Franța), Lega Nord și partidul său asociat/succesor, Lega, din nordul Italiei (formațiunea a pledat, la un moment dat, pentru independența Padaniei, iar filiala sa din Veneto, Liga Veneta, susține într-o măsură moderată independența regiunii Veneto), Partidul Progresist Martinican din Martinica și Partidul Comunist al Réunionului din Réunion (ambele teritorii franceze de peste mări), precum și Asociația Noul Macao din Macao (China).

În unele țări, dezvoltarea politicilor regionaliste poate prevesti solicitări ulterioare de autonomie sporită sau chiar de separare completă, în special atunci când există disparități etnice, culturale și economice. Acest lucru a fost demonstrat, printre alte exemple, în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia la începutul anilor '90.

Regional versus regionalist Partidele politice regionale nu sunt neapărat partide regionaliste. Un „partid regional” este orice partid politic care își are baza politică într-o singură regiune, indiferent de obiectivele și platforma sa, în timp ce partidele „regionaliste” reprezintă o subcategorie a partidelor regionale care militează în mod specific pentru o autonomie sporită sau pentru independența regiunii respective.

Exemple de partide regionale care, în general, nu militează pentru o autonomie sporită sau pentru federalism includ majoritatea partidelor provinciale din Canada, majoritatea partidelor regionale și ale minorităților din Europa – remarcându-se Uniunea Creștin-Socială din Bavaria (Germania) –, majoritatea partidelor politice din Belgia, majoritatea partidelor politice din Irlanda de Nord (Regatul Unit), Adunarea Democrată Istriană din Istria (Croația), Alianța Primorje-Gorski Kotar din regiunea Primorje-Gorski Kotar (Croația) și majoritatea partidelor politice din India.

Printre partidele regionale cu agende autonomiste/federaliste sau separatiste s-au numărat: menționatul anterior Bloc Québécois, Lega Nord, Vlaams Belang, Noua Alianță Flamandă, defunctul Partid Democrat European Catalan, Stânga Republicană din Catalonia, Partidul Național Scoțian, Plaid Cymru și Sinn Féin.

Deoarece partidele regionale – inclusiv cele regionaliste – adesea nu reușesc să obțină suficiente voturi sau mandate parlamentare pentru a exercita o influență politică semnificativă, acestea pot adera la alianțe politice sau pot urmări să facă parte dintr-un guvern de coaliție. Printre exemplele notabile se numără Uniunea Creștin-Socială din Bavaria (parte a alianței CDU/CSU la nivel federal), participarea partidului Noua Alianță Flamandă la guvernul federal al Belgiei în perioada 2014–2019 și începând cu anul 2025, precum și participarea frecventă a partidului Lega la guvernul italian.

Referințe

Bibliografie Smith-Peter, Susan (2018). Imagining Russian Regions: Subnational Identity and Civil Society in Nineteenth-Century Russia. Leiden: Brill. Smith-Peter, Susan (2018) "The Six Waves of Russian Regionalism in European Context, 1830-2000," in Russia's Regional Identities: The Power of the Provinces, ed. Edith W. Clowes, Gisela Erbsloh and Ani Kokobobo. New York: Routledge, 15-43. Categorie:Regionalism (politică) Categorie:Ideologii politice Categorie:Regiuni Categorie:Descentralizare